SAMUEL CIOCAN - U.S.A.
SAMUEL     CIOCAN    -    U.S.A.

ONLY FOR SMART PEOPLE

AICI PUTEȚI COMANDA

NOUL AUDIOBOOK

"ROMANTIC HIGHWAY"

NARATOR:

SAMUEL CIOCAN

CLICK HERE

sau
CLICK HERE

sau

CLICK HERE

sau

CLICK HERE
 

          ROXELHA

40 DE POEZII PERSONALE

IN ACOMPANIAMENT DE

  MUZICA AMBIENTALA

 

  2.500 CD-URI  
COMANDATI  AICI

 

Anuntul nu mai este valabil 

====================

SAMUEL CIOCAN`S YOUTUBE CHANNEL

 CLICK HERE

Flag Counter

BLOG. SAMI BLOG.

MORE THAN 225 ARTICLES

      CLICK HERE

Cartea de poezii CARARE SPRE NICAIERI a intrat pe rafturile marilor lanturi de magazine internationale online si poate fi procurata in sistem electronic de AICI. Se poate plati cu cardul sau prin PayPal

==================

DEDICAȚIE SPECIALĂ

 

DIN ALTĂ LUME TE-AM ZĂRIT, ACUM

CA ÎNTR-UN VIS, ZEIȚĂ SOLITARĂ…

ȘI SĂ NU RÂZI CĂ INIMA MI-E SCRUM

ȘI FĂRĂ TINE VIAȚA MI-E AMARĂ…

= = = = =

EȘTI PREA DEPARTE… DUPĂ TINE PLÂNG

ȘI VISELE-MI ÎNCĂTUȘEAZĂ GÂNDUL…

CÂND SENTIMENTELE LA PIEPT SE STRÂNG

DE SUB PICIOARE SIMT FUGIND PĂMÂNTUL…

= = = = =

MI-AI DAT O RAZĂ DE SPERANȚĂ VIE…

MI-AI ANIMAT UN ȚEL, O BUNĂSTARE

ȘI-UN CÂNTEC CE MI-A FOST TRIMIS DOAR MIE…

DAR AM ZBURAT ÎN PAȘNICĂ UITARE…

= = = = =

DE CE TE LEGENI, CODRULE DE VIS

ȘI-MI AMINTEȘTI DE VREMURILE BUNE?

DE CE MILENII SUMBRE MI-AI PRESCRIS

ȘI CU ECOU FACI INIMI SĂ RĂSUNE?

= = = = =

TE-AM REVĂZUT CÂNDVA, NEPĂSĂTOR

ȘI MI-AI ȘOPTIT LEGENDE LUNGI ȘI GÂNDURI…

DAR N-AM FĂCUT DECÂT SĂ FUG DE DOR

ȘI SĂ M-AFUND ÎN TOATE-ACESTE RÂNDURI…

= = = = =

AM SĂ RĂMÂN ACOLO-N ALTĂ LUME

PE UNDE TE-AM VĂZUT CÂNDVA PĂȘIND…

O! TU, ZEIȚĂ BUNĂ FĂRĂ NUME,

AI TRANSFORMAT UN OM ÎN SCRUM, ZÂMBIND…

= = = = =

LICOAREA DE MĂTASE ÎNSPUMATĂ,

FIORII-NMIRESMAȚI, PLUTIND ÎN VAL…

PARFUMUL LILIACULUI CE-MBATĂ,

M-AU AMEȚIT, DE-A BINELEA, LA MAL…

= = = = =

ȘI-AȘ VREA CA SĂ-MI REVIN, CA ALTĂ DATĂ…

SĂ JOC, SĂ CHEFUIESC ȘI SĂ PĂZESC

O LINIȘTE ȘI-O VIAȚĂ-NDESTULATĂ…

ȘI-UN VERS DULCEAG, PE LOC SĂ ZĂMISLESC…

= = = = =

ÎN LUMEA TA, ACOLO, PESTE ANI

CUVÂNTUL N-ARE SENS ȘI TOTUL TRECE…

ȘI LUMEA E LEGATĂ STRÂNS DE BANI

ȘI TRANSPIRAȚIA E AER RECE…

= = = = =

EȘTI PREA DEPARTE… DUPĂ TINE PLÂNG…

DE SUB PICIOARE SIMT FUGIND PĂMÂNTUL…

ȘI-AȘ VREA CU DOR, LA PIEPTU-MI SĂ TE STRÂNG

ȘI ÎMPREUNĂ SĂ ZBURĂM CA GÂNDUL…

= = = = =

ZEIȚĂ SOLITARĂ ÎN ABIS

PRIVESC DIN ALTĂ LUME CĂTRE TINE…

ȘI CRED CĂ-N FRUNTE CLAR ÎȚI ESTE SCRIS

SĂ FII DOAR OPT MILENII LÂNGĂ MINE…

= = = = =

ATÂT! ȚI-AM DĂRUIT SPERANȚA VIEȚII

ȘI ȚI-AM RĂSPUNS LA HOTĂRÂREA LUATĂ…

ÎN SUSUR CALD, DAR VAG, AL DIMINEȚII

ȘOPTESC: "ZEIȚĂ, VINO!… HAI ODATĂ!"…

= = = = =

CURG LACRIMI, PICURATE CU NESAȚ…

CAD FRUNZE, ȘUȘOTIND ÎNDRĂGOSTITE…

UN OM ȘI O ZEIȚĂ… BRAȚ LA BRAȚ…

PĂȘESC SPRE SPAȚII DULCI… ABIA ȘOPTITE…

= = = = =

"CĂRARE SPRE NICĂIERI" - SAMUEL CIOCAN. 

==================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

28 IANUARIE 2021

 

 

 

 

 

 

Am contorizat 54 de ierni trecute peste căciula mea. 19.725 de zile și nopți, cu ani bisecți cu tot. Zile și nopți în care am râs sau doar am zâmbit, am dormit înconjurat de vise și am crescut printre visuri, fără lacrimi și fără să plâng. Mi-am schimbat an de an talpa piciorului, ajungând de la botoșei la bocanci mărimea 42. Astăzi opresc timpul în loc și-i ascult freamătul. E o zi în care vreau să aud muzica fulgilor de nea care-mi susură serenade la urechi. De mâine voi continua viața în același ritm alert ca și până acum. Azi e zi de petrecut, de mâncat și de băut, iar printre picături, de visat și de privit în urmă cu nostalgie. Un gând vintage pentru vremurile trecute, o poveste verde pentru copilărie și un car plin cu povești la fel de colorate ale unui om născut în alt secol. Trecând prin două secole, am ce povesti și am la ce mă gândi, am amintiri cu ghiotura. O viață în care am cunoscut oameni și oameni, peste cinci decenii pline cu fapte bune sau rele și gândul că per total, viața mi-a oferit tot ce mi-am dorit și tot ce am visat, dar niciodată gratuit. Universul nu donează, el doar te sfătuiește cum, când și ce să faci ca să ți se îndeplinească dorințele. În călătoria asta planetară am dat deopotrivă peste oameni care mi-au înfipt adânc rădăcinile în pământ, peste persoane care mi-au dat aripi să zbor, dar și peste personaje care m-au tras de picioare ca să alunec, punându-mi piedici ca să cad. Tuturor le mulțumesc astăzi, fiecare dintre ei a avut rolul său în viața-mi. Oamenii din preajma mea au venit și au plecat, toți lăsând în urma lor o dâră de încântare și balsam sau una de funingine și dezgust. Cu toate astea, dacă aș fi din nou în botoșei și mi s-ar oferi oportunitatea să-mi aleg parcursul pe pământ, aș alege același drum, fără discuție, fără nicio deviere de la traseul pe care l-am străbătut deja până acum. Azi mă plimb printre fulgi de nea și-mi scotocesc folderele interioare, încercând să scot de-acolo imagini și vise color, pe care le acopăr cu linia vieții din palmă, să nu se ude. Le păstrez intacte și așa vreau să rămână. Sunt recunoscător pentru ele, pentru sentimentele trăite, pentru emoțiile avute și experiențele de viață. Sunt recunoscător pentru încântarea de a trăi o viață frumoasă. Dumnezeu mi-a dat întotdeauna exact atât cât a știut că pot să duc și cât am nevoie, nici mai mult, nici mai puțin. Peste toate, ca un bonus la viață, mi-a dat sănătate maximă, părinți extraordinari, o soție minunată și socrii de excepție, notați cu 11 pe o scară de la 1 la 10. Și pentru toate astea Lui îi sunt recunoscător. Eu nu-I cer niciodată nimic, fiindcă El știe ce am eu nevoie. Eu doar îi mulțumesc lui Dumnezeu anticipat pentru tot ce știu sigur că-mi va da. Și întotdeauna mi-a dat, ajutându-mă să trag tare și să lupt pentru a obține tot ce am dorit. Așa cum am mai spus, de la botoșei la bocanci mărimea 42, totul I se datorează. Linia vieții mi-a fost înfloritoare și frumos mirositoare. Decorul astral al existenței mi-a fost mereu favorabil. N-am dor, n-am ler, n-am scor, n-am cer. Am doar foldere pline cu nostalgii pentru copilăria și adolescența din secolul trecut și fișiere întregi cu mulțumiri pentru divinitate, pe care astăzi, la zi mare, în cea de-a cincizecișipatra zi de balanță, le readuc în actualitate, în gând, în simț și în trăire. Le acopăr cu mâna și cu gândul, ca să nu se deterioreze atingându-le vreun fulg de nea… Mă plimb prin zăpadă. E 28 ianuarie și ninge superb…

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

==================

UN MITIC TAXEAZĂ!

 N-aveam cum să ratez „40 de întrebări”. Invitatul de astăzi, Dan Negru, care mi s-a părut că a venit la emisiune special ca să dărâme în cap o audiență a unui post TV concurent. N-a reușit, dar tind să cred că asta și-a propus când a primit invitația. Și mai cred că, pe lângă nivelul propriu cu care își duce în spate revelioanele, nivel pe care nu-l poate ridica mai mult de cât este acum, cineva l-a mai și sfătuit ce să spună și mai ales ce să nu cumva să spună la canalul turcesc. Din start, am văzut un prezentator TV în postura de invitat, îmbrăcat în blugi, de parcă era invitat la Capatos. Clar, am zis, va fi show. Când ești anunțat de formatul emisiunii și ți se spune despre conținutul ei, te supui sau refuzi invitația. E simplu. Omul nostru a început încă înainte de prima întrebare să se învârtă cu
scaunul și să sară călare pe cana cu apă, ceai sau ce-o fi fost în ea. Moderatorul i se adresează politicos cu „dumneavoastră”, invitatul răspunde cu „Tu vorbești serios?” Mi s-a părut lipsă de respect. Punct. Nu contează dacă îl cunoști personal pe moderator, îi spui „tu” în afara platoului, în timpul emisiunii însă, încerci să fii civilizat. Asta dacă ești și dacă poți măcar să te prefaci. Măcar de dragul audienței pe care, repet, am fost convins că Dan Negru a vrut cu tot dinadinsul s-o ducă în jos. Invitatul a divagat tot timpul, dând citate din tot ce-și mai aducea aminte, fără legătură cu întrebarea, nesocotind timpul alocat fiecărui răspuns, depășindu-l de multe ori nepermis de mult. Impolitețe maximă, așa mi s-a părut. Cred că a zis de peste 40 de ori „Habar n-am”, „Nu știu” și „De unde vrei să știu” în această emisiune, bâțâindu-se cu scaunul, dând din ochi și din sprâncene absolut dizgrațios, căutând din priviri camera care să-i focalizeze ceasul de la mână pe care îl afișa în mod mai mult decât evident, încrucișându-și mâinile. Mi s-au părut a fi niște gesturi de școlar neajuns încă la pubertate. Era un ceas scump, într-adevăr, dar nu era vreun Rolex. Eu port unul din ăsta dar nu l-am postat pe facebook să-l vadă lumea. Și da, eu m-aș putea lăuda cu el, eu nu sunt persoană publică, nici invitat în vreo emisiune, unde clar, nu l-aș arăta lumii. Deja de la a zecea întrebare, Denise nu mai era în apele ei dar a încercat și a reușit să facă față energiei dezmățate din fața sa. Un moment penibil a fost cel în care invitatul povestește lumii cum se cunoaște cu lumea bună, cu marii oameni ai planetei, cum era el în birou cu ei, în străinătate, vorbind despre bani, repet, fără vreo legătură cu întrebarea adresată. Deja Denise fierbea. Dar sângele i-a dat în clocot când Negru și-a permis să-l sune în direct pe Florin Piersic să vadă poporul ce numere de telefon are el în agendă. Piersic era la masă, s-a și înecat cu mâncarea în direct și urma probabil să țină un discurs specific de 10-15 minute, începuse deja să povestească despre Beligan și despre publicul care apreciază sau nu un succes, dar moderatorul a reușit să iasă din acest clinci întins parșivește de invitat, pur și simplu scuzându-se elegant, salutându-l pe Florin Piersic și retezând brusc o convorbire care s-ar fi întins, cu siguranță, cât ar fi ținut bateria telefonului. Urmează alte întrebări la care cel în blugi răspunde cu „Habar n-am”, apoi pune din nou mâna pe telefon și îl sună pe un fost colaborator de-al lui din vechime de care nu mai știe nimeni nimic, asta doar să demonstreze lumii că au rămas prieteni. Astea sunt copilării și după părerea mea, fiind la o televiziune, chiar mârlănii. Am înțeles, singur a recunoscut că nu a putut niciodată să se acomodeze cu capitala, nu s-a „integrat” în acest vibe din București, dar buna creștere te îndeamnă și te obligă să te supui unor rigori, termene și regulamente de bun simț când cineva te invită în casa lui. Nu încerci să-l faci de râs pe cel care ți-a deschis ușa casei, cu tentative de glume ferentariste gen „îmi țin nevasta închisă în dulap”, iar la întrebarea cu numărul 15, pur și simplu să glumești pe seama fiicei tale pe care „o bagi tot în acel dulap în care stă și soția”. Dealtfel se pare că i-a plăcut cum i-a ieșit pe gură formularea cu dulapul, fiindcă a repetat-o până la saturație, de parcă ar fi vrut ca telespectatorii să fugă din fața televizoarelor sau să schimbe canalul. S-a văzut pe fața Denisei că i s-au rupt efectiv țâțânile când cel în blugi s-a ridicat pur și simplu de la masă, s-a dus peste ea, a încolăcit-o cu ambele mâini explicând el cum făcea pe timpuri cu publicul invitat și cu distinșii concurenți. Foc și pară, moderatorul a trecut și peste asta, arătându-i sec scaunul din fața ei, unde e de fapt locul invitatului. Fără să țină cont de regulamentul despre care fusese anunțat, de formatul emisiunii, de întrebările adresate sau de minutele alocate răspunsurilor, divagând tot timpul la personalități din care cita și aducând mereu în discuție dulapul din casă în care cineva stă mereu pitit, Dan Negru și-a dat astăzi pe față arama, caracterul și micimea. Prezentatorul TV Dan Negru este bun pe felia lui de public de la televiziunea unde prestează. Omul Dan Negru în schimb a dat dovadă de neconcordanță cu Bucureștiul, asta ca să fiu mai mult decât elegant în exprimare. Ne amintim de alți invitați și fără să vrem, încercăm să facem o comparație. Nu ne iese. Silviu Prigoană, Irinel Columbeanu, Ilie Năstase, Viorel Cataramă, Gică Popescu, Teo Trandafir, Dan Bittman sau Ana-Maria Prodan, au fost deasemenea invitați în exact această emisiune și s-au dovedit a fi absolut altceva. Ca să nu mai aduc în discuție pe Elena Udrea, Viorica Dăncilă, Victor Ponta sau pe Adrian Năstase. Nu de politicienii respectivi vorbim aici, ci de oamenii din spatele acestui statut. Nu există vreun termen de comparație între ei și invitatul de astăzi, din niciun punct de vedere. În primul rând eleganța și-a spus cuvântul, invitații de până acum nefăcând rabat de la niciun detaliu în ceea ce privește aspectul exterior îngrijit. Pe înțelesul tuturor, nu vii în blugi și tricou, cu lanțul galben la vedere la gât, la Denis Rifai în emisiune. Și cu asta am spus totul. Mi-am dat seama că mulți n-au priceput sau sesizat astfel de „delicatețuri”, când am citit niște comentarii laudative la adresa lui Dan Negru pe motiv că omul a fost „popular, energic și relaxat” și deasemenea unele comentarii negative la adresa moderatorului care a fost „rigid și prea strict cu invitatul”. Emisiunea în sine este rigidă și strictă, fapt care se pare că nu a fost înțeles nici în ziua de azi de către unii fani și telespectatori care, prin postările lor, mi s-au părut a fi necăjiți de faptul că idolul lor nu e „mai des pe sticlă”. Pentru alții, faptul că îl văd doar în noaptea dintre ani e o binecuvântare. L-am văzut în această emisiune, astăzi, unde el se credea moderator iar Denise parcă ar fi fost invitata lui și sperăm să-l mai vedem abia la revelionul 2022. Până atunci, poate se va „acomoda” cu bunele maniere bucureștene, cu eleganța, cu bunul simț și cu o ordine logică în gânduri și comportament. Bomboana de pe colivă sau cireașa de pe tort a venit la finalul emisiunii, când omul în blugi a încercat să „bată cuba” cu Denise, de parcă s-ar fi aflat pe maidan. Mie asta mi s-a părut o mitocănie fără margini. Evident, Denise n-a marșat pe ideea asta golănească și l-a refuzat, elegant. A dat însă mâna cu el, protocolar, așa cum îi stă bine unui moderator care se respectă. „Miticii” de care făcea omul în blugi vorbire nu gustă astfel de deraieri, apreciază eleganța și taxează drastic orice ieșire în decor. Dacă nu se va „integra”, el poate fi invitat oricând la Măruță sau la emisiuni de can-can, unde se poate plia perfect pe formatul emisiunii și unde se poate potrivi și cu moderatorul și cu decorul. Chiar și cu subiectele emisiunilor de acolo. La Denise nu s-a potrivit. Nu! De 40 de ori, nu!
 Cel puțin așa cred eu, nu știu dacă e bine. „Habar n-am!”

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

==================

PATRIOTISM DE MUCAVA

Pe 1 Decembrie am observat că mulți români sunt patrioți. Pe toate rețelele de socializare posibile aceștia se declară mândri că s-au născut în România, susțin că aceste meleaguri sunt cele mai frumoase de pe planetă, că România e grădina Maicii Domnului, unii se duc chiar la Alba Iulia ca să sărbătorească această zi, cumpără steaguri tricolore și le așează în geam, își fac poze cu steagurile și le urcă pe facebook, evident și alături de un hashtag „mândrucăsuntromân”, că așa e moda, dacă îți pozezi pantofii fără trei-patru „hashtag” alături, n-ai făcut nimic. Ce avem în DEX în dreptul cuvântului „patriot”: 1. Persoană care își iubește patria și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. Persoană care își iubește patria, luptă cu abnegație pentru binele poporului și e gata să facă sacrificii pentru a-i asigura un viitor fericit. Corect, nu? Păi ia să vedem dacă suntem sau nu. Suntem cu adevărat patrioți când ne cumpărăm bilet de autobuz sau când nu recurgem la prieteni ca să scăpăm de birocrație sau de stat la coadă. Atunci când nu luăm mită și nici nu dăm. Când nu aruncăm gunoaie pe jos în nicio situație. Când toți cei din jurul nostru sunt resemnați și spun „oricum nu putem schimba nimic”, „merge și așa” sau „asta e!” iar noi rămânem integri în faptele și acțiunile noastre, chiar și în lucrurile mărunte. Suntem patrioți când ne educăm copiii să aibă coloană vertebrală, să fie cinstiți cu ei și cu cei din jurul lor, să rămână fermi pe poziție atunci când toți colegii lor copiază și să-i respecte pe cei din jurul lor, chiar și atunci când nu sunt de față. Să fim un exemplu de integritate chiar și atunci când unii ne spun că acest lucru nu va face nicio diferență. Să ne implicăm întotdeauna acolo unde activăm, indiferent că suntem acasă, la job sau în societate. Cred că adevărata iubire de țară constă în integritatea cu care trăim fiecare zi a anului, nu doar pe 1 decembrie. Sau facem asta doar de ochii lumii? Chiar credem că nu sunt în jurul nostru și oameni care văd ipocrizia din noi? Urlă patriotismul în noi în ziua asta mai ceva ca ultraşii de pe stadioane, pe timpuri. Chiar credem că nimeni nu ne cataloghează ca fiind ipocriți? În fiecare an, pe 1 Decembrie, ne pomenim înaintaşii, le enumerăm faptele de vitejie, îl invocăm pe Vlad Ţepeş și amintim tuturor metoda lui unică de a-şi arăta iubirea față de ţară. Dar oare suntem noi în stare să facem ceva pentru România? Păi tot anul ne văicărim că suntem atât de ghinioniști încât barza avea pană la o aripă și ne-a azvârlit fără să vrea pe meleagurile astea, scăpându-ne din cioc. Tot anul arătăm cu degetul mizeria și incultura, școlile cu wc în curte și copiii mergând la școală cu căruța. Povestim întregii planete despre ce interlopi avem noi, despre cum ne mor pădurarii, cum iau bâtaie polițiștii pe stradă, despre drumurile noastre cu gropi în care cazi cu mașină cu tot și treci ca printr-un portal în altă dimensiune de unde nu mai te întorci niciodată și că mii de oameni se spală încă în lighean cu apă încălzită pe aragaz. Spunem oricui că suntem „vai de noi” și „vai de mama noastră”. Spunem tuturor toate astea alături de concluzia „să vedeți și voi în ce țară de c*cat trăim!” Spunem zi de zi „la noi ca la nimeni”, avem în gură zilnic formula „țară de rahat”, explicăm tuturor cât ne e nouă de scârbă de teritoriul ăsta, scuipăm pe jos și aruncăm chiștoacele pe unde apucăm și ne „apucă greața când ne gândim în ce țară josnică trăim”, dar brusc, pe 1 decembrie ne curge din gură iubirea de țară și ne curg mucii de atâta patriotism deșănțat, mergând pe stradă cu insigne tricolore în piept. Stăm o zi înveliți în steagul tricolor în pozele de pe facebook, iar de-a doua zi ne punem din nou poza cu Salam la profil și o poză de la nunta noastră cu manele la copertă. Pentru o zi uităm că suntem „vai de nația noastră”. Zâmbim fals şi cântăm „Deşteaptă-te, române!” cu o mână la piept şi cu cealaltă ținând telefonul pentru selfie. Ne bucurăm că am prins şi nişte democraţie. Să vadă lumea toată cât suntem de „patrioți”. Fiindcă aşa ameţită și înțeleasă greșit, e totuși democrația noastră, nu? Oare ne iubim noi patria de fapt? Luptăm noi pentru apărarea și prosperitatea ei în viața de zi cu zi? Luptăm pentru binele poporului nostru pentru a lăsa urmașilor noștri iubirea de neam și țară? Oare suntem noi gata să renunțăm la un prezent confortabil și să facem niscai sacrificii pentru un viitor fericit al României? Faptul că mergem la parada militară sau că participăm la mitingurile organizate de 1 Decembrie ne adaugă oare în frunte eticheta de „patrioți”? Să gândim profund și să ne dăm fiecare răspunsul, în gând, fără hashtag. La mulți ani, Românie!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

==================

TEST
Am făcut timp de 3 zile, după un mare manual de manipulare a maselor, un la fel de mare test pe facebook scriind textul roșu de mai jos pe paginile televiziunilor și ale ziarelor ce anunțau oripilate epopeea designerului cu nasul spart. Am urmărit comentariile. Au fost sute! M-am crucit și încă mă mai crucesc, mi-e să nu rămân crucit.
 ? Vaaaiiii! Un „designer activist civic”, stăpânul parcărilor, cu nasul spart? Vaaaaai! Nu se poate așa ceva! Nu putea să anunțe paza magazinului, nuuuuu! Nici poliția, nuuuuu! Trebuia să facă designerul „activist” ordine în parcare, că deh! Trebuie să ne băgăm noi nasul, nu organele competente! Hai să ne facem noi singuri dreptate, să ne băgăm noi nasul, de ce să mai anunțăm organele în drept? Și pe urmă urlăm pe FB că „vaaaiiiii ce am pățit!” ? A trecut atâta lume pe acolo, nu a zis nimeni nimic, s-a găsit doamna designer să rezolve „parcarea ilegală pe trecerea de pietoni”! Ridică ea ștergătorul mașinii! Să vadă „propitarul” că a parcat pe trecere! Că altfel el nu știa unde și cum a parcat! Senzațional! ? La următoarea neregulă văzută în vreo parcare ce mai bagă designerul? Că nasul e in service… A nu se intelege că sunt de acord cu violența, Doamne fereste! Cucoana violentă va primi ce merită. Dar cand te bagi in tărâțe, pardon, în parcare, îți asumi consecințele, adică să te mănânce… șoferii! Când faci pe activistu` îți asumi și înjurături și oprobriul public. Și o ghioagă peste picioare și o rangă în cap. Îți asumi orice se poate întâmpla, inclusiv să te prindă omul că i-ai ridicat ștergătoarele. Și să nu urli apoi pe Facebook că ai intrat în bucluc! ???
Altă poveste:
„De ce i-ați ridicat omului ștergătoarele? Voiați să îi spălați parbrizul? Ca să îi atrageți atenția, de ce nu i-ați demontat o roată, sau nu i-ați dezumflat roțile? Dacă locul de parcare nu este plătit, din contra, mai este și spațiu public, nu ați rezolvat nimic cu ridicarea ștergătoarelor, vă poate face plângere pentru distrugere, nu aveți voie să puneți mâna pe proprietatea privată a omului. În cazul în care aveți parcarea plătită, trebuia să anunțați telefonic poliția locală care îi putea aplica o sancțiune și putea dispune ridicarea mașinii și mutarea acesteia într-un loc cu verdeață până la recuperea ei de către proprietar în schimbul unei taxe”.

https://www.oradesibiu.ro/2020/08/11/in-numele-tuturor-sibienilor-care-si-au-gasit-stergatoarele-masinilor-ridicate/
==================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields











IARNA PE SULIȚĂ
===============

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un pic de apă caldă.
Elcen a schimbat macazul,
Muc i-a arătat obrazul.

=
Și de voie, de nevoie,
Ne-a dat apă ca lui Noe.

=
O s-avem în case arcă
Sau șalupă, sau chiar barcă.
Însă dacă vrem acuș’
Să ne bălăcim sub duș,
Luăm cu noi o lumânare
Fericiți, nevoie mare!

=
O să curgă vin și gem.
Ce-am votat, aia avem!

=
S-a dus naibii țărișoara!
Timișoara-i Fritzișoara
București e Mucurești
Ai votat! Ce tare ești!

=
A-nceput de ieri să cadă…
Pic, pic, pic. Acum a stat.
Țevile s-au răzbunat
Tot pe noi.
Deci stăm grămadă
La-mbăiat!

=

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

==================

Mai demult, CTP a numit-o Lela, fiindcă juca tenis în dorul lelii. Acum o compară cu o mobră. Probabil la Mobra 50 se referă și are toate motivele s-o facă. Incredibilă prăbușire a româncei la Roland Garros, pe suprafața ei favorită, zgura, de pe Everest direct în Groapa Marianelor!, scrie și Cartianu. Ne amintim că înaintea partidei cu Halep, fostul jucător polonez Wojciech Fibak spunea că Iga Swiatek este Mozart al tenisului, un superb diamant, o fată care se naște o dată la un milion de ani. Am fi putut crede că omul spune asta doar pentru a o susține pe compatrioata lui înainte de acest duel dificil. Însă ce s-a văzut pe teren i-au confirmat în întregime spusele. Jucătoarea din Varșovia a fost cea care a dominat tot meciul într-o manieră categorică, în timp ce Halep nu și-a găsit deloc ritmul. Partida s-a încheiat după 68 minute cu scorul de 6-1, 6-2, după un meci pe care puștoaica l-a controlat categoric. Halep și-a încheiat astfel parcursul la Roland Garros, fiind învinsă ca și anul trecut de o adolescentă (locul 53 WTA). Ne amintim că anul trecut, Halep a fost eliminată în sferturile de finală a Openului francez de către o altă puștoaică, Amanda Anisimova, (locul 51 WTA), cu scorul de 2-6, 4-6, tot după 68 de minute de joc. Chiar și în declarația de după meci, românca a fost nevoită să recunoască meritele „uraganului” polonez de 19 ani , deși a încercat cumva să se scoată: „A fost foarte frig, am simțit că nu mă încălzesc deloc”. Presa străină a fost luată prin surprindere de acest eșec lamentabil. Doar pariorii adevărați au mirosit că e loc de un câștig fabulos și au mers pe mâna polonezei. Sunt voci ale necunoscătorilor, potrivit cărora a avut și ea o zi mai slabă. Nimic mai fals! Intuim că așa arată începutul sfârșitului. Oare ce va zice Banciu? Dar Iuruc? Oare cât faci cu Mobra de la Roland Garros până la Constanța? Doar întreb.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

==================

AȘADAR, GUGLÎ, CAI VERZI PE PEREȚI, EU ÎNSUȘI, SCROLL, ETCETERA… 

Nicușorul contraatacă. Sau măcar încearcă, asta fiindcă nu dă bine dincolo de sticlă dacă tace și nu încearcă. E foarte adevărat, omul n-are ce căuta în funcția de primar general, nu se pricepe la administrație publică și nu va face nimic în fotoliul ăla nici dacă ar sta lipit de el cu super glue vreo 3 mandate. Dacă ești olimpic într-un domeniu nu e obligatoriu să mai știi și altceva. Nu cred că Elon Musk știe că rădăcina ferigii se numește rizom și că rizomul ăsta, de-al naibii ce e, conține acid flavaspidic, acid filicic, tanin, aspidinol, aspidină, paraaspidină, albaspidină sau floroglucină. N-are nevoie să știe. Bine, nici nicușorul nu știe. Dar de aici și până la a-l tăvăli prin noroi punându-i eticheta de "traficator de influență" e tare departe. Că teren, că primăria de la 4, că restaurant în parc, că salvăm Bucureștiul, că bani șpagă, "că câine". Vax! Cei care nu știu sau se fac că nu știu ce înseamnă "intervenția accesorie", gen "Cristoiu Guglî Eu Însuși Coroiu", "Scroll Așadar Cai Verzi Pe Pereți Etcetera Vreau O Cola", sau alții de aceeași factură gen "Că combinația", "că comunistul" sau "că când s-a trezit mâncând" ar trebui ori să tacă ori să învețe puțină legislație. Degeaba e poreclit pe toate șoselele de centură ale rețelelor de socializare "Mucușor" sau "Plicușor Ban", epitetele astea de clasa pregătitoare nu l-au afectat și nu-l afectează. Se credea că voluntăreasa care făcea poade peste ape și metroaie pe sub pământ ar fi rămas în continuare pe această funcție și că jocurile ar fi fost făcute încă de când s-a dat OK-ul pt "Dragnea la pușcărie", iată că n-a fost așa. Însă pe "naivul" atacator al nicușorului, "maestrul" Ion din Găgești nu-l învață nimeni să citească sau să pronunțe "Google" corect, nici nenea care e denumit pompos "administrator la televiziunea Cristoiu", nici colaboratoarea cu ochelarii parcă puși invers, cu ramele dedesupt, care râde brusc când ne numără zilnic morții, dispăruții, intrații și ieșiții din carantină și căreia niciodată nu-i iese socoteala, ban pe ban, om pe om. Nici măcar cealaltă tanti denumită la fel de pompos "redactor șef" care parcă făcea în 4K "laiv" din Piața Victoriei cu un cartof 3D pe frecvență 6G, enervându-l pe găgeștean la culme cu imaginile de o calitate 7Q parcă transmise din Kiribati, colț cu Tokelau. Tot timpul tanti cu ochelari "pentru citit" care râde brusc din 8 în 8 secunde, fără motiv, pe sistem Grindeanu, tăticul râsului spontan fără motiv, acuză că cineva ne ascunde cadavrele, ne pitește carantinații și ne amestecă cifrele. Și se burzuluiește la comentatonții care nu-s de acord cu ce bălmăjește ea, cu stilul ei vestimentar și cu ochelarii ei, tăvălindu-i prin făina discursului ca pe o gogoașă înfuriată. Au râs trei planete de sectoristul numărul 5 care a zis o singură dată "Goagăl" în ușa primăriei, recunoscând că nu știe exact cum se pronunță, dar toți tac mâlc când găgeșteanul cu sacou pronunță de când lumea "Guglî". Dar nu asta contează, ci faptul că e bun de tot pentru a-l tăvăli pe veșnicul candidat la fotoliul de peste drum de Cișmigiu. "Scroll Așadar Vreau Cola" a făcut stive de ture la Gâdea, la Ciutacu și evident la televiziunea "onlain" a cristoiului "ziarist încercând să-l facă țăndări pe Dănuț. Băăăăăăăă, nu-i mai spuneți celui din Găgești "ziarist", nu e așa ceva. A fost sau o fi fost. Nu mai e. Ziarist de vreo 22 de ani e Boanchiș, ziarist e Tolontan, ei scriu pe hârtie, știți ce e aia? "Peipăr", da? Nu "onlain". "Online" e ceva extra, pe lângă paper. Am scris și eu pe hârtie, trăiască Miron Manega, dar asta nu înseamnă că-s ziarist. Și eu am scos pe piață "nește" cărți, dar asta nu înseamnă că-s scriitor. Alooo, se aude și în Amzei, sau aparatul a înghițit fisa? Ziceți-i publicist, scriitor, sau de-alea cu "fost". Că a fost. Dar, gata, nu mai e. Acum zice în direct "eu însuși". Acum e blogger și vlogger. Punct. Se pronunță "blogăr și vlogăr", "maestre", asta ca să nu ziceți vreodată "bloagher și vloagher"! I-am pus ghilimele, așa, din simpatie, e oarecum vecinul meu de Victoriei. Revenind la veșnicul Nicușor, planetele s-au aliniat în favoarea lui și se uită acum din birou pe geam în Cișmigiu. Opinez că va fi vai și-amar de bucureșteni. Deja ne-a anunțat că la iarnă vor fi avarii în capitală. Deja curge apă din tavanul metroului cel nou. Noroc că Băse și Tări n-au avut nicio șansă. Ar fi fost "vai" la pătrat. Am fi avut troleibuze pe sub pământ și tramvaie suspendate. Cu voluntăreasa cred că ar fi fost la cub. Măcar pe ea o conduceau agenții poliției locale până la mașină când ieșea din primărie. Și de la mașină până la ușă când intra. Tot era ceva.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

====================

Într-o dimineață, când s-au trezit din somn, polițiștii locali de la primăria capitalei au 
observat că în jurul clădirii erau săpate niște șanțuri ce cuprindeau niște jgheaburi care plecau în diferite direcții. Luând-o pe fir au constatat că fiecare jgheab ducea în câte un sector, de la Bucureștii Noi și Chitila până la Petrăchioaia și Apărătorii Patriei. Luând traseul în sens invers, ei au constatat că toate aveau punctul de plecare într-o debara din subsolul primăriei unde au observat că erau depozitați 250.000 metri cubi de apă fiartă. La ancheta care a început, femeia de serviciu a declarat sub protecția anonimatului că a observat încă din prima zi în care noul primar general a intrat în clădire cum buzunarele acestuia de la sacou erau burdușite și că a intrat în subsol dar că nu și-a imaginat că el a adus apa fiartă acolo, crezând, spune ea, că a greșit direcția înspre biroul său. Observase ea că iese apă pe gaura cheii dar nu s-a inflamat. Și-a luat șamponul și a început să se spele. Ulterior avea să afle că unul din jgheaburi ducea la stația de metrou Eroilor 2, unde din tavan curge direct pe peron apă opărită peste călători în timp ce pe panourile din stație rulează reclame cu îndemuri către populație să se spele la subbraț în orice situație și în orice loc, fie el și public. Celelalte jgheaburi cu apă fierbinte vor fi deschise către bucureșteni după validarea oficială a primarului.
 LINK AICI:

==================

Imagine din Mucurești, orașul întemeiat de ciobanul Bucur și ajuns pe mâna lui Mucur, după cum spun gurile rele.

==================

Moment penibil în studioul RFI, unde Nicușor Dan a fost invitat la rubrica "Invitatul Dimineții". El a fost împiedicat să-și expună ideile din cauza unor mucozități pe care le avea în nas. Politicianul s-a văzut nevoit să și le scoată din nas în timpul interviului. A încercat mai întâi în mod discret cu o simplă scărpinătură la nas, apoi s-a scobit de-a binelea. Partea cea mai neplăcută și totodată scârboasă, pe care camerele a surprins-o, a fost aceea în care actualul primar general a încercat să scape de mucozitățile pe care le-a extras din nas, încercând să se șteargă pe mâini folosindu-se de cămașă. Coincidență sau nu, lui Nicușor Dan i se mai spune în rândul apropiaților și Mucușor. Deci dați-i Mucului ce-i al Mucului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu! Unii români, printre care și Mihai Șora l-au dorit în funcția de primar general. Ne mai facem bine? Doar întreb. RFI - 2017 AICI
 

==================

Trăim în țara în care morții teleormăneni din sudul țării s-au săturat doar să voteze, mereu și mereu. Mai nou, tot în sud, în județul alăturat, un mort a candidat și... a câștigat!

==================

Trigonometrie cuantică și mate-ritmetică abstractă în trafic. Doar un salvator poate rezolva ecuația asta. Ultima noapte de activism, întâia noapte de primărism. Algebrăm și noi o tangentă la integrala asta?

==================

Bucureștenii sunt acum fericiți. De luni, ei au scăpat de ligheanele în care se văitau că s-au spălat. Au două variante acum, ori se vor spăla în ibric, ori în oraș unde pe toate marile bulevarde vor fi montate căzi și jacuzzi. Va ploua de-acum cu apă caldă iar în zilele călduroase vântul va sufla direct cu aer condiționat. La iarnă va ninge cu pufuleți în toate sensurile giratorii. Agentul termic va fi adus în plic, cu drona, la ușa fiecărui bucureștean, iar pe banchetele din spate ale tuturor automobilelor înmatriculate în București primăria va monta gratis baterii solare și ionizatoare. Dorința bucureștenilor s-a îndeplinit. Au acum primarul pe care l-au vrut, cel care zicea unor doamne "panarame". Fără nicio expertiză în administrație, dar expert în dosare penale. Certat cu limba română, deunăzi se lăuda cu "propria mea bucurie". Bun așa! În provincie e cam la fel. Primarul de la Baia Mare care tura trecută câștiga alegerile fiind în pușcărie, acum a câștigat din nou. Cel care s-a filmat live pe facebook când își umilea fiica ținând-o dezbrăcată cu mâinile în sus a câștigat simpatia orășenilor și a câștigat un nou mandat, petrecând victoria cu focuri de artificii și muzică. Cel din Mogoșești-Siret care a fost dovedit că a profitat de două minore chiar în sediul primăriei e acum câștigător din nou. În Oltenia, la Deveselu, oamenii au votat un mort, acesta a avut cel mai mare număr de voturi deși era mort de zece zile, iar fericiții cetățeni s-au dus la mormântul idolului lor să petreacă. N-ai ce face, asta e voința oamenilor. Deci să respectăm voința populației și să le urăm să nu fie nevoiți să se vaite în următorii patru ani. Nu-i vom asculta și nici nu-i vom căina. Preferatul bucureștenilor nu va putea face ceva la primăria generală, nici nu se pricepe și nici consiliul general nu-i va aproba proiectele. Va putea eventual să calculeze perimetrul și suprafața clădirii primăriei, eventual să-i afle și volumul și să ne anunțe rezultatele pe facebook. Felicitări bucureștenilor! Urma scapă turma!

==================

ALEA JACTA EST!
Avem o Românie întoarsă cu valorile în sus. Avem revoluționari cu certificate ștampilate și parafate care habar n-au în ce zile a fost vreo revoluție prin București. Locuind în "buric", eu participam practic la revoluție și când coboram din bloc să iau o pungă de pufuleți și-o pâine. Am poză sus pe-un tanc cu tricolorul legat de mână. Am păzit un ditamai ministerul cu ditamai pușca în mână 12 ore pe zi, cu 2 încărcătoare pline la brâu și cu o cască metalică din aia folosită de pompieri pe cap. Dar n-am îndrăznit să cer un asemenea certificat ca să mă laud urmașilor cu cât de "luptător" am fost eu. Certificate au, în schimb, unii de la periferia orașului sau din afara lui, care vedeau centrul capitalei doar când veneau în vizită cu școala, uitându-se la Casata, încolonați, doi câte doi, ca la Sixtina lui Rafael. Bun așa! Cum spuneam, valorile sunt sucite astăzi și scara lor e răsturnată de-a dreptul. Avem licențiați în diferite domenii care îngrijesc bătrâni în Italia și bărbați cu Magna Cum Laude în buzunar pe șantierele Europei, cu târnăcopul pe umăr. Un inginer super deștept abia își duce traiul de azi pe mâine în timp ce un lătrător de manele își numără zilnic vilele și bolizii. Un cercetător științific câștigă lunar a suta parte din cât bagă Minune în buzunar într-o singură seară într-o speluncă dintr-o mahala periferică. În țara în care Flick e considerat poet, e clar, nu mai putem trăi și nu mai avem scăpare! Astăzi un băiat deștept ca el face versuri pentru iubita ascultătorului care dă telefon la radio, "că azi e ziua ei, mânca-ți-aș, fă-i o rimă, trăiască familia ta!", iar cel care e poet, în sensul de fraier, pățeste exact sau poate mai ceva ca Labiș. Lui Labiș i-au furat brancardierii ceasul Pobeda, câștigat la un concurs de poezie, chiar în timp ce-l cărau la spital, dupa ce căzuse sub tramvai. Deci...
=======================

OAMENI SI FAPTE 

2018 =

 

sami urs

Cred ca sunt unul dintre putinii (daca nu singurul) care se duce la prieteni in vizita cu troller-ul plin. Mi se pare ca celor care merita un asemenea efort trebuie sa le placa si sa te primeasca pe usa cu sacul plin. Repet, celor care merita.

sami nico romi

In schimb sa nu uitam ca de multe ori un cadou isi poate pierde semnificatia pentru cel care il ofera sau pentru cel care il primeste in aceasta era a vitezei, a mall-urilor, practic a tuturor posibilitatilor. Insa nu trebuie sa fie neaparat asa intotdeauna.

traditii

Ani de cercetare stiintifica pe tema oferirii de cadouri s-au concretizat intr-o lista a celor mai bune moduri de a face intregul proces cu adevarat semnificativ pentru cei dragi. Plus ca mai sunt multe persoane pe acest pamant pentru care un cadou in sine are valoare simbolica, doar ca un simplu gest, nu neaparat cuantificat intr-o moneda, oricare ar fi ea.

sami lidia vali

De multe ori, pentru unii oameni, din ce in ce mai putini ce-i drept, o simpla insigna primita in dar de la cineva drag reprezinta mai mult decat daca ar primi un BMW la poarta de la altcineva care se afla ceva mai departe de suflet.

parfum

Credeti-ma, oricat de bizar ar parea, exista si astfel de oameni pe acest pamant. Cei care vor sa ofere cadouri nu ar trebui sa le aleaga doar bazandu-se pe ceea ce le-ar placea lor sa primeasca, ci din contra, pe ceea ce beneficiarul ar dori cu adevarat sa primeasca. Unii oameni, repet, din ce in ce mai putini din pacate, sunt fericiti cand fac cadouri celor carora simt ei ca merita si considera ca facand un cadou cuiva drag creeaza o bucla de feedback pozitiv, iar asta e mare lucru.

cesti ceai

La orice varsta s-ar afla cineva, mereu ii va face placere sa se relaxeze, atunci cand isi petrece timpul liber, asta e clar. Prin urmare, cand stii ca persoana careia vrei sa ii faci un cadou are un hobby sau ii plac jocurile pe PC, de exemplu, poti fi convins ca daruindu-i un astfel de cadou ii va demonstra ca iti pasa de fericirea lui. 

sami lidia vali-

Ca sa personalizam, eu daca as primi in dar o mie de benzi desenate, un joc pe calculator, o excursie in Caraibe, o palarie facuta de un mester autentic, o calatorie cu balonul, un abonament la niste cursuri de zbor si un sejur in desertul Iordaniei, un bilet la un meci al lui Horia Tecau, alt bilet la „o cantare” de-a Vetei Biris si un abonament pe viata la guitaturile lui Guta din urmatorii trei ani, credeti-ma pe cuvant de fumator ca as fi mai putin impresionat decat de o scrumiera de trei lei, la fel, primita cadou. Prefer scrumiera, da, ati citit bine. 

scrumiere brichete

Deci concluzionand, cu un cadou trebuie sa-l „lovesti” pe un om drag exact unde il doare. E fumator, da-i o tigara. E sofer? Daruieste-i un breloc cu marca masinii sale, va aprecia mai mult decat daca i-ai da o carpeta cu Rapirea din Serai. E manelist infocat? Fa-i cadou un CD cu ultimele aparitii ale favoritului sau si l-ai atins direct in coarda sensibila.

energizante

Toti putem face cadouri gresite, fara sa ne gandim la ce anume i-ar placea de fapt persoanei. Personal am facut asemenea trasnai si nu ma dau in laturi sa marturisesc asta. Dar am invatat cate ceva din toate aceste greseli. Sau cel putin asa cred. 

s wis

Si eu am primit cadou intr-un an de la cineva un ou Kinder. Am vrut sa i-l sparg in cap si ma rugam la toate zeitatile cunoscute ca in interior sa fie patruzeci de grenade fara cuie. Si un kilogram de cuie ambalate alaturi. Din alea de 10 cm. Dar am primit oul care a ajuns in final la copilasul vecinei de la patru care s-a bucurat nespus, cu siguranta mai mult ca mine.

leahu ciorba

Cand cineva te stie mancacios si-ti ofera o ciorba „ca la mama acasa” si o friptura la fel de buna, ramai fara grai si-l consideri cel mai frumos cadou.

leahu friptura

„Bizarul e mereu mai viu decat normalul”, spunea Fangoria. Poti avea prieteni care sa nu-ti faca niciodata cadouri, considerand ca ai tot ce-ti trebuie. Nici ei nu trebuie scosi de la inima ci trebuie luati, tratati si pretuiti ca atare.

perna sapca

Nu toti oamenii sunt la fel. Unii nu ti-ar da un creion cadou nici sa-i pici cu ceara. Sa-i respectam si pe ei si sa-i tratam in consecinta. Altii promit marea cu sarea doar-doar o primi un cadou, iar daca faci „greseala” sa le oferi acest cadou, teapa! Promisiunea lor anterioara a zburat pe geam. Altii isi „comanda” dinainte cadourile si te roaga sa le aduci fel si fel de lucruri deloc ieftine, pe motiv ca „la noi nu se gasesc”. Cand le duci ce te-au rugat, ori nu pupi in veci contravaloarea lucrului cerut fiindca nu-i asa, e cadou, ori se eschiveaza si practic nu se mai intalnesc cu tine iar tu ramai cu buza umflata, cu banii dati si cu lucrul acela de care nu ai efectiv nevoie niciodata in viata, trebuind sa te cari cu el inapoi acasa.

cadou valentin

Nu radeti, mi s-a intamplat exact ce scriu. Cu toate astea, nu avem ce face, ii intelegem si pe ei si cum am mai spus, nu-i scoatem de la inima. „Sa fim mereu mai buni cu aproapele nostru”, scrie in Biblie. Deci ne rugam Lui si pentru ei. Dumnezeu vede pe toata lumea si rasplateste fiecaruia dupa faptele lui. 

sami cadou

Prieteniile marcheaza o viata mai mult decat o iubire, iubirea risca a degenera in obsesie, prietenia nu e niciodata altceva mai mult decat „a imparti”. 

cafea

Ca sa pleci dintr-o astfel de vizita la prieteni cu cinci kilograme de cas proaspat, cinci kilograme de carne de toate felurile, tuica de nu o mai poti duce, plus cadouri, cred ca e bine, nu?

sami adi dani

Multumesc lui Dumnezeu, am asemenea prieteni si n-am exagerat cu nimic cand am enumerat bunatatile respective.

sami nico romi

Slava Cerului, stau bine la capitolul prieteni si cadouri, pe unde am fost in vizita am fost primit foarte frumos de catre prieteni direct la masa, de unde de multe ori am postat fotografii in timp real, iar ca sa mentin tema articolului, la capitolul daruri, prietenii m-au umplut, astfel incat a trebuit sa platesc extrabagaj trei trollere pline.

 

s nicu -dora

Unii mi-au dat cadouri bisericesti, sufletesti, cu puternic impact pur crestin, care mi-au mers direct la inima si care pentru mine au o valoare mai mare decat daca mi-ar fi dat o mare suma de bani cash.

sami aurelia

Le-am multumit tuturor la momentul respectiv si le multumesc si aici, public si sper sa am ocazia sa ma revansez corespunzator in urmatoarea vizita in Romania fata de cei care merita. Cine merita, merita, n-am ce spune !!!

sami dani

Cum e si normal, pentru ca ati avut rabdarea sa cititi toate dizertatiile mele pana aici, consider ca meritati cu totii un cadou din partea mea deci va arat si voua cateva fotografii din Romania, cu prietenii mei care merita orice efort din partea mea cu mare drag, prieteni cu suflet mare si care m-au „lovit” la inimioara mult mai mult decat m-ar fi lovit un avion transatlantic. 

S-022

Prieteni putini si buni. Asa am avut intotdeauna. Sa facem neaparat diferenta intre prieteni, amici si cunostinte.

Q-007

Spunea Helen Keller ca a merge cu un prieten prin intuneric este mult mai bine decat a merge singur prin lumina. 

C-023

Adevarata prietenie rezista timpului, distantei şi tacerii. 

SAVARINE

Ce este in fond prietenia daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni? 

S-009

Prietenul adevarat este cel care te sfatuieste bine, nu cel care iti lauda nebuniile. 

CAS

Prietenia este singurul antidot pentru ura si singura garantie pentru pace.

TABLOURI BANCNOTE VECHI ROMANIA

Pe de alta parte, exista si situatii in care ca sa te intalnesti cu unele persoane pe care nu le-ai vazut de cand lumea e necesar sa te deplasezi cu taxiul dus-intors pe banii tai doar ca sa-ti ofere o cafea miniona pe care o poti inghiti dintr-o sorbitura cu cescuta cu tot. De cadou nici nu mai poate fi vorba, ti-a dat o cafea, ce naiba mai vrei? E de ajuns ca el pleaca de la intalnirea cu tine cu traista plina cu, cadourile daruite de tine, in fata Atotputernicului tu esti cel tolomac, iar el are un loc asigurat direct in Rai cu traista de la tine alaturi, pe tron, de-a dreapta Tatalui. Curat-murdar, coane Fanica !!! Nu radeti, astfel de oameni exista !!! Daca te prefaci ca, plecat fiind de multa vreme din tara, nu mai stii valoarea banilor romanesti, esti mancat. Sacalii vor incerca sa-ti ofere apa de ploaie imbuteliata pe centura la pret de cristal swarowski sau sa-ti cumpere o geanta Vuitton la pret de zdreanta din Obor, pe motiv ca, nu-i asa, tu nu stii banii „astia noi”. Despre pataniile mele personale cu astfel de oameni si despre multe incercari de jecmanire pe motiv ca „da-l la naiba, vine din America, are bani”, puteti sa va minunati citind materialul de AICI.

mirare

VA MULTUMESC, OAMENI FRUMOSI !!! MULTUMIRI TUTUROR PENTRU FRUMOASELE GESTURI PE CARE LE-ATI FACUT PENTRU NOI SI VA VOM RAMANE RECUNOSCATORI CA INTOTDEAUNA !!! DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA INSUTIT !!! 

 

**********************************************

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„SALUTARE NATIUNE!”

 

 

 
Aroganța sa sclipitoare care a intrigat si ațâțat pe toata lumea ne va lipsi tuturor… Din cretacic pâna in zilele noastre in România n-a existat pâna la el, nu avem la ora actuala si mai mult ca sigur ca nu vom avea vreodata un om de radio ca Andrei. O minte stralucita, o dictie impecabila, o spontaneitate nemaivazuta…  Singurul adevarat om de radio pe care l-a avut România vreodată nu are cum să moară. Se poate retrage, să se teleporteze… dar nu are voie sa moara.
==============================================================================================

Andrei a fost singurul om cu umor negru care a avut succes de masă în România. Dar a stiut intotdeauna unde să se oprească. El n-a fost niciodată la vreun congres unde să învețe cum se face radio. Congresele învățau de la el. Gheorghe nu mai este. Dar peste o vreme, în tot spatiul FM sau pe TV nimeni nu îi va mai simți lipsa si multi nu-si vor mai aduce aminte de el. Fiindca asa suntem construiti noi oamenii. Am crescut cu „Midnight Killer”, am trait cu „13-14 cu Andrei” si ne-am imbalsamat cu „Lantul slabiciunilor”. A lucrat pentru cei mai mari „moguli” de presa din România, Teszari, Vântu, Sârbu si Voiculescu. Si nu i-a dezamagit niciodata. aaa

Sa retinem ca „www.andreigheorghe.ro” a fost si este primul blog lansat vreodată de o personalitate media din România. Andrei Gheorghe a fost cu mult timp, cu multi ani înaintea noastră a tuturor, a fost cu mult timp înaintea timpului. Vestea disparitiei lui e „breaking news”. Pentru ca el nu a facut radio, el a fost radio. Toata viata lui, inclusiv pe timpul ciuruitului, a fumat numai Rothmans si Dunhill pe care si le procura când era in Bucuresti din singurul loc unde se gaseau astea, peste drum de Sala Palatului. Tot de aici i le cumparau prietenii si i le duceau când era la Constanta si unde ridicase Radio Sky la nivel de arta.aa

Niciodată nu și-a pierdut pasiunea pentru radio. A știut să creeze la radio cele mai frumoase imagini din cuvinte, se așeza în fața microfonului și desena tablouri din vorbe, povestea ca nimeni altcineva înainte de el sau după el, cu o spontaneitate si cu o cursivitate demna de toata invidia planetara posibila. Toate cuvintele erau la el. Lui nu îi lipsea niciunul. El insusi era un cuvânt. Andrei Gheorghe a fost pasiune. A fost radio si cuvânt. a

Chuck Palahniuk scria că „lucrurile pe care le deții ajung, într-un final, să te dețină”. Asa este. Ne vor urmari multa vreme emisiunile sale care incepeau invariabil cu „Salutare, națiune! Trăiește până mori. Sunt Gheorghe. Andrei Gheorghe”. Toti suntem buni pe segmentul nostru de activitate. Sau macar incercam sa fim. Pe segmentul „eter -radio” el a fost cel mai bun. A fost Dumnezeu. Deci n-o sa spun tipicul „Dumnezeu sa-l ierte!”. Consider ca intr-adevar n-ar avea pentru ce sa-l ierte. RIP!

==============================================================================================

 

            ROMANIA DECADENTA

*********************************

21 DE PRECIZARI DESPRE ROMANI

  ARTICOLUL POATE FI CITIT AICI

*********************************

NU SUNT DIN „LUMEA BUNA” !!!

 

Oameni mici. Prea multi oameni mici. Nu ma astept sa creasca, ma astept sa ramana la fel de mici pana in secolul viitor. Asa-zisa „lume buna”… Oare cat e de „buna”? Am incercat sa patrund timid, printr-un ungher in aceasta „lume buna” in care daca nu esti, nu existi. Am incercat sa vad Loft si sa trag cu ochiul la Dorobanti din alt unghi. Nu pot, nu cadrez cu regnul acesta, deci nu sunt din lumea buna. Si e clar, nu pot fi acolo, probabil niciodata. Am motivele mele sa nu pot sa ma vad acolo. De la conceptie pana la combinatia de culori, de la haine pana la limba romana, de la ciocatele din picioare pana la sârmele din nas, de la tatuajele de pe tot bratul pana la lantisorul de la glezna, de la bicepsii si tricepsii umflati cu steroizi pâna la cercelul din limba, de la limbajul gen „hai, fa, odata!” pana la mamaliga dintre dinti, nimic nu ma prinde. De la snobismul celui cu BMW seria 7 in fata unei garsoniere confort 3 din Ferentari pana la sudorul cu 10 milioane salariu lunar si cu 4 telefoane acasa, fiecare de 15-16 milioane. Nu ma prinde sa fiu snob desi as putea foarte bine. Sa fim bine intelesi, nu am nimic cu snobii. Nu am nimic cu lumea buna. Nu am nimic cu nimeni in general. Am ceva cu oamenii care incerca sa para altceva. Am ceva cu oamenii care isi ingroapa trecutul imposibil de ingropat. Cu cei care se vor modele si se cred modele de succes. Am ceva cu cei care vor sa para ceea ce nu sunt si nici nu pot deveni vreodata. Am ceva cu ei, deci nu pot fi din si in lumea lor niciodata. Nu pot si pace! Se spune ca lumea buna nu fumeaza si nu bea cafea, OK, eu fumez din clasa a saptea si tot cam de pe atunci, mai exact cand am dat cu nasul de liceu, am inceput si cu cafeaua. Lumea buna se culca la 22-23, pentru „somnul de frumusete”, eu la 5 dimineata inca sunt treaz iar la 8 plec la munca. Lumea buna incheie nasturele de sus de la sacou, pe sub care se napusteste spre libertate o burta cat toate zilele. Eu ma inchei la cel de jos, sâc. Lumea buna poarta franzelele alea de pantofi cu ciocul cat un tramvai, la blugi, sa fie in trend, nu-i asa, asta e valul, sa ai pantofii din cel mai lucios lac langa blugii cei mai stramti cu putinta. Eu la blugii pe care-i consider sport ma incalt intotdeauna cu o gheata tot sport, sau cu „adidasi”, cum e impamântenit gresit termenul. Lumea buna se incalta cu acesti „adidasi” la cei mai dungati pantaloni de stofa, eu port pantofi. Deci uite, inca o dovada ca nu-s din lumea buna. Mai continui? Daca nu ai la gât cand faci un live un lant de grosimea celui cu care e legat ursul la bâlci, nu esti din lumea buna. Nu conteaza din ce material e, important e sa ai senzatia ca-l vezi galben, galbui sau galbejit. Pe inelar trebuie sa ai obligatoriu un ghiul cat Casa Poporului la scara 1:1, iar pe degetul mare inca unul cat Casa Stiintei si Tehnicii, de peste drum de prima, aia a Elenei chimista. N-ai asa ceva, nu esti din lumea buna. Nu ai fost la Loft sau la Untold? Nu existi, ca individ. N-ai o poza cu Maruta, una cu Capatos si un autograf de la Andra? Degeaba traiesti pe planeta asta, esti degeaba si fara sens. Am vazut pe facebook sesiuni live din cele mai insolite locatii cu putinta, incepand de la stâna de oi, pâna la o magazie pe care unul o zugravea si din cand in cand mai tragea cu ochiul in telefon si mai injura pe cate unul, de la staulul unde se mulg oile pana la cortul in care doi insi cu chelie pregateau branza si casul, de la volanul unui camion unde urla un ardelean cu „no, tulai Doamne, ficior mi-s !” pana la un magazin unde se vindeau cosciuge iar nenea ala raspundea curiosilor „ala e 13 milioane”, „ala e din mahon, e 32 milioane cu tot cu perne si cearceaf”. Lume buna, deh !
La televizor nu mai spune nimeni „a scris pe facebook”, e un termen desuet deja, acum „a comentat pe o retea de socializare”, de parca facebook mai are nevoie de vreo prezentare si comentatorii tv se feresc sa-i faca reclama gratuita sau mascata. Cat sa fii de ipocrit? Nu mai avem programare la doctor, avem „appointment”, nu mai avem sedinta de indrumare a cadrelor, acum avem „training” iar rochia nu-stiu-care nu mai e ceva necesar pe care trebuie neaparat sa o avem ci este un „must have”. Zau? Pe bune? Si limba noastra româneasca unde a zburat, unde este? O mai gasim vreodata oare? E bine sa fii oare „in trend” calcând totul in picioare? Esti oare din lumea buna daca ai la mâna un ditamai Rolex, chiar facut pe vapor, dar totusi Rolex, chiar si când te duci la cotetul gainilor sa aduni ouale din cuibar? Doar intreb. Lumea vrea sa para ceea ce nu e. E un sindrom cu arie larga si rapida de raspandire si e mai rau decat gripa porcina si cea aviara, luate impreuna. E fara leac. Nu se da nici la tv, nici pe vreo „retea de socializare”. „Asa e datul, asa e lasat de la Dumnezeu, maica!”, ti-ar raspunde o batranica daca ai intreba-o despre snobism si lumea buna. Cat e de buna, va las pe dvs sa decideti. Eu va pot arata doar exemple, fara sa trag o concluzie general valabila. Pot doar sa va spun opinia mea care pentru unii poate fi incorecta. Asculti pe Cocardel de la Strehaia, Ciordel de la Stefanesti si orice alt manelist „de la”? De undeva, nu conteaza de unde, trebuie sa aiba obligatoriu in titulatura princiara „de la”. E clar, esti din lumea buna. Asculti doar muzica mai veche decat Baiazid si habar nu ai despre muzica actuala? Esti din lumea buna, e clar. Chiar daca fiecare gen de muzica a facut vâlva la vremea lui, dar sa ramai intepenit in cretacic, sa nu stii cine e Robert Plant si sa te uiti crucis cand cineva iti spune ceva despre Calvin Richardson, mi se pare de porc. Dar din lumea buna, unde eu nu sunt si n-am acces. Inteleg ca toti am ascultat la timpul respectiv pe Ioana Radu si Margareta Paslaru, Sabrina si C C Catch, dar sa ramai si in zilele noastre tot acolo, la acelasi nivel si sa nu fi auzit de techno, shuffle si mai ales de techno4ever, asta chiar mi se pare ca esti intr-adevar din lumea buna. Inca un exemplu ca eu nu sunt si nu pot fi in acea lume „buna”. Cu regret, dar asta e viata, situatia si asta sunt eu. Nu ma schimb pentru ca nu pot. Si chiar daca as putea, tot nu m-as schimba. N-am cum, n-am accesoriile necesare. N-am tatuaje pe 88% din corp nici steroizi n-am luat. N-am ciocate cu tocul in fata si cu fermoar pe talpa, nici saboti cu lanterna in varf. Nu sunt din lumea buna. Nu fac live de nicaieri si daca o sa fac vreodata, o sa-i zic „laiv”, nu „laif”, cum zic cei din lumea buna. Ca „laif” e absolut altceva. „Laif” este exact ceea ce au ei, cei din lumea buna. Sau mai bine zis ce cred ei ca au si mai cred ei ca o au frumoasa si plina de „news” si „fashion”. As putea sa nu ma opresc din scris depre ipocrizie, proasta crestere, falsitate, lasitate, parvenitism in asa zisa lume buna. Pot scrie trei saptamani fara oprire. Vrem sa parem bine imbracati, cu haine scumpe si pentru asta cumparam mult si prost, din spatele magazinului Obor, de la tarabe, orice produs, ideea e sa se vada numele unei firme arhi-cunoscute pe ceea ce cumparam. Vrem sa parem destepti. Ne punem statusuri in engleza, filozofam pe facebook de parca suntem intr-o competitie permanenta cu Cartarescu, incercam sa emitem citate de luat aminte. Nu suntem in stare, e clar, dar perseveram si ne ies niste ineptii de sa-ti faci cruce cu vârful limbii in cerul gurii. Cand esti sarac in cuvinte se vede, se simte, se miroase si se aude. Se si citeste printre randuri. Dar, deh, lumea buna e lumea buna. Nu esti din lumea buna daca n-ai postat pe facebook un citat din Paler, la gramada cu Poptamas, Adrian Nastase, Boca, Boc, Poc si Troc, parintele Pafnutie si Basescu. Nu esti din lumea buna daca n-ai o poza cu Setila, Ciordila, Tuciurila, Flamânzila si George Vintila. Nu esti in trend daca nu faci „life” macar odata pe zi cate o ora. Pe facebook sau pe alta „retea de socializare” Sic !!! Am zis !!!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

SUNTEM ROMANI, ORIUNDE AM FI 

 

Fiind o persoana extrovertita careia ii place sa fie intotdeauna printre oameni, odata ajuns aici mi-a placut sa cunosc efectiv persoane, indiferent de natie, mi-am facut rapid destui prieteni, exact atat cat imi trebuie. In rest… doar amicitii. Dupa multi ani petrecuti in aceasta minunata tara, incerc sa vad cu ochi critic diferentele dintre culturi, comportamente si actiuni. La americani apreciez printre altele, dezinvoltura cu care-si cresc copiii, in parc am fost mereu cu un ochi atent la chestia asta si-am bagat la cap, am invatat astfel multe lucruri bune si pot acum sa am alta atitudine. Deasemenea un alt punct forte al lor este concentrat in rabdare si amabilitate, nu-ti sar in cap si la gat la primul porumbel scos pe gura din entuziasm sau nestiinta, cum facem noi, romanii, care te contrazicem in secunda doi si deja te-am umplut de sange pe beregata daca ai o alta opinie fata de a noastra. 

Suntem toti oameni, ai aceleasi lumi, si istoria trecutului, experientele diferite in culturi la fel de diferite nu pot decat sa ne aduca beneficii pentru a ne imbogati spiritual. Pot sa spun ca experiente negative am avut doar cu, cativa romani. Cu romani care fac comparatii intre viata lor si a ta si sunt foarte nemultumiti de ei plus ca sunt gelosi pe altii si care incearca sa te jupoaie de viu daca au simtit ca ai nevoie de ei in vreo chestiune, cat ar fi ea de minora. 
O teava reparata te costa intotdeauna de patru-cinci ori mai mult la un roman decat la un american. Americanul iti detaliaza fiecare etapa, proces al repararii tevii, materialele folosite si manopera lui, aratandu-ti o estimare a pretului pe care il cere, cu tabelul in fata. Romanul apreciaza din ochi teava respectiva si-ti spune scurt si sec o suma, repet, de patru-cinci ori mai mare. Am incercat sa uit de astfel de oameni avari dar vreau sa ii laud pe cei buni. Nu-i judec pe romani ca sunt asa cum sunt, imi dau seama ca suntem o natie care are in spate o istorie a negativismului inca de cum am fost crescuti… („Nu pune mana pe aia”, „nu deranaja aia”, „nu aia”, „nu aia”, „Colegul tau a luat 10, tu doar 7, nu esti capabil de nimic”, „Ce-o sa faci tu in viata?” si atatea alte si alte exemple identice. S-a practicat un soi de descurajare si inoculare a anxietatii si neincrederii, inca de copii). Daca in felul asta am fost educati, nici n-am fi putut creste altfel, poate au scapat doar cei facuti la betie si-n zilele de sarbatoare, mai pozitivi, probabil.
Perindandu-ma prin 49 de state ale USA, mai putin Alaska, unde inca nu am ajuns si nu cred ca vreau sa ajung prea curand, am avut ocazia sa intru in contact cu destui conationali. N-as putea sa spun exact in ce zona mi s-au parut cei mai de treaba romani, varietatea este extrem de mare deci poti gasi si puncte comune si divergente de opinii, gasesti de toate peste tot, si daca m-ar obliga cineva sa fac o statistica si sa adaug doua caracteristici majore ale romanilor pe care i-am cunoscut, as sublinia negativismul si critica, ca si cap de lista, fiind cele mai des intalnite de mine aici. Desi sunt un optimist incurabil si sunt genul de om care incearca sa gaseasca ceva pozitiv in fiecare, sa le inteleg angoasele, anxietatea si sa trec peste tepii din cuvinte si peste gandirea limitata a celui din fata mea, imi dau seama intr-un final ca tot ceea ce fac este sa gasesc scuze. Personal imi place critica, insa cea constructiva, in care vii cu idei, solutii, nu critici doar pentru ca, cersesti atentie sau te consideri mai bun decat altii. Intre romani, cand cineva vine cu o initiativa, cei mai multi sar sa comenteze detaliile, micile inconveninete, imperfectiunea ideii, care evident atrage gloata la o polemica negativa si in final discutia ajunge la intreaga natie romaneasca, pana la amintirile din copilarie, cand n-aveam mai nimic si ne era mai bine, pana departe, spre Decebal chiar.
Va intrebati de ce unii aleg sa se apropie de americani sau de alte natii? In primul rand pentru ca americanii nu te judeca niciodata dupa aparente sau dupa prima impresie si nu sar la gatul tau, inainte de a deschide gura, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu tine.
Am intalnit si romani fericiti sa cunoasca alti romani, dornici sa stea la o poveste, tot cu unul de-al lor, care simte la fel, vorbeste aceeasi limba si care vrea sa petreaca traditional. Odata fript, unii romani sufla si in iaurt, in schimb eu daca sunt fript suflu incepand din acel moment in toata gama de lactate si branzeturi. Ma poate condamna cineva? Nu, deoarece oamenii reactioneaza diferit la aceeasi situatie de viata, fiecare are gradul lui de toleranta. Slava Domnului ca mai emigreaza si inconstienti ca mine, perseverenti, oameni care cred intr-o lume mai buna, nu sunt descurajati de usi trantite-n nas, trec cu usurinta peste cuvinte grele, atitudini ostile si vad luminita de la capatul tunelului sau soarele din capatul bulevardului, nu se opresc la maracinii din mijlocul drumului, nu se sperie de ploi cu grindina si pot functiona si in timpul zilelor cu nori grei, care anunta furtuni devastatoare-n suflet. O mare parte dintre romani a emigrat in USA, dar traiesc toti cu aceeasi mentalitate a romanului tipic, sunt in orice clipa cu ochii printre uluci, sa vada in ce stadiu se afla iarba vecinului si la cate ore o uda. Ce le scapa multora este ca nu suntem aici sa fim in competitie unii cu ceilalti, ci sa ne putem sustine, sa ne putem spune o vorba buna in momente delicate, care slava Domnului, sunt destule. Americanii nu fac asa. Ei se ajuta si se sprijina intre ei la nevoie, ba te sprijina si pe tine, neconditionat. Ei nu te vor deranja niciodata, in niciun fel, pentru ei poti exista ca vecin de-al lor o viata intreaga fara sa fie interesati sa afle macar cum te cheama, decat in cazul in care ii acorzi tu privilegiul de a te cunoaste mai indeaproape si doar daca tu esti deschis la dialog. Altminteri, in afara de un „Hi!” aruncat peste gard de cate ori te vor vedea, nu vei avea parte de nimic altceva din partea americanilor, nici de ocheade aruncate piezis, nici de „urmariri de dupa perdea”, nici de priviri chiorase, vazand ca ai o masina mai „bengoasa” decat a lor. Daca le-ai castigat prietenia, ei sunt mai mult decat OK cu tine. Pana ii frigi, pentru ca se poate intampla si asta. Nu de alta dar o mare parte dintre romani traieste exact ca pe o ulita plina cu namol, ca mentalitate ma refer. Avand la activ experiente de genul acesta, multi romani sunt descurajati sa mai auda de romani, in totalitatea lor, tocmai ca sa nu fie din nou si din nou dezamagiti. Sunt romani care te contrazic chiar daca in sinea lor isi dau seama ca nu au dreptate, dar megalomania de a parea atoatestiutor in fata tuturor e ridicata la rang de arta. Degeaba ii bagi dovezile in nas si martorii in gura, ei vor scuipa tot si vor incerca sa te convinga ca dovezile aratate sunt niste idiotenii, „fake-uri” notorii, iar martorii oculari sunt cei mai mincinosi oameni de pe planetele cunoscute. O parte din ei cred ca din cauza asta au plecat din Romania, fiindca nu se putea trai in prea multe moduri acolo, in tara in care ei aveau incredere ca se poate face totul si au fost dezamagiti si iata-i ca vin aici, unde dau peste acelasi tipar de oameni de care au fugit, peste aceeasi barfa, peste acelasi comportament deplorabil ca acasa si nu pot sa deschida gura sa spuna ce gandesc pentru a nu fi amendati verbal instantaneu si redusi la tacere. Am intalnit in fiecare loc si oameni extraordinari, oameni cu suflet mare, oameni deschisi si primitori, carora le multumesc ca exista si intaresc in acest mod cuvantul umanitate si perceptia de plinatate si implinire sufleteasca. Poate sunt norocos ca am acel „feeling” de a atrage oameni frumosi si necesari in viata mea si astfel nu am avut parte de dezamagiri care sa ma determine sa stau la adapost si astfel cand aud cuvantul „roman” sa-mi schimb directia de mers sau sa tac malc de teama ca nu cumva sa mi se spuna „buna ziua”. M-a ferit Dumnezeu de asa ceva. Cel putin pana acum. Din contra, daca aud doi romani sfatuindu-se in vreun supermarket sa cumpere lucrul ala sau nu, eu ma bag in vorba spunandu-le, intr-o romaneasca pura „Luati-l, si eu il am si e foarte bun!”. E limpede, nu poti fi prieten cu toata lumea, ar fi ideal sa fie asa, dar se stie ca suntem diferiti, deci avem nevoi diferite, nu ne putem apropia de toata lumea doar pentru ca ne leaga aceeasi limba. Am avut si eu parte de buruieni pe unde-am trecut, le-am ocolit si evitat cat am putut dar am cautat de regula locuri curate, fertile, unde aceste buruieni nu se pot dezvolta pana la maturitate, m-am ferit intotdeauna sa stau prea aproape de ele, pentru ca aceste locuri impanzite de buruieni care de obicei sunt salbatice, te atrag pentru inceput prin originalitate, pretind potential, dar in final buruiana tot buruiana ramane. Oameni toxici exista peste tot, dar cred ca nu trebuie sa-i lasi sa-ti intre-n casa si in viata daca simti si vezi ca deja au fost zgomotosi inca din capatul strazii, urmand ca in pragul casei tale sa-si arate coltii veninosi. Dar sa nu uitam niciodata ca toti suntem romani, chiar daca nu toti suntem la fel. Poate ca de multe ori e mult mai bine sa fii unicat, sa nu fii la fel cu cineva anume, poate chiar cu nimeni. E dreptul tau sa-ti alegi cum si cine sa fii. Asta conteaza cel mai mult pentru psihicul tau. Fiecare e oricum unic in felul sau. Parerea mea.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

DIFERENTA. TARA VECHE. TARA NOUA.

„Ca de la cer la pamânt”, sau „mici, aproape insesizabile”. 
Asa sunt catalogate, in general, diferentele. Diferente de 
comportament intre anumite natii ale planetei sau diferente
de ordin social, diferente care sar in ochi de la o posta sau
diferente pe care le observi doar daca intri adânc in etnia, in
cuibul geografico-social sau in „haita” respectiva. 
Diferenta dintre ceata, ginta si natiune, diferenta dintre 
trib si popor civilizat. Diferente dintre vechi tari europene, cu
state vechi in istoria milenara, pe toate planurile si alte natiuni
relativ proaspete, tinere, fara istoria si istoricul primelor enuntate.
Te crucesti si-ti scuipi in sân când auzi pe cineva spunându-ti 
ca tu, cetatean european, când iesi „afara” si trebuie sa rostesti
tara de provenienta, esti din start catalogat ca posibil incalcator 
de legi, pentru simplul fapt ca altii, din natia ta, au facut cu 
mult timp inainte, rele, nemaivazute si nemaiintâlnite pe
teritoriul acelor tari. Comportamentul face diferenta. Si am sa 
„apas” pe „diferenta” pâna la podea, pentru ca pedala timpului
imi permite. Iar exemplele de la tot pasul imi permit si ele, sa afirm
pe propria raspundere ca nu e nicio asemanare intre o natie cu o 
vechime de mii de ani si una de câteva sute. Poate doar numarul 
de membre al locuitorilor, si faptul ca toate sunt superioare si 
inferioare. Atât. In rest totul e diferit. Si intr-o tara relativ noua 
exista seminte, de toate felurile si cu toate aromele, nu doar 
de floarea soarelui, deasemenea si cetatenii acelei tari relativ 
noi fumeaza pe toate strazile, dar niciodata, niciodata, nu vei 
putea face o poza, cât de instantanee ar fi ea, cu un chistoc 
pe jos sau cu o coaja de samânta aruncata sau scuipata aiurea. 
Pentru ca oriunde te-ai afla, ai cosuri de gunoi si scrumiere 
la tot pasul. Nu te poti scuza ca n-ai avut unde sa arunci 
restul de tigara. Sau hârtia, ambalajul si sticla. Daca totusi 
incerci „asfaltul”, nu marea, cu degetul, te arzi la buzunar. Rau. 
Mai rau decât te-ar arde la degete respectiva tigara fumata pâna 
la filtru. Asa se mentine curatenia impecabila pe trotuar, in piata 
sau pe asfalt. Asfalt care in tara noua iti permite sa stai cu 
paharul de cafea sau suc pe bord zeci de km fara riscul de a 
curge pe tine valuri-valuri de lichid. Diferit total de tara veche, 
cea cu istorie milenara si a carei infiintare se pierde in negura 
aceleiasi istorii. In tara veche am indraznit sa cer si sa probez 
doar 2 perechi de pantofi fara ca vânzatoarea care nu stia sa 
lege 3 vorbe de a patra sa se enerveze si sa ma intrebe 
sarcastic daca vreau intr-adevar sa cumpar ceva sau doar 
probez in nestire, rapindu-i ei timpul, de altfel platit. 
Logic, am renuntat la a mai cere sa probez si o a treia pereche, 
am renuntat si la primele doua si evident la magazinul cu pricina. 
Astfel au pierdut un potential client. Care nu mai revine acolo, 
in vecii vecilor. Azi pe mine, mâine pe altii, iar dupa un timp vezi
vitrina acoperita cu hârtie alba, si sase lacate pe usa. For sale.
Sau faliment. Sau o reclama cu sssalam sssasesc lipita pe geamul
plin de praf. Iar vânzatoarea respectiva, ramasa fara job-ul zilnic, 
va da vina, bineinteles, pe guvern. Aidoma multor oameni care nu
se considera niciodata vinovati si intotdeauna vinovatii pentru care ei
o duc rau sau n-au serviciu, sunt clasa politica, administratia locala,
prefectul, primarul, prim-ministrul si presedintele tarii. 
Niciodata nu e vina lor. Intotdeauna altcineva e de vina.
Nu asta e gândirea corecta si nu asa se face un comert profitabil.
In tara noua poti proba toate incaltamintele existente in magazin 
fara obligatia de a cumpara ceva, poti sa ceri sa ti se aduca si 
din depozit alte marimi, culori sau branduri, fara ca vânzatorul
sa renunte la zâmbet, chiar el propunându-ti altceva care crede el
ca te-ar avantaja sau ti-ar sta bine, in functie de context. 
Plus ca dupa toate „probele”, nu trebuie, asa ca in tara veche, 
sa pui totul pe raft cum ai gasit. Nu. Exista personal angajat ca sa 
strânga totul in urma ta si in urmatoarele minute, dupa ce ai iesit
din magazin, raftul sa arate ca inainte. Asezând tu marfa in raft, 
dupa „probe”, practic tu faci ineficienta existenta acelui angajat.
Daca nu este nevoie de el, magazinul il concediaza. Tu vrei sa sustii
un loc de munca, deci ii dai de lucru. Si astfel, lasând dupa probe, 
marfa vraiste, imprastiata, il ajuti. Ii oferi un salariu si il tii practic 
in viata. Iar la iesirea din magazin, chiar fara a fi cumparat ceva, 
angajatul iti zâmbeste, iti multumeste ca ai ales acel magazin si te 
invita respectuos sa revii urându-ti o zi buna in continuare. 
Acelasi zâmbet cu care esti intâmpinat si la intrare, alaturi de 
urarea de bun venit. Diferenta de conceptie, de marketing si 
management. In tara veche am baut o cafea recent intrata pe 
piata, sosita din tara noua, un brand celebru de altfel. Apa maronie, 
fara nicio asemanare cu acelasi brand , cu aceeasi cafea bauta 
in tara noua. Nu am reusit sa aflu motivele pentru care nu 
seamana intre ele aceste „cafelute” identice doar in denumire. 
Am putut doar sa banuiesc. Si m-am limitat la banuiala. 
Si pretul difera, evident. In tara noua adevarata cafea costa o 
suma „X”. Aceeasi cantitate, acelasi brand, in schimb doar apa 
maronie, in tara veche am gasit-o la pretul 4X. Garantat, cu 
martori, cu poze. Stiu ce scriu. 4X. Diferente. Doar diferente.
Nou si vechi. Tara noua si tara veche, ca stil, ca timp de la 
infiintare, ca istorie. Diferente. Mai vreti? Va pot scrie un roman,
mai gros decât Idiotul si Fratii Karamazov la un loc. L-as depasi
pe Fyodor Mikhailovich la numarul de pagini. Dar nu asta urmaresc.
Cum adica sa ai nevoie de notari si avocati ca sa-ti infiintezi o firma ?
Cum adica sa astepti un raspuns 30 de zile? Raspuns la ce? 
In tara noua nu exista asa ceva. In tara noua spui numele pe care 
vrei sa-l dai firmei tale, si daca la cautarea in sistem acea denumire 
nu exista deja ca fiind a altcuiva, ti se da tie, platesti o taxa modica, 
mai mica decât un plin de rezervor si in 4 minute pleci. Cu firma 
in brate si in suflet. Mai departe e treaba ta daca stii sa te mentii 
pe piata sau cazi in groapa Marianelor. Diferente. De stil si conceptie.
Cum sa treci pe „galben”? Sau cum sa te apropii de pieton, la volan 
fiind, atât de mult incât sa-i sara aluia inima din piept? Nu exista. 
Pietonul ala, pe care tu il protejezi, participa cu taxele lui la
mentinerea in viata a fabricii de unde tu ai masina pe care o conduci.
Sau poate e vânzatorul care iti ureaza o zi minunata dupa ce te 
serveste cu o cafea la fel de minunata. Sau poate e fostul amant al
amantei tale. Poate fi oricine, nu conteaza, e aproapele tau. E semenul
tau care te poate ajuta in orice moment delicat al vietii tale. Poate
fi chiar salvatorul tau la ananghie. Diferente de conceptie si 
gândire, nu? 
In tara noua poti vira la stânga sau, dupa caz, la dreapta, pe 
culoarea rosie a semaforului. In marile intersectii, nu exista 
viraj la stânga. Niciodata. Astfel nu exista ambuteiaje. Deci n-ai 
motive nici sa claxonezi. Pe cine si de ce? Din ce motiv?
Poti sa ai claxonul defect un an de zile si sa afli asta abia la
inspectia tehnica din urmatorul an, nu te deranjeaza. Nu 
ai avut unde si de ce sa-l folosesti, deci n-ai stiut ca siguranta e arsa.
Stiti cât este si cât dureaza o milisecunda in tara veche? De când 
se da „verde” la semafor si pâna la claxonul celui din spatele tau. 
Diferenta majora de legislatie, care in tara noua este foarte bine pusa la punct. 
Vrei un animal de companie? Perfect. Te duci la adapost, completezi
un formular, iti alegi viitorul colocatar din multimea expusa, il platesti
si il iei acasa. E deparazitat, cu toate analizele si vaccinurile la zi. 
Are si un nume pe care tu i-l poti schimba, un certificat de sanatate si de
la caz la caz un banut metalic la gât. Este chiar si pieptanat. Pleci 
acasa cu animalul, cu cutiuta, cu tavita si cu sacul de mâncare aferent.
Semnatura ta e o garantie a faptului ca vei avea grija de 
el si ca-i vei oferi toate conditiile sa traiasca demn. In orice moment 
poti fi vizitat de angajatii adapostului sa verifice conditiile pe care le-ai
garantat. Diferenta de sentimente si comportament uman. Diferenta de
atitudine si de relatie om-animal.
Cum e sa mergi câteva sute de km prin gropi si noroaie si cum ar fi sa ai
o autostrada de la Mangalia la Carei si una de la Botosani la Turnu Severin?
Diferenta de concept. Si de aducere in viata reala a unui vis al tuturor
posesorilor de autovehicule.
Cum sa ajungi la serviciu la „si cinci”? Sau cum sa pleci la „fara cinci”?
Nu exista. E ultima oara când vii. Sau când pleci. 
Diferenta de civilizatie si respect reciproc intre angajator si angajat.
Esti membru inscris, cu card de membru, la un retailer? Beneficiezi de
toate reducerile posibile si de toate bonusurile care exista si de care
cei „ne-membri” nu pot beneficia. Pentru ca nici macar nu pot intra in
respectivul mega-market. Si diferenta de preturi e vizibila cu ochiul 
liber. In tara veche sunt retaileri unde ai nevoie de un card ca sa intri, 
esti numit „membru”, dar preturile sunt mult mai mari fata de cele din alte 
magazine mai putin celebre. Pai cum vine asta? De ce sa devin membru?
Care e avantajul meu? Diferenta de piata, de cerere si oferta, de bun simt.
Lasi masina la reparat pentru câteva zile? Perfect, te duce microbuzul
respectivului service direct acasa si te aduce sa ti-o recuperezi
când e gata, fara sa platesti ceva, sau ai masina la dispozitie pe toata 
perioada respectiva, pâna iti recuperezi propria masina. Diferenta de 
eleganta si stil. Si de atragere a clientului. Si de respect pentru acesta.
Ai cumparat ceva si te-ai razgândit când ai ajuns acasa? Sau ti-a zis sotia
ca nu trebuia sa cumperi acel „ceva”? Nicio problema, te duci, returnezi
produsul si primesti instant banii inapoi fara sa ti se puna nici cea mai
mica intrebare. Ai tot timpul 60 de zile sau la unele produse chiar 90 de zile
sa te razgândesti. In schimb, in buricul capitalei tarii vechi, am incercat 
personal sa schimb ( nu sa returnez ) un mouse pe care l-am descoperit acasa 
ca fiind defect. Vroiam altul functional, nu vroiam banii inapoi. Ati ghicit, 
n-am reusit. Dupa circul de rigoare facut de vânzatoare, cu glas ridicat,
astfel incât tot etajul a aflat ce „indraznesc” eu sa fac, m-am lasat pagubas
si l-am aruncat direct intr-un cos de gunoi, urmând sa cumpar altul, 
probabil bun. Logic, din alt magazin. Si tot fara proba, ca doar e sigilat, nu?
Diferenta de obraz. Si de caracter. De frumusete umana. De conceptul
de afacere, pâna la urma.
Ii spui cuiva ca dupa parerea ta a gresit intr-o anume privinta? Imediat
iti va raspunde ca iti respecta opinia si ca va analiza in amanunt ce i-ai
spus. Si ca va remedia, daca este cazul. Ca nu se va mai intâmpla.
Si iti va cere scuze pentru inconvenientul produs. 
Indiferent ca ti-e sef, subaltern, vecin sau doar trecator prin parcare.
Din tara noua, am informat un biped din tara veche ca a gresit flagrant 
intr-o privinta si dupa putin timp m-am pomenit cu critici, bineinteles 
povestite altora, pe la spate, in soapta, „prin dos”, fara o argumentare 
viabila si denaturând adevarul. A zburat instant din viata mea si chiar si
din lista de prieteni de pe retelele de socializare. Nu suport masele
stricate. Nici la propriu, nici la figurat, nici in gura, nici in viata, 
deci nu vreau sa fiu judecat pentru asta.
In tara noua nimeni nu te va cataloga in vreun anume fel, opinia ta va conta 
intotdeauna pentru cel de alaturi. Nimeni nu te va judeca, cum de asemenea
nimeni nu iti va judeca imbracamintea sau curajul de a te duce la
supermarket in trening. Sau ca iti ies suncile de sub tricou. Nici ca ai
un ciorap mai lung, nici ca blue-jeans-ii iti sunt prea decolorati sau prea
strâmti. Niciodata nu vei auzi in spatele tau susotindu-se ceva de 
genul „uite-l si pe asta cu ce s-a imbracat” sau „uite câte tatuaje are 
nesimtitul asta”. Numai in tara veche vecinii isi dau coate 
daca „ametita de la parter” a iesit sa duca gunoiul nefardata sau in 
trening de proasta calitate. Diferenta de grosime de obraz. 
Si de grosime de sorici. Tot la obraz. 
Tara veche. Tara noua. Diferenta intre ele ca cea dintre Eforie Sud si Vancouver.
Sau, cu voia dvs, dintre Kiribati si Monaco sau Tuvalu si Elvetia.
Si tot cu acceptul dvs, imi permit sa iubesc la maximum tara noua. La fel
de mult imi permit sa nu o scot de la inima si din suflet pe cea veche. Pe care
cu drag am vizitat-o de nenumarate ori si o s-o tot vizitez. Si voi dori
mereu sa o revad. In ciuda tuturor diferentelor. De orice fel. 
Inima nu se schimba. Conceptele insa, da.
Tara veche mi-a dat viata si stiinta. Cea noua mi le-a schimbat si desavârsit.
Pot sa le iubesc pe amândoua? Pot. Ok, asta fac. 
Diferenta majora. Ca cea dintre blog si Sami blog.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

ITI IAU FEMEIA, SA STII

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

 CITITI ARTICOLUL AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

**********************************************

         FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

          - PRIMA PARTE -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A DOUA - 

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A TREIA - 

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A PATRA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

      FETITA DIN CAMIN 

O POVESTE APROAPE IREALA

    - PARTEA A CINCEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

      FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

    - PARTEA A SASEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

          FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A SAPTEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

         FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

          -PARTEA A OPTA-

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

- PARTEA A NOUA SI ULTIMA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

**********************************************

         ARTA DE A DARUI SI SANSA

DE A NU PRIMI CADOURI DE LA PRIETENI

            CITITI ARTICOLUL AICI

LA FOARTE MULTI ANI, NEA IOANE !!!

 

Prinși între viscol și amenințarea cu bombă la un mall din Votoșani era să uităm momentul aniversar pe care-l trăim plenar și de care ne-am săturat până-n gât. Azi își aniversează onomastica alături de milioane de Ioni și groparul României post decembriste, nemuritorul Ion Iliescu. Cu doar câțiva ani în urmă momentul era subiect de știre. La viloiul secretarului general al PSD se perindau baronii locali, în frunte cu Adrian Năstase, care transformau locuința bătrânului bolșevic în cavou. Se aduceau imense buchete de flori din toate colțurile țării iar nea Ion apărea alături de activul de partid ciocnind o cupă de șampanie. Ca să nu bată la ochi, după același tipar se realizau știri și cu aniversarea lui Ion Diaconescu, liderul PNȚCD. Aceleași coloane, aceeași baroni, dar mai puțini, aceeași cupă de șampanie. De când nea Diaconescu s-a dus la cele sfinte iar Adrian Năstase la cele penale aniversarea de Sfântul Ion și-a pierdut din importanță și strălucire. Abandonat pe nesimțite de tovarășii din PSD, nea Ion își consumă momentul aniversar în totală discreție.

Ca în fiecare an nu ne putem abține să nu-i transmitem bolșevicului Ionel celebrele noastre urări. Ani la rândul îi uram marelui conducător o tranziție cât mai rapidă către subsol. Urări precum „Revelion fără Ion”, „Iliescu de Crăciun este porcul cel mai bun” sau „Prea mulți ani, Ioane” transmise de toată suflare redacțională a revistelor de satiră au făcut carieră. Sentimentul că doar justiția divină va putea, prin grăbirea Momentului, să răzbune crimele odioase pe care Ilici le-a patronat și la revoluție, și la mineriade a fost cel care a stat la baza elaborării acestui folclor urban cu bună audiență la public.

Anul acesta însă, o schimbare de macaz se impune. Parchetul General este pe cale de a-l trimite în judecată pe bolșevic pentru atrocitățile comise la mineriade iar dosarul Revoluției este și el în drum spre instanță după ce ciracii lui Ilici au eșuat în demersurile lor de a-l îngropa. Pe dosar, nu pe nea Ion! În aceste condițiuni istorice noi este neapărat necesar să ne nuanțăm urarea. Căci noi nu dorim ca nea Ilici să treacă în lumea drepților înainte a da pe la judecata pământeană a faptelor lui cele de voie și pentru care riscă vreo 20 de ani de ocnă. Așa că îi dorim din suflet o viață cât mai lungă pentru ca voința judecătorilor să se înfăptuiască iar Vișinescu să nu putrezească singur în închisoare. La foarte mulți ani, nea Ioane, cu executare și tot tacâmul! Doamne ajută! SURSA: MIHAI ENCIU AICI LINKAICI

 

 

DRAGNEA E TERMINAT INAINTE SA DEVINA CEVA!!!

DESPRE SHHAIDEH, GLORIE SI DECLIN.

DOSARUL CARE NU IARTA.

 

 

Într-o vreme în care foarte mulți se arată îngrijorați de setea de putere care i-a luat mințile vremelnicului om al momentului, e cazul să privim cu încredere in jurul nostru: Liviu Dragnea a fost umflat prea mult, iar baloanele de săpun, atunci când pățesc asta, fac poc! Liviu Dragnea și-a trăit deja momentul de glorie, unul nesperat, iar acum urmează declinul. A câștigat fulminant alegerile, a avut o noapte și două-trei zile de beție a puterii, a început să vorbească la persoana 

întâi singular (HotNews a numărat 20 de situații în discursul de la Palatul Cotroceni, mie mi-au ieșit 22, nu asta e important), dar nu s-a priceput să gestioneze succesul. I-a plăcut să se umfle în pene, iar acum a luat-o razna.

Joaca de-a v-ați ascunselea cu numele premierului din joben, la o oră de vârf, a fost de prost gust, am convenit asta, dar a arătat mai ales un om singur și în realitate, nesigur. Crede că poate să le facă pe toate de unul singur, cu ajutorul unor loiali pe viață. Se bazează pe promisiuni venite din cercuri dubioase, 
transmite cu disperare semnale către serviciile secrete și se miră că nu e băgat în seamă așa cum a crezut că se va întâmpla. Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care și-a atins nivelul de competență. Înconjurat de yesmeni care abia așteaptă să-l prindă cu garda jos ca să-l împingă de-acolo, Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care

realizează că și-a depășit nivelul de competență, dar refuză să recunoască 
acest lucru și face tot ce poate ca să mascheze asta. Abia acest „tot ce se poate” este periculos, pentru că în situații de acest fel oamenii pot face lucruri trăznite. Dar Liviu Dragnea nu va apuca să le facă pe cele mai trăznite.
Liviu Dragnea amenință printre dinți și 
flutură, o va face de câte ori va avea 
ocazia, ideea că are sprijin popular, 
că majoritatea românilor i-a acordat 
încrederea și mandatul de a face ce 
crede el de cuviință cu țărișoara. Este 
adevărat, PSD este câștigătorul de 
necontestat a celor mai corect organizate alegeri (trebuie să-i mulțumim lui Dacian Cioloș pentru acest model de corectitudine!), dar, așa cum s-a mai scris, victoria s-a datorat în mare măsură și lipsei de mobilizare a celorlalți. 
În plus, nominalizarea doamnei Sevil Shhaideh a stârnit deja cel puțin derută în rândul unei bune părți a alegătorilor PSD, nu mai explic acum de ce. Liviu Dragnea a înșelat încrederea naționaliștilor rudimentari și așteptările eșaloanelor 1’ și 2 (cei din urmă au înghițit cu noduri faptul că a trebuit 
să afle de la televizor sau cu doar câteva minute/ore înainte de restul lumii numele nominalizatei). Și-a umilit oastea. Poporul PSD, de la mic la mare, începe să își pună întrebări. Atmosfera din jurul lui Liviu Dragnea se va deteriora rapid. Toate acestea creionează o atmosferă care se 
va tensiona în curând și rapid. Faptul că președintele Klaus Iohannis a amânat până după Crăciun desemnarea 
primului-ministru contribuie la creșterea nervozității în tabăra câștigătoare, care nu mai poate să aștepte. E un joc al nervilor, desigur, iar cei din PSD, ALDE și 
România TV au răbufnit – inclusiv prin penibile acuzații („tehnocrații devalizează”, „își cară mobila” etc.), 
care prind la masa needucată a telespectatorilor, dar nasc îndoieli în rândul educaților care au fost foarte activi pe Facebook în timpul campaniei 
electorale și acum încep să mârâie.
Probleme mari pentru Liviu Dragnea vin și dinspre dosarul din care sunt șanse măricele să nu scape basma curată, și să vezi atunci tevatură!, și chiar dacă lucrul ăsta va fi mascat din răsputeri, și din 
pățania prietenului Sebastian Ghiță, care s-a dat la fund după ce a jucat la impuse (povestea cu partidul naționalist, „autodenunțul” din cazul Kovesi și mizeriile din categoria Anonymous).
În fine, Liviu Dragnea a reușit, în câteva zile, ceea ce n-a fost în stare sau pur și simplu nu a vrut, șefimea amorțită a PNL, cu Klaus Iohannis în frunte: să contrarieze și să indigneze. Forța cea 
mai importantă care îl va spulbera pe Liviu Dragnea, este opinia publică, apatică la alegeri, dar care începe să reacționeze. Cu cât va lansa mai multe 
lozinci, combinate cu amenințări și mesaje voit tari, cu cât va face mai mult pe durul în partid și în afara lui, cu cât va da chix din fotoliul de președinte al Camerei Deputaților, cu cât va urla 
de durere în singurătate-i, Liviu Dragnea va enerva tot mai multă lume: cei care încă se tem de el, de ceea ce cred ei că ar putea să le facă, plus cei care au radare ce detectează prostul gust, găoșenia, nesiguranța, abuzul și lipsa de transparență. Pur și simplu, nu poți face totul de capul tău, nici dacă te numești Vladimir Putin. Dragnea nu e Putin și nici 
Putin nu ar fi Putin dacă nu ar avea în spatele lui un grup de KGB-iști pe stil nou și generali școliți pe stil vechi. Liviu Dragnea și-a trăit momentul de glorie, va face eforturi uriașe să pară puternic, va schimba șefi și șefuți, va face curte disperată serviciilor secrete, se va îmbărbăta că e sănătos tun și are toate degetele pe toate butoanele, dar tot nu va izbândi. Deja greșește. Și probabil că nici măcar legea care îl oprește să devină premier nu va reuși s-o modifice, cu toată majoritatea parlamentară. Liviu Dragnea e terminat înainte de a deveni ceva. Gata. Peste un an va fi istorie. Ăsta e pariul meu.

SURSA: CALIN HERA, ROMANIA LIBERA
LINKAICI

 

ILIESCU

RISCA

INCHISOARE

PE VIATA !!!

 

Procurorii militari au decis, vineri, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu în dosarul "Mineriada din 13-15 iunie 1990".

Procurorul militar Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul Mineriadei, a declarat într-o intervenție telefonică la Antena3:  „Acuzațiile sunt corecte, soluții de neîncepere a urmăririi penale s-au mai dat în istoria acestui dosar, în 1995, si apoi redeschis pe același motiv. În anul 2000 de asemenea a fost redeschis si apoi închis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este a treia oară când se redeschide acest dosar pentru crime împotriva umanității. Victimele căzute în timpul Mineriadei sunt victime căzute sub puterea adversarului politic. (…) Pentru acest tip de infracțiune se dă închisoare pe viață”.

SURSA:  AICI 

LINK: AICI


Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Măgureanu au fost inculpati în dosarul Mineriadei din 1990.

 

Ion Iliescu şi Petre Roman, inculpaţi în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990

"În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta 

Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit a, g şi j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul Penal, faţă de inculpaţii: ILIESCU ION, la data săvârşirii faptelor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României; ROMAN PETRE, la data săvârşirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României; VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârşirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României; NICOLAE DUMITRU, la data săvârşirii faptelor, prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale; MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârşirii faptelor, director al Serviciului Român de Informaţii; general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârşirii faptelor, adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare", se arată într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX.

Procurorii militari susţin că există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămare integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a altor 1.242. De asemenea, în aceeaşi cauză s-a dispus punerea în mişcarea acţiunii penale sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii pentru Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazemir Benedict Ionescu, la data săvârşirii faptelor vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională; Adrian Sârbu, la data săvârşirii faptelor şef de cabinet şi consilier al primului ministru; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, la data săvârşirii faptelor lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, la data săvârşirii faptelor ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.)Vasile Dobrinoiu, la data săvârşirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, dar şi general (rez.) Petre Peter, la data săvârşirii faptelor comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne.Totodată, urmărirea penală se efectuează, în continuare, faţă de alţi 18 suspecţi, sub aspectul săvârşirii aceloraşi infracţiuni.

 

SURSA: AICI

ARTICOLUL COMPLETAICI

 

UNA DIN MINCIUNILE DESPRE REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989

 

Una dintre marile minciuni despre Revoluție se referă la mitingul din 21 decembrie 1989.

Grupul pro-sovietic care a preluat puterea o zi mai târziu (pe 22 decembrie) a lansat 
următoarea teorie: Ceaușescu a convocat un miting de susținere, dar populația, în loc să-l aplaude, și-a învins teama și a început să-l huiduie.

Fals! Fals! Fals!
Singura afirmație adevărată este că dictatorul, abia întors din Iran (pe 20 decembrie), a 
ordonat organizarea unei mari adunări populare, a doua zi, la care să participe cel puțin 
100.000 de oameni. Scopul mitingului: să arate lumii că Nicolae Ceaușescu, izolat pe scena internațională, are totuși de partea sa poporul român. De aici, totul e pe dos decât în versiunea oficială. Ceaușescu nu a fost contestat sau huiduit de nimeni dintre cei 100.000 de muncitori aduși cu autobuzele de la marile uzine bucureștene (mai ales schimburile 1 și 3)! El a fost șocat când, după numai un minut de când apăruse la balcon și începuse să vorbească, în piață s-a produs o rumoare rău-prevestitoare. Se derulau, simultan, trei operațiuni speciale, regizate de "agenturi" și îndreptate împotriva lui Ceaușescu:
1. Intervenția în forță a câtorva sute de "spărgători de miting", veniți pe Calea Victoriei, dinspre Ateneul Român. Dotați cu steaguri cu bețe ascuțite, aceștia au intrat în forță în mulțime, i-au busculat pe manifestanții apatici și i-au speriat prin strigăte panicarde: "Fugiți, vin tancurile! Se trage, ne omoară!"
2. Parazitarea stației de amplificare, la care vorbea Ceaușescu, prin introducerea pe banda 
sonoră a unor zgomote neobișnuite: huruit de tancuri, răpăit de mitralieră, explozia unei grenade.
3. Inducerea unor unde electromagnetice care au sporit senzația de panică în piață.
Cumulate, efectele celor trei operațiuni au făcut ca manifestanții s-o ia la fugă, speriați de moarte. Au rupt rândurile, neputând fi opriți nici de activiștii de partid, nici de cordoanele forțelor de ordine. În câteva minute, piața a rămas aproape goală.Când Ceaușescu și-a reluat discursul, tabloul din fața sa era dezolant: mormane de tablouri și pancarte abandonate în grabă. Doar câteva mii de manifestanți, în apropierea balconului, continuau să-l aclame. Erau cei mai fideli activiști. Muncitorii - avangarda revoluționară a lui 
Ceaușescu - se aflau însă departe. Amăgindu-se că poporul îi e alături, dictatorul a descoperit că a rămas, de fapt, singur. Câteva sute de agenți bine pregătiți, acționând 
pe un scenariu sovietic, au spart un miting de 100.000 de oameni.

SURSA: GRIGORE CARTIANU, autor si co-autor al mai multor carti exceptionale despre                   Revolutia din decembrie 1989 

 

          LINK:  AICI        VIDEO:  AICI

JOCUL

PARSIV

AL INFRACTORULUI  

DRAGNEA

Liviu Dragnea nu poate fi prim-ministru.

Liviu Dragnea știe că nu poate fi prim-ministru.

Liviu Dragnea nici nu vrea să fie prim-ministru.

Și totuși, Liviu Dragnea joacă sceneta „Vreau să fiu prim-ministru“.

Totul este, de fapt, o mare minciună. Una postelectorală, care continuă șirul minciunilor din campanie. Dacă tot ai avut succes cu minciuni colosale, apocaliptice, de ce să nu continui pe aceeași linie? De ce să schimbi rețeta câștigătoare?

Minciunile lui Dragnea sunt diferite de minciunile lui Ponta. Dragnea e mincinos calculat, Ponta e mitoman. La Dragnea e strategie, la Ponta e boală, sminteală.

Au fost suficiente câteva zile pentru ca victoria PSD să-și arate fațetele murdare, neglijent camuflate după paravanul minciunii. Primele revelații: 1. nu sunt bani pentru pomenile electorale votate de Parlamentul dominat de PSD; 2. Dragnea nu poate fi prim-ministru; 3. PSD a adus în Parlament personaje precum nepoata primarului Pandele de la Voluntari, o fetișcană fără facultate și cu nota 5,35 la bacalaureat, la Limba română.

Povestea cu banii e simplă: îndrăznește și tu să crezi că PSD ți-a tras țeapă! Chiar credeai că-ți va dubla salariul și-ți va tripla pensia? Că vei avea taxe mai puține și mai mici? Că într-un an-doi vei trăi ca în Germania? Dacă da, atunci problema nu e la Dragnea, prietene, ci la tine! O fi Dragnea un țepar de clasă, dar fără niște fraieri care să-l creadă nu ar fi reușit nimic.

Subiectul zgomotos al săptămânii este dacă poate Dragnea să fie prim-ministru. E o temă absolut falsă. Dragnea nu poate, nu vrea și nu va fi prim-ministru. Cel puțin, nu acum. Menținerea discuției în această zonă moartă este perdeaua de fum în spatele căreia Dragnea țese alte intrigi și urmărește alte interese.

Evident că PSD-ului i se cuvine mandatul de premier. Așa au votat românii (mai mult n-au votat), așa se va face Guvernul. Nu însă cu Dragnea la conducere! Împotriva desemnării sale se ridică trei obstacole majore: Iohannis, legea și Constituția.

E înduioșător să vezi cum PSD-iștii și vuvuzelele lor din presă îndeamnă la încălcarea legii! Mai mult, îl instigă și pe președinte să comită o ilegalitate: desemnarea unui premier condamnat penal.

Legea 90/2001, modificată în 2004 (în guvernarea Năstase, la insistențele Uniunii Europene), precizează clar la articolul 2: „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care (...) nu au suferit condamnări penale“.

Vorbeții politico-mediatici răcnesc în cor: Constituția nu interzice, iar Constituția e mai importantă decât legea! E ca și cum ar spune: da, încălcăm legea, dar nu încălcăm Constituția! După logica lor parșivă, putem să violăm liniștiți, căci pedepsirea violului nu este menționată explicit în Constituție. Nici nu ar avea cum: Codul Penal e de o sută de ori mai voluminos decât Constituția.

Alt exemplu: în Constituție nu scrie că e interzis să treci pe roșu la semafor. Pentru asta există Codul Rutier. Constituția trasează cadrul general, dar legile sunt cele care menționează explicit drepturi, obligații, interdicții, sancțiuni.

Articolul 105 din Constituție („Incompatibilități“) menționează o serie de interdicții pentru membrii Guvernului (alineatul 1), apoi precizează: „Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică“ (alineatul 2). Iar Legea 90/2001 chiar asta este: o lege organică.

Vestea năucitoare pentru Dragnea este că și Constituția îi interzice explicit să fie prim-ministru! Articolul 109 („Răspunderea membrilor Guvernului“), alineatul 2, precizează: „Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie“.

Liviu Dragnea a fost condamnat în dosarul „Fraude la referendum“ și este trimis în judecată în dosarul „Angajări fictive în Teleorman“.

Dacă ar fi numit prim-ministru sau ministru, Dragnea ar fi suspendat din funcție în prima secundă. Așa scrie în Constituție.

Așadar: Legea 90/2001 îi interzice condamnatului Dragnea să facă parte din Guvern, iar Constituția României îl suspendă pe judecatul Dragnea din Guvern.

În aceste condiții, singura soluție pentru PSD este să declare neconstituțională și Constituția!

P.S.: Starea de euforie mahmură a taberei roșii (filoruse), PSD-ALDE-PRU, a fost redată cel mai bine de cuplul comic Diaconu-Ghiță, de la PRU (excrescența naționalistă a PSD). Din behăielile bahice ale celor doi am înțeles că așteaptă „sfânta zi a libertății“. Pentru a fi așteptarea mai ușoară, ar fi bine să-și pregătească, totuși, bocceluța. Mai ales Ghiță, care e bine plasat în cursa pentru Jilava.

SURSA: GRIGORE CARTIANU, 16 DEC. 2016 = http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/jocul-parsiv-al-infractorului-dragnea---opinie-435766

BIBELOU DE PORTELAN

 

 

Iubire, bibelou de porţelan, obiect cu existenţa efemeră…

Asa-si incepea Minulescu celebra „Romanta fara ecou”… Dupa parerea unora, a iubi reprezinta prima si cea mai importanta lege a vietii umane. Se spune ca ar fi actiunea sublima a omului.

iubire
A iubi inseamna a trai viata celui de lânga tine. 
Sa uiti cu totul de tine si sa te daruiesti total celui 
de lânga tine fara a astepta vreodata ceva in schimb,
inseamna de fapt uitare de sine. Sa uiti cu totul de
persoana ta si pur si simplu sa te daruiesti persoanei iubite.
Sa te ingrijesti de persoana iubita la fel sau chiar mai
mult decât te ingrijesti de propria persoana.

iubire
Iubirea e fantastica si se afla dintotdeauna in noi. In noi toti. Trebuie doar s-o scoatem la iveala, in toata splendoarea ei, in toata frumusetea ei imateriala. Doar sa ne dorim asta
cu toata puterea de care suntem capabili. Iubirea este cel 
mai frumos lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu, un sentiment 
care ne face sa ne simtim cu adevarat oameni, care da sens 
vietii noastre si care de fapt ne face fericiti pe toti.
Iubirea inlatura suferinta si aduce fericirea. Este focul din
interiorul nostru, infinit si nemuritor. Etern. Este sentimentul care incepe cu fluturasii din stomac si ajunge pâna la simpatie, dor, amagire, tristete sau chiar gelozie. Ea te face sa visezi. Color. Si sa meditezi, sa-ti imaginezi sau sa-ti amintesti. Tot in imagini viu colorate. La inceput, iubirea ne orbeste, facandu-ne sa vedem la cel de lânga noi doar ceea ce dorim sa vedem. Si nu observam defectele, vulnerabilitatile, slabiciunile sau maniile. Vedem totul roz. Color, cum spuneam. Si inca de la inceput, cel ce ne e alaturi are nevoie sa afle de la noi ce dorim cu adevarat pentru a ne cunoaste mai bine. Pentru a ne intelege mai bine. Dovada de iubire este sa cerem, sa oferim, sa ascultam, sa intrebam, sa raspundem, nu doar sa asteptam minuni.

iubire

Iubirea implica teluri de viata comune, 
evolutie in doi, participare reciproca si gânduri curate, 
decizii comune constiente, responsabilitati comune, toate
acestea imbelsugate cu rabdare, perseverenta, tandrete,
intelegere si cât mai multa comunicare. Ea dă valoare sufletului nostru. Pentru ca, probabil, sufletul e o
particica din Dumnezeu. In „Iubirea lichida”, Zygmunt 
Baugman scria ca iubirea este un imprumut ipotecar 
asupra unui viitor nesigur şi enigmatic. Nimic mai subtil 
si mai adevarat. Eu consider ca este sufletul fiintei umane
si singurul produs natural, fara e-uri. Iubirea e una din 
putinele stari care ii scot pe oameni din mediocritatea 
lor cotidiana. Bunatatea o fi nativa, insa e in stare latenta. 
Iubirea e o forta care o extrage din rarunchii nostri morali 
spre a o servi celor de lânga noi. Este o floare pura a carui 
parfum iti imbata creierul, ale carei petale iti mangaie 
pleoapele, dar spinii ei iti pot sfâsia inima. Iubirea este 
adevarata atunci când ti-o asumi, când o traiesti în viata
reala, nu in bezna, si când lupti din toate puterile pentru ea.
Iubirea inseamna sacrificiu, suferinta, lacrimi, zâmbete,
bucurie, speranta, intr-un cuvant este totul. Inseamna sa 
te sacrifici pentru celalalt, sa ii daruiesti tot ce ai,
chiar si pe tine, sa fii alaturi de cel iubit trup si suflet, 
la bine si la rau, sa te gandesti mereu la el, sa nu il inseli, 
sa nu ii ascunzi nimic, sa iti fie mai apropiat decat familia 
sau prietenii, sa faci absolut orice pentru acea persoana.
Iubirea nu inseamna a controla fiecare minut persoana 
asa zis iubita. Iubirea nu inseamna a interzice persoanei 
de lânga tine sa comunice cu alte persoane de sex opus. 
Iubirea nu inseamna a interzice celui de alaturi sa iasa 
cu colegii sau colegele la o cafea. Iubirea nu inseamna a-i
aminti mereu si mereu greselile facute in trecut.

iubire
Eu numesc asta gelozie nebuna, nicidecum iubire.
Doresc cititorilor mei sa aiba parte de iubire ca in poezii
si ca in adevaratele cantece de dragoste. Pentru ca acest
bibelou de portelan poate dainui in timp cu smaltul nepatat… Chiar si uitat pe o etajera…


Asteapta-ne la fel inca un an…

Un an macar…

Atât…

Un singur an…

 

 

 

                                                                                                                                                                                                                                                                    DESPRE PRIETENI

 

 

 

 

Prietenii tai ocupa un loc important in viata ta, insa mi se pare esential sa-i distingi pe cei falsi de cei adevarati.

Prietenii falsi sunt ca frunzele de toamna, sunt oriunde si ii gasesti peste tot. Cei adevarati sunt putini, ii poti numara pe degete. De multe ori doar pe degetele de la o singura mana. Psihologii spun ca si daca vei suferi la inceput, cu timpul vei realiza ca ai facut cea mai buna alegere cand i-ai indepartat de langa tine pe cei pe care ii „descoperi” ca fiind falsi, fara scrupule, materialisti si egoisti. Daca ai realizat ca nu toate persoanele din preajma ta iti sunt prieteni adevarati, 
lasa dezamagirea deoparte si nu suferi pentru cineva care nu merita. Vezi imediat ce poti face pentru a-i indeparta rapid din viata ta. E bine sa te inconjori de oameni alaturi de care si in compania carora observi ca te simti bine. Nu ai nevoie de relatii de prietenie toxice. 
Astfel de legaturi nu iti permit sa te dezvolti pozitiv, din contra, te incarca la maximum cu energie negativa de care chiar n-ai nevoie. Intotdeauna sa te feresti de cei care te cauta frecvent, pentru a-ti cere ajutorul, dar pe care nu ii intereseaza niciodata daca tu ai nevoie de ceva. N-ai nevoie de egoisti in preajma ta. Sa nu uiti niciodata ca intre milog şi prietenul fals nu există nici o deosebire, amândoi sunt profitori fara scrupule. Prietenia adevarata se catalogheaza ca fiind o relatie afectiva si de cooperare intre doua sau mai multe persoane ce implica suport reciproc, incredere reciproca, loialitate, iubire, intelegere si empatie, dar si multe alte calitati (dorinta de bine pentru celalalt, simpatie, onestitate, posibilitatea de confesiune in fata celuilalt, posibilitatea de a cere ajutor in situatii de cumpana, dar si bucurie in prezenta celeilalte persoane) care fac ca legatura dintre acele 
persoane sa fie unica si plina de frumusete. Pentru o relatie profunda nu este necesar sa se petreaca foarte mult timp impreuna, ci de calitate. Un prieten adevarat va fi prezent mereu in inima ta, chiar daca nu poate fi 
prezent fizic. Astfel vei putea sa vorbesti cu el si sa-i simti caldura chiar si la distanta.

 

1). Prietenia bazata pe utilitate (folos). Acest tip se regaseste frecvent la prieteniile cu cei stabiliti in strainatate. In aceste cazuri, persoanele nu cauta compania celorlalti din cauza ca se simpatizeaza, ci pentru ca au de castigat de pe urma acestora. Acest tip de prietenie nu rezista in timp.


2). Prietenia bazata pe starea de bine (armonie). Acesta este cel mai benefic tip de prietenie. Persoanele din aceasta categorie se imprietenesc pentru ca se plac, 
pentru ca detin acele calitati necesare pentru ca relatia sa fie de durata si, mai mult decat atat, se bazeaza pe similaritate, pe valori comune care fac ca interactiunea dintre acele persoane sa fie una pozitiva. Sa nu uitam ca prietenia presupune profunzime, implicare si dorinta de evolutie permanenta. Cei care întâlnesc de-a lungul vietii cel putin o persoană căreia să îi spună „cel mai bun prieten” sunt cu adevărat binecuvântati si norocosi. 
Prietenul adevărat te ascultă pur si simplu, lăsându-te să îti descarci povara emotională care te apasă. El nu te judecă pentru actiunile tale si te acceptă exact asa cum esti, autentic. Nu este interesat de bogatia ta, de banii tai, de atu-urile tale. Nu-l intereseaza starea ta materiala si nu are pretentii financiare niciodata. Pentru a consolida o astfel de relatie este nevoie de o atractie similară cu cea care atrage două persoane împreună, într-un mod romantic”. Acest factor are puterea de a lega o prietenie între indivizi aproape imediat si fără niciun motiv explicabil. Timpul si/sau distanta nu pot distruge legătura pe care o avem în acest tip de prietenie.
E firesc si sanatos sa ne strângem laolaltă cu oameni pe care îi apreciem, cu care avem obiceiuri în comun sau cu care ne place să împărtăşim orice. Oameni cu care ne 
sfătuim, care sunt mereu acolo când ne e greu, dar şi în momentele frumoase. Un adevarat prieten iti va spune adevărul direct, fără ocolişuri (chiar dacă adevărul 
înseamnă aducerea în discuţie a unor defecte), îţi va acorda timp, spatiu, îti va respecta intimitatea, dar într-un fel va fi mereu acolo. Prietenul veritabil te caută chiar dacă mediul social în care trăieşte e altul decât atunci când v-aţi împrietenit, chiar dacă îşi schimbă anturajul, obiceiurile, 
plăcerile. El nu te va scoate niciodată din lumea lui. Vei avea locul tău special in inima sa. Va dori intotdeauna sa stea la o masă mare cu fripturi, plăcinte şi vin roşu, cu glume şi poveşti, iar tu să fii acolo lângă el. Cand vii de departe, de la distante mari sau cand nu l-ai mai vazut de multa vreme, prietenul adevarat se intreaba cum sa te astepte, cu ce si cum sa-ti iasa in intampinare, se da peste cap sa-ti faca sosirea si sederea cat mai placuta, nu stie cu ce sa te serveasca si cum sa te faca sa te simti cat mai bine, pe cand prietenul interesat prefera sa se intalneasca rapid cu tine doar sa-i oferi cadouri, doar sa obtina ceva de la tine, ca nu-i asa, vii de departe si trebuie sa ai ceva si pentru el. Prietenul interesat nu te considera musafir pe care sa-l trateze ca pe un oaspete de seama, el te considera o vaca de muls si un om care trebuie neaparat sa-i ofere lui ceva, nu invers. De astfel de prieteni trebuie sa scapi cat de repede poti, sa-i eviti si in final sa-i uiti.

           N-ai nevoie de asa ceva in preajma ta.

 

 

CINE SUNT DE FAPT

          TIGANII

   (ROMII, RROMII)

 

 

 

Romii din România (romi, uneori scris și rromi, 

cunoscuți popular și ca țigani, roma - în limba romani) 
constituie unul dintre grupurile etnice minoritare 
cele mai mari din România. Conform 
recensământului din 2011, ei numărau 621.573 de 
persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al 
doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, 
după cel maghiar. Din acești 621.573 de oameni, 
62% locuiesc în mediul rural (390.903). Există opinii 
că cifra estimată nu corespunde realității, fiindcă 
mulți din ei ar refuza să-și declare etnia. În Maramureș, 
Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația 
romilor este sub media țării.

Astăzi, membrii minorității rome sunt încă victime 
ale discriminării, ceea ce îi împiedică să fie corect 
școlarizați și integrați în societate. Această realitate 
există și în alte țări care găzduiesc minorități 
rome: Ungaria, Slovacia sau Cehia.
Denumirea etniei este controversată. De exemplu 
într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte 
din definiția sa „o persoană cu un comportament 
răutăcios”. Avocați ai drepturilor romilor în 
România pretind că „a-i chema țigani” îi mai izolează 
din societate de masă. Prin amendament, „romi” este 
acum denumirea oficială a țiganilor în dicționare.

Țiganii din Transilvania (1850)
Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), 
numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare:
1886: 200.000 (3,2%) în Vechiul Regat 
(estimare neoficială)
1930: 242.656 (1,6%) 
în România Mare
1956: 104.216 (0,6%)
1966: 64.197 (0,3%)
1977: 227.398 (1,05%)
1992: 409.723 (1,8%)
2002: 535.250 (2,5%)
2011: 621.573 (3,0%)[1]

Nu se știe exact când au venit primii romi în 
teritoriul României de azi. Jonathan Fox a 
cercetat și constatat că probabil au venit în 
secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu 
Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea 
cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un 
secol înainte de acea dată.
O atestare documentară a romilor de pe teritoriul 
României actuale, datează din anul 1385, când 
domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește 
Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră 
mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, 
posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, 
între care și 40 de sălașe de „ațigani”.

Curând după sosirea lor în România, romii au 
devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo.
Condițiile romilor au fost neînduplecate. Pedeapsa 
cu moartea a fost des întâlnită: “un sclav care viola 
o femeie era ars de viu”. În Transilvania (pe atunci 
parte a Imperiului Austro-Ungar), dacă un rom 
vorbea limba romani (țigănească) primea douăzeci 
și cinci de lovituri cu biciul. Hainele lor tradiționale 
au fost interzise de asemenea în Transilvania.
Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai 
și lăutari. Romii au fost cunoscuți mai ales pentru 
talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi cum 
mulți își mai țin de ocupațiile lor din vremea 
când erau înrobiți.

Conform Neueste Erdbeschreibung und Staatenkunde, 
Zweiter Band. von Dr. F.H.Ungewitter. (Dresden, 1848), 
in Țara Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 
4% din populația țării, iar în Moldova 12.000, 
reprezentând 0,8% din populația statului. Recensământul 
din Transilvania din 1850 confirmă o proporție de 2,2% 
de romi din populația totală. În secolul XIX s-a ivit o 
schimbare în atitudinea față de sclavi, nu doar în 
România ci și prin toată Europa, astfel, sub influența 
ideilor liberale ale revoluției de la 1848, toți oamenii 
au fost declarați liberi și egali, robia romilor fiind 
definitiv abolită în 1856. Prima declarație a libertății 
sclavilor a fost data în anul 1848, dar din cauza faptului 
că guvernul acela a fost slab și nu a durat mult timp, 
nici acest decret nu a durat, nici nu a făcut mai nimic. 

În Moldova și Valahia s-au mai făcut declarații de 
emancipare în anii 1855 și 1856 respectiv, dar tot 
nu au avut efectul dorit. În anul 1864 Ioan Cuza, 
care a domnit peste ambele principate la acea vreme, 
i-a eliberat pe toți romii definitiv. După ce romii au 
fost eliberați, unii dintre ei au părăsit România. Mulți 
romi erau deja sau au ajuns în țările din Europa de 
Vest și mulți au ajuns de asemenea și în America.
Romii din Bucovina, provincie trecută sub stăpânire 
habsburgică din 1774, sunt primii care au părăsit 
statutul de robi. Astfel, robia a fost desființată aici 
printr-un ordin al împăratului Iosif al II-lea dat în 1783. 
Din punct de vedere juridic însă, abia începând din 
1803, când li se modifică și statutul fiscal, romii se 
află în aceeași situație cu ceilalți locuitori ai provinciei.

La 31 mai 1942, mareșalul Ion Antonescu, 
(șeful statului), a ordonat trimiterea peste Bug, în 
limita răsăriteană a teritoriului numit generic 
"Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru și 
Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administrație 
civilă românească după declanșarea războiului 
contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi 
din România interbelică, împreună cu familiile lor:

1.Țigani nomazi - (căldărari, lingurari etc);
2.Țigani stabili - acei care, deși nenomazi, 
sunt condamnați recidiviști sau nu au mijloace 
de existență sau ocupație precisă din care să 
trăiască în mod cinstit prin muncă și deci constituie 
o povară și un pericol pentru ordinea publică.
Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor 
nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de 
Inspectoratul General al Jandarmeriei, 
Serviciul Jandarmeriei. 

1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942:
Bărbați..............2.352;
Femei..............2.375;
Copii..............6.714;
Total..............11.441.
2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși 
ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare 
între 12-20 septembrie 1942:
Bărbați..............3.187;
Femei..............3.780;
Copii..............6.209;
Total..............13.176.
Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, 
fiind infractori eliberați din închisori:
Bărbați..............22;
Femei..............17;
Copii..............30;
Total..............69.
Total general țigani nomazi și nenomazi 
evacuați: 24.686

În perioada comunistă, mii de romi au părăsit 
România, contra unor sume importante de 
bani și aur, în cadrul unei filiere „mafiote” 
formate între clanurile de romi, Securitate și Miliție.
Tradițiile sunt o parte esențială a vieții pentru romi. 
Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor 
de când erau sclavi. Cel mai decorat și important 
eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". 
Ca la cele mai multe culturi din lume nunta la romi 
este foarte decorată și strălucitoare. Există mult 
dans și multă muzică. Una din tradițiile care iese 
la iveală astăzi este tradiția de "căsătorie minoră". 

Vârsta medie la căsătorie pentru fete este 
nouăsprezece ani. Aceasta este o vârstă foarte 
fragedă în comparație cu alte culturi ale lumii moderne. 
Romii de multe ori au un respect mai mare pentru 
tradiția și obiceiurile lor decât față de legile țării în 
care trăiesc. În cazul căsătoriei minore acest 
respect al tradiției este motivul multor conflicte 
între romi și instituțiile de protecție a copilului și 
Uniunea Europeană.

În anul 2003, aderarea României la Uniunea 
Europeană era îngreunată de nunta fiicei regelui 
Cioabă. Ana Maria Cioabă, în vârstă de 12 ani, 
era măritată forțat cu un tânăr de 15 ani. 
Raportorul Uniunii Europene, baroana Emma Nicholson 
a criticat public autoritățile de la București, cerând 
anularea nunții până în momentul în care ambii miri 
aveau să împlinească vârsta majoratului. Până la 
urmă, nunta avut loc, romii invocând tradiția de sute 
de ani a nunților dintre minori. Ulterior, comisia pentru 
Protecția Copilului Sibiu a decis în octombrie 2003 
ca Ana Maria Cioabă și Mihai Biriță să se întoarcă 
separat la familiile lor biologice.

În mai 2014, regele romilor, Dorin Cioabă, a anunțat 
că va interzice oficial căsătoriile între minori, 
precum și „tranzacțiile” care se fac între părinții 
mirilor. Anunțul regal a venit după ce verișoara 
regelui Cioabă, Manuela Luminița Cioabă, a decis 
să fugă de acasă cu iubitul ei, fără știrea părinților.
Altă tradiție este cea a staborului, care este o 
instanță neoficială organizată de comunitățile 
de romi.
Florin Cioabă (1954 - 2013) a fost un cunoscut 
conducător al romilor, care s-a autoproclamat în 
anul 1997 ca „rege internațional al țiganilor”.
Iulian Rădulescu (n. 1938) este un conducător al 
romilor, care s-a autoproclamat în anul 1993 
ca "Împărat al rromilor de pretutindeni".
În comunitățile locale, romii sunt conduși de 
câte un bulibașă.

Unele izvoare istorice și legende arată prezența 
triburilor nomade, indiene, ale mezilor începând 
cu cucerirea Mediei de perși. În anul 550 î.Hr., 
unul dintre descendenții regelui Achaemenes, 
Cyrus, învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages 
și fondează Imperiul Medo-Persan. În 547 î.Hr. 
împăratul persan Cyrus cel Mare cucerește Sciția Mică 
până la Dunăre în Bulgaria de azi. În anul 529 î.Hr. 
într-o expediție împotriva triburilor nomade Cyrus 
îl capturează pe Spargapises, fiul reginei geților 
Tomiris și conducătorul armatei, care se sinucide, 
determinând împăratul să treacă fluviul în zona 
Brăila, unde moare în luptă cu massogeții.
Prin toată lumea romii trăiesc în condiții mai 
joase. Mulți recurg la cerșetorie ca să aibă 
pâinea zilei. În Europa Centrală și de Est 
condițiile sunt într-un mod special rele pentru 
romi. Din site-ul Partidei romilor Pro-Europa sunt 
câteva cifre care demonstrează acest lucru:
51% din familiile romilor chestionate susțin că 
suferă de foame cel puțin 1-2 zile pe an. 

20% suferă de foame 1-2 zile pe lună și 
15% suferă permanent de foame.
Dintre cei care suferă de foame, 32% împrumută 
hrană de la vecini și 5% cerșesc.
În unele țări, până la 30% din familiile romilor 
supraviețuiesc din asistența socială și până la 
24% din ajutorul pentru copii. Doar 26% trăiesc 
din salariile obișnuite.
În medie, 46% din romii chestionați susțin că 
sunt șomeri și 21% nu au lucrat niciodată. 
37% susțin că ultimul loc de muncă l-au avut în 1990.
Cel mai mare nivel al șomajului este înregistrat 
printre tinerii romi.

Pentru 78% din romii intervievați, respectarea 
"drepturilor omului" înseamnă "a găsi un loc de 
muncă". Pentru 77%, aceasta înseamnă "lipsa 
foamei" și pentru 68% "posibilitatea de a 
educa copiii".
62% din romi își au locuințele proprii sau 
locuiesc în casele familiilor lor, care influențează 
mobilitatea.
Doar 66% din familii au un pat separat pentru 
fiecare membru al familiei. Doar 42% dispun de cărți.
Doar 59% din familii au apă la robinet 
(încă 55% au mașini de spălat), 49% au acces 
la sistemul de canalizare, 46% au wc-uri în 
locuință și 55% au wc-uri în curte.
Aceste procente privite în comparație cu cele 
naționale, peste 40% dinte romani au wc-urile 
în curte și 56% au apa curenta, denotă ca starea 
economică nu este mai proastă decât a 
populației majoritare, chiar dacă șomajul 
este mai ridicat.

Una din problemele de rezolvat este acea de a 
da fiecărui copil o șansa egală la educație. 
Pentru multe minorități acest lucru este o 
străduință greu de obținut din cauza barierei 
limbii și a culturii. În România multe familii ale 
romilor nu trimit copiii lor la școală fiindcă, 
copiii nu au învățat limba română destul de bine. 
Există organizații care ar încerca să schimbe 
acest lucru prin a avea învățători care să 
predea în limba "țigănească" (romani).
Multe alte bariere există așa cum demonstrează 
următoarele cifre de la site-ul Partidei Romilor 
Pro-Europa:
Mai puțin de o jumătate din romii intervievați 
au declarat afilierea lor etnică pe parcursul 
ultimului recensământ național. Peste 28% 
au declarat că aparțin populației majoritare.
54% din romii intervievați vorbesc limba 
natală în familie.

Doar 37% (1 din 3) din romii chestionați au 
absolvit școala primară, doar 6% (1 din 18) 
au absolvit școala secundară și 1% au 
frecventat un colegiu.
Unul din 5 romi nu vor trimite copiii la școală 
din lipsa de îmbrăcăminte decentă.
Părinții își trimit copiii în școli și instituții 
speciale (deseori pentru copii cu probleme 
mentale) pentru că ei consideră că "programul 
școlar este mai ușor și copilul poate să 
reușească".
Mai mult de jumătate din romii intervievați 
consideră că printre ocupațiile tradiționale 
(meșteșugărit, vindecare, ghicit, etc.) 
doar comerțul și muzica le poate aduce 
un venit. Romii consideră că o persoană are 
nevoie de o sănătate bună (69%), noroc (66%) 
și sârguință (53%) pentru a reuși în viață. 
Asistența din partea statului este pe locul 4 
după importanță.

În lume, pe lângă numeroase practici păgâne, 
romii dețin în general religia populației 
majoritare. Astfel, în conformitate cu religia 
predominantă a României, majoritatea romilor 
sunt creștini ortodocși. În ultimele două decenii 
au existat multe cazuri în care romi ortodocși 
s-au convertit la diverse culte neoprotestante 
(totuși, majoritatea enoriașilor acestor 
comunități religioase nu sunt etnici romi, 
ci români). În unele localități cu o populație 
predominant maghiară (în estul și nordul 
Transilvaniei), romii sunt fie romano-catolici, 
fie reformați (în funcție de confesiunea 
maghiarilor). De asemenea, în unele sate 
care dețin (sau au deținut) o populație 
săsească există mici comunități de romi 
luterani (de ex. la Uila). O bună parte a romilor 
din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din 
totalul romilor din România, una dintre cele 
mai însemnate comunități fiind cea din Babadag.

Personalități de etnie romă sau cu origini rome în România:
Barbu Lăutaru, Nicolae Gheorghe, Grigoraș Dinicu,
Costel Busuioc, Damian Drăghici, Nicoleta Bițu
Mihaela Drăgan. 
Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect 
de lege, prin care propunea înlocuirea în 
documentele oficiale a denumirii de "rrom" 
cu cea de "țigan" pentru a elimina confuziile 
dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, 
Camera Deputaților a respins proiectul de lege.
În Expunerea de motive pentru această lege, Prigoană scria:
În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul 
generează confuzie pe plan internațional. 
Sute de milioane de oameni de pe planetă n-au 
studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere 
firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia 
și țara (= națiunea ei) care are această particulă: 
Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; 
Mauritania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, 
deci România = rom + ania = “țara romilor”. 
E incorect. Se creează o falsă direcționare. 
Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele 
comunității țigănești (sau/și, de ce să n-o 
spunem: problemele create de mulți din această etnie) 
nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem 
situația la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă 
cu totul altfel: prin educație îndârjită, prin 
programe iscusite, prin respectul legii.

Ziarul Financial Times comenta astfel propunerea 
legislativă: Aceasta reflectă frustrarea românilor 
cu privire la confuzia care se poate face între 
numele minorității rome și cel al țării lor, deși 
acesta provine din limba romani și nu are 
nicio legătură cu România.

Conform unui ministru indian de externe 
(reluată de India Times), cele aproximativ 20 de 
milioane de romi care se află în peste 30 de 
țări sunt parte a diasporei indiene și este 
posibil să primească cetățenie indiană.

SURSA: LINK: WIKIPEDIA

 

CINE SUNT MAGHIARII  (UNGURII)   ? ? ?

 

 

 

 

 

 

Maghiarii sau ungurii sunt un popor rǎspândit 

în Europa centrală, vorbitor al limbii maghiare. 
Etnia maghiară alcătuiește majoritatea absolută 
a cetățenilor din Ungaria (în maghiară 
Magyarország, în trad. "Țara Maghiară"), cu o 
pondere de 92,3 % conform recensământului 
din 2006. Importante comunități maghiare trăiesc 
și în țările vecine Ungariei, respectiv în România, 
Slovacia, Serbia și Austria.Până în sec. al XIX-lea 
denumirea de "ungur" era folosită pentru a-i 
desemna pe toți locuitorii Regatului Ungariei, 
indiferent de etnie. Dieta de la Pojon edicta în 
anul 1791 privilegii pentru sârbii refugiați din 
Imperiul Otoman, cu argumentul că "și pe 
aceștia (pe sârbi) îi socotim unguri. Astfel îi 
declarăm și pe ei, ca și pe celelalte naționalități 
care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, 
drept compatrioții noștri."
În limba română substantivul "ungur" 
respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea 
pe toți locuitorii "Țării Ungurești", indiferent de etnie.
Receptarea principiilor Revoluției Franceze a 
dus la ideea că toți locuitorii Ungariei ar 
forma "națiunea politică ungară", fapt formulat 
în preambulul la Legea Naționalităților, 
nr. XLIV/1868, în sensul că "toți cetățenii Ungariei 
formează conform principiilor constituționale 
o națiune în sens politic, anume națiunea unitară 
și indivizibilă ungară, între ai cărei membri se 
numără fiecare cetățean al patriei, indiferent 
cărei naționalități ar aparține."

Industrializarea si modernizarea Regatului 
Ungariei începând cu a doua jumătate a 
secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea 
treptată a elitelor urbane germane cu noua 
burghezie maghiară în formare. Naționaliștii 
maghiari au impus o maghiarizare forțată 
pentru cei proveniți din toate grupurile 
etnice (șvabi dunăreni, slovaci, români etc.) 
În ultimii ani ai sec. al XIX-lea și în primele 
decenii ale secolului XX maghiarizarea ca 
mijloc de integrare urbană s-a accelerat și 
a fost însoțită de măsuri politice menite să 
o faciliteze. Aceasta a dus la o reacție de 
opoziție vie din partea elitelor intelectuale ale 
naționalităților nemaghiare din Ungaria, al 
căror interes nu era integrarea urbană a grupurilor 
aflate sub influența lor (ca preoți, avocați etc.) 
Istoria timpurie a maghiarilor este puțin 
cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului 
maghiar poate fi reconstituit, în linii generale, 
în funcție de izvoare lingvistice și doar pe un 
plan secundar de izvoare istorice.
Izvoarele arheologice referitoare la maghiari 
anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviștii 
și istoricii consideră, de comun acord, că ungurii 
provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele 
împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. 
Acolo s-a consumat și o primă etapă a 
etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două 
elemente etnice de tip ugric a luat naștere o 
populație de limbă uralică. Denumirea maghiari 
este rezultanta contopirii denumirii celor două 
entități etnic-tribale.
Ungurii s-au autodenumit totdeauna 
maghiari ("magyar"), însă populațiile vecine i-au 
denumit unguri dupa numele țării lor, 
Ungaria (în latină - Hungaria). Maghiarii au asimilat 
în cursul timpului populatii turcice care li s-au 
alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile 
ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. 
Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna 
Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind 
locuită până în secolul XIII de o populație 
ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au 
intrat în contact și cu popoare de origine turcică. 
Dintre triburile turcofone, o influență majoră și 
durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică 
bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui 
dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; 
urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și 
astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). 
Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat 
în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii 
au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, 
al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior 
al Volgăi. Influența hazarilor nu a fost minoră, 
având în vedere și faptul că în fruntea uniunii 
tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia 
s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv 
cowari din cronicile medievale).
Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al 
uniunii de triburi unguresti revine, se pare, unui 
kaganhazar. Împinși spre vest de pecenegi, 
ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul 
secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară 
Etelköz = "teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă 
fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de 
Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și 
Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea 
Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). 
Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și 
campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații 
(din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile 
răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, 
adică vremelnica formațiune statală 
slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare 
parte a Ungariei de azi.
Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon 
al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea 
de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. 
Profitând de această împrejurare și în alianță 
cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu 
aceștia în 895/896 așezările ungurești din 
Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și 
grupuri de populații asociate, printre care și trei 
triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre 
în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații 
prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. 
De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de 
pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre 
care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 
900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, 
nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au 
așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea 
lacului Balaton.
Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X 
este marcată de numeroase raiduri de jaf 
întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, 
conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, 
(Lehel sau Lelu, au îngrozit creștinătatea. Aplicând 
o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, 
bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, 
inventivitate și disciplină, războinicii unguri au 
reușit să iasă învingători în numeroase confruntări 
militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. 
În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, 
maghiarii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, 
ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franța 
și Italia. Seria victoriilor ungurești este stopată 
temporar în anul 933 de ducele bavarez 
Heinrich I. Același Heinrich va întreprinde în 
anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea 
rămânând însă fără rezultate semnificative.
În anul 954, oști ungurești conduse de același 
Bulciu atacă Franța și Germania, susținând opoziția 
față de împăratul german Otto I. Raidurile ungurești 
încetează complet abia după victoria decisivă 
obținută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, 
la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuși a fost 
capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală 
a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze 
politica internă și externă. Înțelegând situația în care 
se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, 
principele Géza (971-997), a pregătit premisele 
creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar. 
Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii 
ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, 
Ștefan I al Ungariei (997-1038). Maghiarii și-au extins 
statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia 
Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, 
Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic 
a pus capăt anarhiei, a extins statul maghiar și a 
creat o uniune statală maghiaro-polonă.

Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică 
și militară, care îl va transforma în centru de 
rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs, 
partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului 
Otoman. În partea nord vestică va guverna o dietă 
din vechea nobilime ungurească. Vechea cultură 
maghiară va conviețui în Principatul Transilvaniei. 
Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca 
limbă maternă este estimat la cca. 14,5 milioane 
de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe 
teritoriul Ungariei. O parte a populației vorbitoare 
de limba maghiară este răspândită, începând din 
anul 1920, urmare a tratatului de pace de la Trianon, 
în afara Ungariei, în țările vecine. Numărul le este 
de aproximativ 2,5-3 milioane. Minoritatea maghiară 
din România numără circa 1,45 milioane de locuitori. 
În Slovacia trăiesc circa 500.000, în Serbia 
(Voivodina) circa 293.000, în Ucraina aproximativ 
200.000, în Slovenia și Croația aproximativ 
25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în 
Austria numărul lor este estimat la câteva sute de 
mii (în jur de 200.000-250.000). Comunități maghiare 
importante există în Europa occidentală, Statele Unite, 
Canada, Australia și Noua Zeelandă, precum și 
America Latină (îndeosebi în Brazilia, cu 150.000-200.000, 
Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica). 
În afara maghiarilor etnici sau a ungurilor, mai există 
în Ungaria, Israel și în alte țări câteva zeci de mii de 
evrei vorbitori de maghiară ca limbă maternă. Romii 
din Ungaria și unii romi din România (Transilvania) 
și Slovacia sunt de asemenea vorbitori de maghiară 
sau bilingvi. În Ungaria și România (Transilvania) 
există și o mică comunitate armeană maghiarofonă. 
În urmă cu aproximativ 5 decenii, în anii instaurării 
regimului comunist, minoritatea maghiară din 
România era constituită dintr-un număr de aproximativ 
1,5 milioane de membri, număr ce reprezenta 7,5% 
din populația țării.
In Romania, numărul persoanelor de etnie maghiară, 
rezultat în urma recensământului din anul 2002, se 
ridica la 1.434.377, număr ce reprezenta 6,6% din 
populația țării, într-o oarecare scădere față de 
recensământul realizat în anul 1992, când minoritatea 
maghiară era mai numeroasă cu aproape 0,6% din 
întreaga populație a țării. Minoritatea maghiară din 
România, se găsește îndeosebi în spațiul 
intracarpatic în județele: Harghita, Mureș si Covasna. 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiari

COPILARIE

Brifcor, sifon de sticla de 2 litri invelit in plasa de sârma, 

Tohan, Ci-Co, ciorapi de la Adesgo, bateriile si 
lanterna Elba, AzoMures, sotron… Va spune ceva toata insiruirea asta? 
Va mai amintiti? 

Era mai bine, era mai rau fara tehnologia din zilele noastre? Coada la pâine pe cartela, 500 g salam, vitrine pline cu creveti? Oare era mai multa liniste sufleteasca
atunci când lumea nu stia de i-phone, de antivirus si de scule
electronice de 32 Giga? Oare difera copilaria celor de acum
fata de cea a copiilor de atunci ? Copil fiind, puteai sa treci pe
lânga cineva mai in vârsta fara sa-i spui „sarut mâna” ?
Exista in vremurile acelea varianta sa nu ai un tremur 
insesizabil când treceai pe lânga o patrula a militiei? 
Pare o gluma, acum, in zilele noastre, dar asta e adevarul. 
Când au aparut cubul Rubik si Tetris, copiii erau in al 
noualea cer, daca exista atâtea ceruri. Surprizele de la guma,
cu masini si fotbalisti, un catalog Neckermann adus cine stie cum
din Germania de vreun parinte norocos sau bicicleta Pegas faceau
deliciul posesorilor sau privitorilor neputinciosi sau impotenti financiar.
Penar de lemn, trusa de traforaj, „Sa tesem frumos”, Piticot,
Nu te supara frate… Va mai amintiti ?
Traim vremuri in care dezvoltarea pe toate planurile, tehnologia
care avanseaza in fiecare minut ne duc cu gândul ca atunci era mai
liniste. Si mai multa socializare. Fata in fata, nu ca acum, pe retele
de resort. Telefonul fara fir sau „Flori, fete si baieti” erau
la moda in gramada de copii de la scara blocului, in generatia
celor „cu cheia de gât”. A „ceauseilor”. A „decreteilor”. 
Acum socializarea a ajuns o insiruire de litere fara sens dar cu mare 
insemnatate pentru cei ce stiu decriptarea. Ati citit vreodata fragmente 
din astea pe telefon?
„Sal. C fc? Bn. U? J plec in dsco. Wow cool. Und? In Dorobantzy.
Marfa, p la 9 vyn si j. Sau trcy u sa ma yey?”. Adevarul e ca trebuie
sa ai rotite zdravene la cerebel ca sa traduci rapid si sa 
raspunzi la fel de rapid unui astfel de mesaj scris de unii fara toata tigla pe casa.
Ca societatea a evoluat,e de bine. Ca multi traiesc inca in trecut, asta e de rau. 
Cred. E bine sa-ti amintesti de tot ce a fost frumos pe vremuri, chiar 
si de coada la butelii sau de cosul cu lapte pe care-l puneai
la rând la 4 dimineata si lânga care te intorceai la 7 când venea masina cu lapte.
E frumos, acum, privind in urma, sa-ti aduci aminte de numerele pare 
si impare de la masina, cu care circulai o duminica da, una nu, 
iti provoaca zâmbete un gând inapoi in timp când incercai sa desfaci 
lacatul pus de parinti pe telefonul fix, ca sa nu „vina factura mare”.
Desi ei nu stiau ca cei mici formau direct din furca si factura ramânea 
mereu aceeasi. Câti dintre voi ati vorbit „pe fir”, taticul chatului de astazi?
Inainte sa apara centralele digitale, dupa primele 3 cifre cu care incepea 
numarul de telefon stiai cu aproximatie in ce cartier locuieste posesorul. 
667 sau 668 erau obligatoriu in Pajura, Bucurestii Noi sau Damaroaia.
Tot cartierul Drumul Taberei avea 725, 726, 745, 746, 777 si 778. Nimic altceva.
Daca stiai ce cifre sa pui in coada numarului care incepea cu aceste cifre si
asta toata pustimea stia, deci n-o sa „devoalez” aici, intrai pe „fir”. 
Tare se considera faptul ca era gratis. Si vorbeai ore intregi. Nu era nimic 
ilegal pentru ca practic nu formai nicaieri, era poate doar imoral pentru ca iti
zapaceai vecinii, spre distractia telefonistelor de serviciu care stiau de „firisti” 
si cu care, nu de putine ori intrau in vorba. Si socializarea „functiona” la maximum.
Va mai amintiti? „Alo alo, aici Vânatorul, ma aude cineva?” 
sau „Iubito, m-auzi” ? „Alo-alo aici Aha” ! Remember? „Alo-alo aici Pisicuta, 
ma aude cineva”? „Da-mi si mie numarul tau”. Obligatoriu toti incepeau cu „Alo-alo”.
Suna caraghios poate, acum, pentru cei care nu au trait asa ceva, dar dupa 
o ora – doua de stat pe fir, repet, gratuit, toti schimbau numerele de telefon, 
intre ei, iar seara era toata gasca in Cismigiu, „la primul pod”. 
„Buna, eu sunt Pisica”. „Eu sunt Vanatorul”. „Tu trebuie sa fii Aha”…
Urma, fara drept de apel, vizionarea unui film la Cinema Bucuresti sau la
Festival, alaturi, pe „Bulevard”. Viata, nu? Numai cine a trait-o si-o 
poate aminti cu placere. Altcineva n-ar putea sa inteleaga. Cum adica sa 
mergi „pe scara” troleului sau pe „tamponul” tramvaiului, când te duceai 
la scoala? Pare incredibil, dar fotografiile vremii arata asta intr-un mod
de netagaduit. Sper sa nu supar provincialii cu referirile mele strict la anii 
copilariei din Bucuresti, dar despre provincie nu stiu prea multe, 
decât cu titlu de „flash”, doar „in trecere” sau numai ca imagini trecatoare. 
Cu toate acestea, amintirile frumoase nu se pot uita, iar daca scormonesti 
bine la folderul OLD, gasesti despre toata tara câte ceva frumos, 
petrecut sau trait. Spre exemplu, cea mai „tare” si sanatoasa mâncare 
n-o gaseai la acea vreme decat in Ardeal, undeva in zona Cluj-Salaj, 
cele mai „full options” petreceri se dadeau in caminele de langa 
sectia de politie din Corabia, cel mai „bengos” cartier era Craiovita Noua, 
deci iata ca am scris si despre Oltenia, cele mai banoase afaceri se faceau in 
Dobrogea, cu blugi, tigari si tricouri de marinar, iar despre Moldova stia toata 
lumea ca detine cele mai frumoase fete din tara. Si in Moldova am vazut, in fata 
mea, pe masa, pentru prima oara in viata, tacâmuri din aur. Si le-am folosit.
Cu mare grija. Am fost cu totii la timpul acela, cuminti si onesti. Onesti in Onesti. 
Persoane care citesc acum, cunosc exact realitatea si pot confirma spusele mele. 
La fel Husi, Buhusi si Comanesti. De vis ! De Giurgiu nici nu mai zic. Maiorescu si 
Miss Dunarea ! Viata dulce ! 
Intorcându-ne in capitala, amintirile sunt 
mult mai multe. Si mai prezente. Copilarie si adolescenta la cote maxime. Parol !
Ce cântece, ce poezii se invatau la scoala pentru
serbarea de 8 martie, unde toate mamele din clasa, venite sa vada
„serbarea”, doar ca nu plângeau… Ce povesti se invatau… Ce martisoare
se confectionau in clasa pentru mame, pentru invatatoare… Ora de 
lucru manual, ora de „Dezvoltarea vorbirii”… Va mai amintiti? 
Trusa de geometrie, formata din echer, raportor, compas, 
creion HB, rigla de lemn… 
Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri , nici nu mi-e dor de trecut.
Ar fi chiar culmea. Gata cu C.C. Catch, Sabrina sau Al Bano. Ar fi culmea
sa redescoperim „flower-power”, sa purtam pantaloni evazati sau tricouri
cu mâneca scurta si guleras. Viata merge inainte si evolueaza. Nu poti
sta fara facebook sau Skype in ziua de azi. Si ar fi pacat sa nu folosesti
tehnologia actuala doar din dorinta de a nu „deranja” frumusetea trecutului.
Parerea mea.
Hai sa facem un exercitiu de memorie, sau un test, sau cum vreti sa-i spuneti.
Relaxati-va in fotoliu si incercati sa asociati ce veti citi mai jos cu pasaje
din copilaria dvs ( cei care ati „prins” acele timpuri ). Cei mai tineri pot numara
câti din termenii de mai jos nu reprezinta nimic pentru ei si despre 
câte din lucrurile urmatoare n-au auzit niciodata. Sunteti gata? Incepem? Ok.
Jelibon, caiet de botanica, bloc de desen, coada la Loto Prono, Scampolo,
Hala Unirii, covrigi de 50 de bani de pe Lipscani, Alimentara, 
Piata Sfânta Vineri, blugi si Kent pe Covaci, filme indiene de doua serii,
12 lei biletul, tigari Cismigiu de 13 lei cu filtrul alb puse in pachet de Kent si lasate 
la vedere in buzunarul din fata al camasii albe de in, blugi prespalati, Shop-ul
din Dorobanti, Wienner caffee, Alvorada, tigari Doina, Tomis si Unirea la 23 lei, 
Kent la doctor si erai rezolvat instantaneu, „la ceas, la universitate”, locul de 
intâlnire al tuturor indragostitilor, tramvaiul 12 cu clasa I si a II-a, unde vara 
primul geam din dreapta era scos, camion Bucegi, „Buceag”, cum era denumit, 
tâsnitori cu apa prin tot orasul, Scânteia si Pâine cu â din i, trenulet in Neptun 
si obelisc in Costinesti, uniforma scolara obligatorie
cu sapca si numar matricol, papusa Aradeanca, pestele de sticla si mileul de pe
televizorul alb-negru Sirius sau Diamant, Olt cu jocuri, Minitehnicus, soim al patriei,
„la nudisti” in Eforie Sud, calusei, castel de nisip, moara sau tintar, mos Gerila,
„la sanius, pe derdelus la Sala Palatului”, bilete in statiune prin „sindicat”,
Ana are mere, Dacia 1100, Musca la arat, revista Cutezatorii, pionier-comandant 
de detasament, Arici Pogonici, Uluitoarele intamplari ale lui Avi, revista Luminita, 
Abecedar, trotineta, tricicleta, bicicleta Ucraina cu portbagaj in fata, 
dubluradiocasetofon International cu butoane roz si albastre, discuri de vinil, 
casete audio Agfa si Sony, de 60 si 90 min care se derulau cu creionul, 
Smena 8 M, antena TV cu 15 elementi, gherghef, pager Coca Cola si Advisor, 
lampa cu gaz, baton cu mac, iaurt de 1 leu, Rapirea din Serai, Dacia 500 sau Lastun, 
Nokia 3310, ventuze din sticla, magnetofon Akai sau M 2405, batator de covoare, 
masina de cusut Ileana, Singer sau Stoewer, resou electric cu rezistenta, 
siguranta electrica din portelan „tunata” cu lita, tusiera Pescarus, ceas de 
mâna Timex, Orex, Pobeda sau Atlantic, radio Ric cu galena, 1, 2 si 3, 
Albalux 7, 11 si 21 cu uscator, Kashtan, Majak, walkman cu casti, lampa PL 500, 
ceas electronic cu 12 melodii, breloc Gopo, baterii 777, proiector cu diafilme Etude,
jocuri cu joystick, Orwo Magnetband, Agfa Gevaert, magnetofon Tesla, coada la gaz, 
zeci de canistre insiruite inca de seara, HC 91, 95 si 2000, floppy, discheta, 
Mobra si Minimobra, Fram, telefon public cu fise de 25 de bani, 1 leu sau 3 lei pentru 
convorbiri interurbane, radio Gloria, Pescarus, TV Nei si Goldstar, Tehnoton 
sub licenta Unitra cu celebrul model TK- Cinel la care râzi fara sa vrei daca
ii citesti numele cu glas tare si din cauza caruia a fost dat afara „tovarasul” director
Vasilache T. Aionesei de la Tehnoton in 1984, Moldomobila, Aiwa, Guban, 
Nitramonia, rol din cauciuc, cu diferite modele, pentru zugravit, IJ, CZ, Java sau 
Zundapp cu marche-arriere, balerina de cristal din vitrina, godin, Calorex, 
frigider ZIL, muzicuta Hero Harmonica, lampi Tungsram, desteptator Slava 
cu buton rosu deasupra si globul pamântesc pe spate pe capac, 
cu o racheta rosie pe lateral, ceas cu pendula si cuc, cleste de rufe din lemn, iglita,
macrame, drujba URAL, croset, cusut pe etamina, greutati din fier pentru cântar 
de la 50 g la 5 kg, pusculita de metal cu combinatie de cinci cifre pentru
deschidere, celebra reclama la NEI cu cei doi papagali, carucior de butelii, lift IFMA,
„Ascensorul”, cântar Balanta Sibiu, caseta video RAKS si JVC E-120 si E-180, 
telefon fix model EM 72, desteptator ARADORA, artificii-stelute, Mateias Gâscarul, 
Nica fara frica, Soldatul de plumb al lui Andersen, fazanul impaiat de pe hol, 
gargara cu gaz pentru amigdale, cenusa pentru dinti albi, letcon si cositor, 
16 aprilie 1986, semifinala cupei campionilor europeni Steaua-Anderlecht, 
aspirator IDEAL, BCA cu santuri sapate si cu nichelina, pingele, bibelouri de 
portelan, ceas electronic Casio, Sarea in bucate, Alice in tara minunilor, 
banda izolatoare Turdeana, crema pentru pantofi Bucuresti, chibrituri „Gherla”,
guma Turbo cu surprize. Admiral Novomatic. Trabant. Oltcit. 12 B.
Gata, trezirea !!!
V-ati amintit, macar pentru o secunda de copilaria dvs. citind
acest sirag de „perle”? Recunoasteti ceva? Daca da, nu pot decât sa ma bucur, asta insemnând ca 
mi-am atins scopul pentru care am scris aici. Daca nu, regret. C`est la vie ! 
Hai sa incheiem dulceag si nostalgic cu 5 minute de desene animate „Mihaela”
de la ora 19 si cu Telejurnalul… 
Vreti ? Perfect. Teleenciclopedia. TV – 2 ore de program pe seara.
Alb-negru. Ceausescu. Imnul RSR. Inchiderea programului. Urmeaza o noua zi.
Buna dimineata, suntem in 2016 !!!

LINIȘTE ALBĂ

 

Suprem, civilizat, în viață pură
Un suflet zace singur, închistat
În trupul ce-i oferă puntea dură
Între preafericit și-ndurerat…
=
Umil, el stă și-așteaptă singuratic
un semn, un vis, idee de neant
de la sordidul trup care lunatic
îl ține zi și noapte, gaj, garant…
=
Răsare viața-n casa de meduză
Se-armonizează dorul de-absolut…
El stă atent, ca mica buburuză
Ce-și plimbă trupu-n aer și pe lut…
=
Un cartofor nătâng nu-l ia în seamă…
El stă și-așteaptă vers nemărginit
În capitoliul dur, ca într-o ramă
La pândă, la momentul potrivit…
=
Și clipa de scăpare când sosește,
Când sufletul va fi eliberat
Nătângul trup va lăcrima, prostește
Și va realiza c-a aberat…
=
Și c-a greșit. Și-n egoismul rece
Nu s-a gândit decât la el, perfid…
Și-și va da seama, dur, cum viața trece…
Acum de-abia e-n temă și lucid…
=
Suprem, civilizat, în viață pură
Un suflet a zăcut amar, crispat…
Într-un amarnic trup, cu viață dură
Acum e timpul. Gata ! A scăpat !
=

SAMUEL CIOCAN – ROMANTIC HIGHWAY – 2016

SCURT-METRAJ CU ZDRUNCINATURA

 

Nasol ! Sa simti un cutremur de peste 5 juma` pe rihtăr intr-o sâmbata seara la noua ș`un sfert… Foarte nasol ! Pai inseamna ca esti ori singur cuc in casa, stai pe feisbuc și-atârni la un laic ori esti cu nevasta la ora de ciorbica si de doua`j de minute n-ati scos un sunet… Pai te mai miri ca la cotremor ti-a sarit Ciorbea-n poala (aoileo, pardon, ciorba) si te vaicaresti pe acelasi feisbuc ca vai ce fraier ai fost tu ca nu te-ai pitit sub pragul usii sau macar in congelator intre galetile cu inghetata… Nașpa, frate ! A naibii dârdâiala tectonica, daca venea si ea intr-o joi pe la 15 și doișpe minute, era logic sa-l simti, erai pe holul multinationalei carând o juma` de coala A patru de la șefu` spre un cubical sau stând la a șaișpea țigara rezemat de clanța usii biroului. Dar asa, bine, mai, nea cotremor, vii sâmbata special sa nu te simta nimeni si când colo… juma` din tara se vaita ca te-a si mirosit inca de când intrai pe gaura cheii ? Nasol. Iaca cei care-au scormonit piatra cubica din Centrul Vechi habar n-au avut ca s-a zdruncinat lumea. Iaca gașca din disco Maxx a aflat de pe twitter, la o pauza, intre doua scalâmbaieli, când si-au aprins iarba si-au deschis aifonu` sa-si faca un selfie cu aia din stânga in negru de la bara. Despre toate afli intâi ș-intâi de pe „rețelele de socializare” (oau ce cul suna), asa ca tot de-acolo au aflat petrecareții si ca s-a mișcat Vrancea si s-a deplasat spre Teleorman. Pâna si câinii stau liniștiti si nu mai apeleaza la reflexele si simțurile lor daca stapân-su are feisbuc, e sigur ca ala va afla instant daca e ceva nașpa iar el va avea timp berechet sa se strecoare sub chiuveta. Bai, oameni buni, pe bune, cum dracu` sa simtiti ca s-au inversat polii magnetici ai bucatariei sâmbata seara? Incepe uichendu`, la naiba, voi stati in casa? Mai filmati si cum va clănțănesc paharele de cristal si urcati repede filmu` sa-l vada lumea. Care lume? Logic, tot aia din case cu calculărețele deschise. Ca lumea ailalta o sa-ți vada filmu` abia a doua zi, duminica dimineața când se intoarce de la paranghelii. Sâmbătă seara, fratilor? Oh, my God, viata e atât de frumoasă si posibilitatile de distractie sunt atât de multe… Voi stati intre 23 de pereți ai casei când uichendu` incepe?… Am mai zis, nașpa !

CULTURA PE BUTUCI

 

Într-un veac în care stihul cenzurat în toate cele
Trage-ambiții oarbe, crude, de-ngâmfați si de lichele,
Într-un secol de mărire și-arogantă preacurvie
Unde-ndemânatul vremii să-nvrăjbească lumea știe…
=
Într-un timp unde poetul cere viză și-aprobare,
Prozatorul cere voie să ne-arate-a sa-ncântare,
Când Vadim nu-și poate spune opera-i fără de moarte
Făr-a-și cere voie unor purtători de păr și toarte…
=
Într-o vreme imbecilă pentru ei și pentru noi
Unde-nfipți în straiul gliei stau mișei, mangoți si boi…
Ce pretenții să înșirui? Ce dorințe alarmante
să mai pun într-o gazetă cu novice elegante?
=
Și ce vrei s-aleg a spune, despre ce context să-ncerc
să explic, domol și tandru, într-al lumii semicerc?
Ce putință pot să apăr în ciudata vieții plasă
Când guvidul dă iar șpagă, din cârlig, încet, să iasa?
=
Un viclean în epopee pe-o planetă fără zbor
Stă in leagănul credinței, devenind nemuritor…
Bătucind a lumii vrere de căință și otravă,
De-ncântare și poveste, misticism, vulcan și lavă…
=
Ce produs de apă vie ar putea spăla citate?
Ce săpun și-ar face treaba curațând o demnitate?
Nu ! Planeta e de vină! Noi suntem curați, cu lauri!
Dar la fel, cândva, pe vremuri, dispărut-au dinozauri…
=
Când și versul se indoaie dupa limba-mpleticită,
Iară cartea stă pe raftul plin cu praf, înghesuită,
Ce să ceri unei reviste cu agramatisme-n cui?
Ce-aștepți de la națiunea unde nici cultură nu-i?…

SAMUEL C. – ROMANTIC HIGHWAY – vol 1 2016

ABSTRACT CU SUBSTRAT

ABSTRACT--

DORINȚĂ
=
În murmurul aleilor,
Eu, trepăduș insomniac
pășesc alene la ceas de seară.
Și simt zumzetul
sufletelor din cochilia viselor.
Simt străfulgerări
de abis
și miros laurii păsărelelor
din imaginația mea.
Colorez cu vibrația minții
trotuarul de vis-a-vis,
pictez nimburi, aureole,
pe pereții din preajma inimii mele.
Citesc tabloul final
și îmi satisfac orgoliul
zâmbind alene la
panseluțele revoltate din
sufletul parcului meu. Creatorul
din mine se bucură,
copilul din mine se alintă.
Răsfățul e binevenit în
mintea mea, urechile-mi trepidează
la auzul culorilor necenzurate.
Ochiul percepe umbra licorii
amuzante din preajma-mi.
Sufletul se bucură, duhu-mi
respiră aer curat, 
cerul îmi năvălește
în cerebelul la fel de 
colorat și pătimaș.
Verdele-mi surâde. Totul
e fericire, viața îmi zâmbește.
O seară în parc. Alene dar vioi,
romantic dar ferm, fără
neguri și vicii.
Iubire tuturor. Întotdeauna.
Verde și viață. Miracol.
==========================

ABSTRACT

AVEC TOI

=
Cu tine-ncep zilele și se sfârșesc
nopțile. În gând, în suflet
și-n simțiri tot cu tine.
Fără privirea ta, marea n-ar fi
albastră iar cerul ar fi prea violet.
Fără zâmbetul tău munții ar fi seci
și viața liliachie. Să n-am susurul tău
alături ar însemna să fie vid
în sufletul meu și zero în gând.
Să știu că nu-mi ești alături aș
întoarce tot cerul și aș rascoli văile
căutându-te. Știi asta, cu tine 
mintea e mai limpede și graiul mai suav.
Cu tine traiul e chihlimbar și
trăirile-mi sunt diamante.
Bogăția existenței mele ești.
Fără murmurul tău și fără
gândurile tale, țeasta mi-e
seacă, fără adevăr.
Cu tine, lumea e rotundă și
planeta un dreptunghi
colorat, îngrădit, să nu te 
pot pierde. Niciodată.
=================================

ABSTRACT-
TREI
=
Iubiri mărunte. Zile însorite și
neguri albi. Cozonaci, nu de Paști
și sarmale-n foi de păpădie,
nu de Crăciun.
Viață lungă în trei etape,
viguroasă și dulce.
Copilaș năzdrăvan, adolescent
pătimaș și adult integru.
Zi, noapte și duminică lungă
cât calea ferată.
Bolovani în ușă, în
parbriz și în șofer. Derutant traseu
în trei trepte spre stele.
Vin, bere și țuică.
Anii de liceu, ultimul gratis.
Dinți lipsă din construcție.
De la pamperșii altora, seara,
direct pe schiuri, ziua. Merge, nu?
Ani cu intelect. Sau fără.
Vârstă în abis, timp trăit degeaba.
Trecut nimic, viitor ioc și se 
întrezărește canci. Holeră.
Și-o vacă nebună. De gelozie.
Abstract în piața eternității.
Degeaba. Longevitate cât
Dacia 1100 și trăire tumultuoasă
cât a unei cucuvele cu coada lipsă.
Hărnicie de furnică doar
pentru privitori. Pentru
cunoscători, groapă de gunoi. Social.
Da?
Vin, țuică, bere. S-a mai zis. Știu. Șuncă
și omletă fără ouă. Tot șunca aia, 
nepresată,
îngălată-n balsam de păr.
Cu ouă. Trei. Gata?
Abstract. Vers cu anomalie.
Titanul zâmbește enigmatic,
el înțelege tot rostul cuvântării.
Ipohondrul aruncă versul,
cercopitecul îl scuipă, înjurând.
Un al patrulea pricepe și oacheș
îl așează pe raftul cunoașterii.
Adjudecat. Antena 3.
Delta Dunării și Detunata.
Trei doamne. Suntem trei. Vă însoțim?
=============================

SAMUEL C. – ROMANTIC HIGHWAY - 2016

LICOARE

 

O ! Biată țuică, colorant nostalgic
Pahar cu-nmiresmate gusturi dulci…
Din cinci gâtlejuri totul dă în tragic
Iar mintea-i grea și… pleci ca să te culci…

 

TUICA
Că-s prune, portocale sau caise,
Din ele ies licori nebănuite
Ce schimbă viața-n cântec, calde vise,
Realități crucișe, amețite…
=

CAZAN-TUICA
O ! Dragă țuică, element de forță…
Ne legeni viața zi de zi, cochet…
Ne faci obrajii roșii ca o torță
Cu-mpleticit de limbă, la pachet…

 

TUICA-
Că-s prune, portocale sau caise,
Din ele ies licori nebănuite
Suave gusturi, doruri circumscrise
Și gânduri dalbe, moi, abia șoptite…

 

CAZAN TUICA
O ! Dulce țuică, fructe fierte-n vise
Mirositor șirag de viață nouă…
Ne dai, discret, plăcerile promise
Și-n loc de albi nămeți noi vedem rouă…

 

TUICA---
Că-s prune, portocale sau caise,
Sau mere, pere, orice fruct doresc…
Mă-nchin în fața gradelor descrise…
Abia șoptesc: O ! Țuică, te iubesc !!!

 

CAZANE TUICA
SAMUEL C. – ROMANTIC HIGHWAY - 2016

 

TUICA--

„VIOLATORII NU SUNT BESTII” !!!

 

Să fie clar pentru toată lumea: indiferent de subiectul abordat, PETITIILE ONLINE NU AU NICIO VALOARE JURIDICA, adică ele însele nu vor determina producerea vreunei consecinţe în sensul dorit de petiţionari. Ele sunt doar subiecte propuse spre dezbatere şi atât. Fraza asta ne este confirmata chiar de un judecator, aici: https://cristidanilet.wordpress.com/2015/07/19/petitie-online-pai-justitia-nu-este-plebiscitara/ . „Poate că cei care semnează acest document online înţeleg să se implice via internet în dezbaterea unei cauze penale care priveşte o acuzaţie de comitere a unei fapte extrem de grave (infractiunea de viol comisă de două sau mai multe persoane se sancţioneaza cu închisoare de la 5 la 12 ani). În această situaţie dezbaterea chiar are loc: ea se desfăşoară în mediul virtual, în cadrul forumuluicreat automat în care persoane care îşi declină sau nu identitatea reală îşi exprimă opiniile despre faptă, despre dosar, despre persoane etc. Evident, comentatorii au la dispoziţie doar informaţiile prezentate de mass-media. Niciunul nu a accesat site-ul ce conţine informaţii oficiale.”

 

Sa ne referim putin la cel mai mediatizat caz care a impartit practic Romania in doua tabere. Vorbim de violul din Vaslui. „Sunt cei şapte tineri de la Vaslui bestii, monştri, neoameni? Este Vasluiul un pol al degenerescenţei naţionale? Să ne mai gândim un pic la asta. Dacă transformăm acest viol într-un caz excepţional, pe violatori în suboameni şi Vasluiul într-un ţinut deviant, atunci ratăm miza care este prevenirea, pe cât posibil, a unor asemenea tragedii care se petrec des în România, dar nu numai. Transformând cazul într-o excepţie ne derobăm cu toţii de responsabilităţi, inclusiv media care contribuie la greu zilele astea, tocmai la întărierea comportamentelor pe care pretinde ipocrit că le combate. Să fim serioşi! A vorbi despre violarea mamei violatorului sau despre violarea violatorilor în puşcării nu înseamnă altceva decât legitimarea violului pentru că mesajul subliminal este că că violul este legitim dacă este săvârşit împotriva unui om rău. Exact asta au spus şi susţinătorii violatorilor despre victimă: că e o poamă rea. Violul nu este despre sex, ci despre putere, dar sexul vinde şi pentru profit hai să încurajăm şi comportamentele voyeuristice. De ce să te mai uiţi pe pornhub la scena unui viol mimat când poţi să priveşti zilele astea la posturile mainstream. Şi nici nu te mai simţi stingherit. Media a uşurat conştiinţele vânzând violul ca produs comercial pentru plăcerea privitorilor şi pentru profit. Aşa cum spuneam, violul este despre putere şi reproduce relaţiile de putere din societate pe care media le-a confirmat şi întărit. Problema este că în anumite condiţii bărbaţi obişnuiţi pot deveni violatori, oriunde s-ar afla aceştia, nu neapărat la Vaslui. Cea mai bună ilustrare este violul de război, unde bărbaţi normali cu neveste şi copii au violat. Iar Vasluiul, cu o rată atât de mare a infracţiunilor sexuale, poate fi, cel mult, un studiu de caz. Acum hai să vedem în ce condiţii cresc agresiunile sexuale?
1. Toleranţa autorităţilor: prima care sare în ochi şi din cazul dezbătut este că autorităţile tratează violul nu ca pe o infracţiune ci ca pe o partidă de sex, consensuală sau nu, în societatea noastră tot sex e. Judecătorii au decis eliberarea presupuşilor infractori din arest preventiv, mai grav au făcut public numele victimei, iar procurorii nu s-au opus. În cazul unei alte victime, prezentat de Adevărul, nici Poliţia nu a făcut nimic. Asta pentru că poliţiştii, procurorii şi judecătorii trăiesc într-o societate în care bărbatul are un drept inalienabil asupra femeii care e fie proprietate, fie obiect sexual. Ce se întâmplă cu judecătoarele femei? Ca şi mama violatorului, au interiorizat privirea sexuală a bărbatului şi o dată cu ea şi relaţia de putere. Dacă autorităţile nu sancţionează violurile sau le tratează cu blândeţe, mesajul transmis către societate este că e tolerat. Dar asta nu se rezolvă prin petiţii ci prin educaţie.

2. Existenţa rolurilor tradiţionale, prin acestea înţelegând un set de comportamente, atribute ataşate personalităţii, concepţii despre sine şi aşteptări sociale în acord cu definiţiile şi prescripţiile a ceea ce înseamnă masculinitate şi feminitate. În concepţia patriarhală, bărbatul este orientat spre competiţie, succes are trăsături precum independenţa, agresivitatea, competitivitatea, raţionalitatea, obiectivitatea. Societatea îi încurajează pe bărbaţi să fie puternici, în control, dominatori, să vadă femeile ca pe obiecte sexuale, sexul ca pe un concurs şi să creadă că femeile le aparţin. La fel, societatea încurajează femeile să fie supuse, să răspundă nevoilor şi dorinţelor bărabatului (vezi revistele pentru femei, cu sfaturi pentru satisfacerea sexuală a bărbaţilor) şi să accepte responsabilitatea că ele trebuie să controleze şi să limiteze comportamentele sexuale ale bărbaţilor. Un element favorizator al infracţiunilor sexuale este alcoolul şi poate că România se va gândi la politici publice pentru reducerea consulmului de alcool care a ajuns de masă. Hai să ne asumăm ca societate că avem o problemă, de fapt încă una!

3. Întărirea relaţiilor patriarhale şi a transformării femeilor în obiect de către media. Publicitatea şi-a făcut deja un nume rău din folosirea stereotiopurilor de gen mai ales atunci când e vorba despre femei. Femeia a devenit un soi de insignă pentru bărbatul de succes care vrea nu ştiu ce maşină sau nu ştiu ce bere. Media a redus femeia la obiect casnic, când aspirator când maşină de spălat, sau la statutul de obiect sexual, vezi emisiunea de mare audienţă a lui Capatos.

În România există toate aceste condiţii care favorizează obiectualizarea sexuală a femeii şi agresiunea sexuală. Aşa cum spunea cineva pe FB educaţia sexuală ar fi necesară ca materie obligatorie în şcoli. Dacă acasă, prin educaţia părinţilor, mame şi taţi deopotrivă, se transmit aceleaşi stereotipuri patriarhale, iar copilul asistă la demonstrarea relaţiilor de putere din familie, măcar şcoala să facă altceva.
Altfel şi alţi băieţi se vor transforma în violatori şi alte fete le vor fi victime”.  VIOLATORICredit: www.adevarul.ro

VIDEO CEAPA

A innebunit planeta cu provocarile la halit ceapa. Ma uit la niste filmulete postate pe retelele de socializare si imi vine mirosul de ceapa direct in nas. Bai, te uiti la ei, sunt oameni in toata firea, nu niste pustani de 13 ani, ca sa poti spune ca n-au minte. La prima vedere incerci sa ai pretentii de la ei. Când colo…

ceapa---

Una din film ingrijea de o batrâna si spunea pe filmare ca ingurgiteaza ceapa acum, repede, sa n-o prinda „baba”. Alta se furisase in bucatarie si spunea ca s-a „pitit” sa n-o vada nimeni. Ce mai conta ca o vede o planeta intreaga si câtiva de pe Uranus, conta ca nu o vede familia. Te doare mintea, nu alta. Se provoaca unii pe altii. Si ceilalti raspund provocarii, cum altfel, tot rozând o ceapa.

ceapa-

Comentariile de pe margine sunt de râsul gâstelor. „Ai trisat, ai mâncat ceapa rosie, aia e mai dulce”. „N-ai dat-o prin sare”.

ceapa--

„N-ai filmat strachina pâna la final, ti-a mai ramas un sfert de ceapa”. De râs daca n-ar fi de plâns. Pe timpuri, cineva a avut o idee de provocare on-line: „Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?” Bineinteles ca erau si fiinte care copiau de pe net 5 titluri de carti tari de tot, sa para mai culti. Asa ceva… Bineinteles, ceapa halita cu strâmbaturi nu folosea la nimic, provocarea in sine, asijderea. „Just for fun” spuneau unii… Tare !!!

ceapa

Bai fratilor, vreti sa faceti ceva comic, provocati-va unii pe altii sa roadeti o scândura, sa mestecati un placaj, sa lingeti o talpa de bocanc sau sa pupati un ecran TV cu Monica Tatoiu in direct. Asa da !

bocanci

Ice Bucket Challenge a fost o „activity involving dumping a bucket of ice water on someone’s head to promote awareness of the disease amyotrophic lateral sclerosis”, OK, acolo s-au strâns sume astronomice pentru o cauza nobila, cinste celor ce au participat la o asa activitate. Dar când manânci uluci fara rost, numai de dragul de a te vedea lumea cât de lunga e uluca ta si cât de nespalati ai dintii, parca suna a altceva. Mi se pare o nesabuinta, ca sa nu zic o mizerie.

uluci-

De acord total cu o provocare culta, intre prieteni sau amici de facebook: „Filmeaza-te cu o carte din biblioteca ta si citeste in direct o fraza care ti s-a parut a fi speciala”, sau orice altceva cult, cu bun simt si care sa nu-ti provoace stari anxioase sau sa fie nevoie sa te feresti de cineva.

carti

Sau „Doneaza un leu, un dolar, un euro, o lira, pt o cauza nobila si spune in film pt ce anume ai facut asta, aratând tuturor chitanta, fara sa-ti vedem datele personale, logic, ci doar numele si prenumele”.

euro

Fa ceva constructiv daca Dumnezeu si-a calcat pe inima si ti-a azvârlit in cutia craniana niste resturi de creier. Chiar daca unora, fiind week-end si fiind plictisit, El a uitat sa le mai conecteze si axonii si neuronii la bruma aia de creier. Sau macar sinapsele. Dar voi, ceilalti, care mai aveti pretentia ca sunteti conectati la realitate, si carora o idee buna va poate trece si dincolo de bariera hemato-encefalică, faceti ceva in sensul asta ! Lasati naibii ceapa si pastârnacul in frigider, nu va mai strâmbati in camera video când va filmati rozând din ele precum iepurii si provocati-va unii pe altii la ceva mai cult, mai de „Doamne-ajuta” !

creier

Lasati culturile de ceapa in pace, salvati gardurile oamenilor, nu mai roadeti bocancii de schi ai vecinilor, pentru o amarâta de filmare. Nu merita. Nu ajungeti vedete cu asa ceva, puteti ajunge vedete daca faceti ceva concret, in viata reala, apoi puteti filma ce-ati facut si sa va laudati cu acel lucru cât vreti. Asa, da ! Si sa-i provocati si pe cei de langa voi sa faca si ei la fel. Sa aveti o zi buna !!!

psihedelic

MAMA EI DE CRATIMA !!!

 

CRATIMAIată cele 13 REGULI DE AUR pentru folosirea liniuței de unire:


1) Redă pronunțarea „legată” a unor 
cuvinte (de exemplu: „dă-l”, pentru că „dă îl” n-ar fi 
chiar o ”construcție firească” în limba română, „de-abia” 
în locul lui „de abia” atunci când se dorește 
rostirea în tempo rapid, „ducă-se-pe-pustii”
– o situație în care pur și simplu 4 cuvinte 
s-ar pronunța „legat”). Totuși, cele mai frecvente 
confuzii pe care le-am observat sunt din 
categoria „scrieți/scrie-ți” și cred că cea mai 
ușoară cale de a verifica dacă „minusul” își are locul 
este căutarea unei forme extinse a cel puțin unuia 
dintre membrii „ecuației cu cratimă”. Dacă e să luăm 
exemplul cu „scrie-ți”, descoperim relativ ușor că 
se ajunge la forma asta de la „scrie ție”, iar dacă 
are logică așa în context, cratima e la locul ei. 
Altfel, e doar verb și verbele nu se conjugă cu cratimă. 
Adică într-un enunț de genul „scrie-ți ce vă vine în minte”,
dacă ar fi să înlocuim bucățica „dificilă” cu „scrie ție 
ce vă vine în minte”, n-ar avea nicio logică, deci cratima 
n-ar trebui să apară acolo. Majoritatea formelor 
„problematice” sunt legate de situații de tipul 
verb+pronume și verificarea nu e chiar dificilă, dar 
va necesita o perioadă de practică până ce 
consolidați noul automatism.


2) Redă rostirea în tempo rapid a situațiilor 
de compunere de tipul de-/ne-/re- + un cuvânt 
care începe cu î (de exemplu, „de-nmulțit” în locul lui 
„deînmulțit”, „ne-ncetat” în locul lui „neîncetat” sau 
„re-ncălzit” în locul lui „reîncălzit”); în general, sunt 
șanse mai mari să găsiți forme de acest fel în 
poezii, iar acolo apar din „rațiuni prozodice” 
(adică, în termeni foarte simpli, folosirea lor nu e 
obligatorie, dar pronunția în tempo rapid ajută 
la păstrarea ritmului).


3) Marchează limitele dintre silabele unor cuvinte 
rostite sacadat, cu valoare stilistică (de exemplu, 
dacă ați vrea să accentuați „Nemernicule!”, ați putea 
scrie „Ne-mer-ni-cu-le!”).


4) Apare în anumite derivate, de exemplu: „ex-ministru”, 
„non-eu”, „ultra-progresist” (valoare de superlativ), „ne-voie”
(atunci când se referă la „absența voinței”, deci la 
sensuri mai puțin obișnuite), „extra-extrafin” sau „endo-exocrin” 
(derivate supraprefixate), „răs-străbun” (pentru că 
prefixul „răs” începe cu aceeași literă 
ca „străbun”, cuvântul de bază).


5) Unește elementele unor cuvinte compuse 
(de exemplu, „mai-mult-ca-perfect”).


6) Unește componentele unor locuțiuni 
(de exemplu, „calea-valea”).


7) Leagă substantivul care denumește gradul de 
rudenie/relația socială de adjectivul posesiv 
(pe scurt, celebrul „mă-ta” care are cratimă și 
vine de la „mama ta”, situație perfect valabilă 
și pentru „soră-ta”, „ta-su” etc.).


8) Leagă articolul hotărât în cazul numelor 
literelor/sunetelor („x-ul”, „x-uri”), substantivelor 
provenite din numerale cardinale notate cu cifre 
(de exemplu, „11-le” ca metaforă pentru echipa 
de fotbal), cuvintelor împrumutate pentru care 
există diferențe între scriere și pronunțare 
(de exemplu, „Bruxelles-ul” sau „show-ul”) sau 
în cazul substantivelor provenite din 
abrevieri sau sigle („pH-ul”, „RATB-ul”).


9) Apare în scrierea numeralelor romane/ordinale 
(„al XIII-lea”, „a 11-a”) sau în scrierea numeralelor 
fracționare („16-imi”).


10) Marchează omiterea unei secvențe din 
interiorul cuvântului în anumite abrevieri 
(„d-ta” în locul lui „dumneata” sau „P-ța Unirii” 
în loc de „Piața Unirii”).


11) Se păstrează în abrevierile compuselor 
scrise cu cratimă (adică, dacă „nord-vest” sau 
„locotenent-major” sunt compuse cu cratimă, 
la fel vor fi și „N-V” sau „lt.-maj.”).


12) Poate lega unele interjecții identice, 
repetate accidental („hai-hai”, „ha-ha-ha” etc.).


13) Poate lega unele cuvinte care se repetă, 
fie că se repetă integral („doar-doar”, „foarte-foarte”) 
sau cu unele modificări („încet-încetișor”, „singur-singurel”).

SA TRAITI BINE, DOMNULE CARTIANU !!!

 

Niciodata n-am inlaturat o scama invizibila de pe haina cuiva. Niciodata n-am periat pe cineva pentru vreun profit de orice fel. Multi din cei care citesc acest blog ma cunosc personal foarte bine si pot confirma asta. Si mai pot confirma ca in momentul cand ceva imi place, nu ma dau inapoi de la o lauda sau de la a-mi afisa public bucuria si desfatarea. Cand gresesc cuiva, prezint scuzele public, fara cracnire. Cand cineva imi ofera o clipa de dezmierdare sufleteasca, nu ma pot infrana de la a o expune la fel de public. Un astfel de deliciu sufletesc am trait cu putin timp in urma la intalnirea cu un om. Din toate punctele de vedere, OM. N-am gresit tastele cand am scris cu litere mari sa le vada toata lumea. 

SAMI CARTIANU

Grigore Cartianu.

Celebru, cunoscut, publicat si raspublicat. Îl stiti cu totii, nu mai necesita vreo prezentare suplimentara. Am depanat amintiri, ne-am descarcat sufletele, am schimbat informatii (nu clasificate !), ne-am impartit autografe si ne-am pozat. Am discutat despre excelentele carti care aduc o lumina in ochiul celui care doreste sa desluseasca taine nespuse pana acum. „Sfarsitul Ceausestilor”, „Crimele Revolutiei”, „Teroristii printre noi” sau „Cartea Revolutiei” sunt doar cateva dintre cartile scrise de acesta si excelent documentate. 

SAMI CARTIANU-001

Mult prea tinerica mea sotioara, interesata dintotdeauna de aceste mistere proaspat dezvaluite in aceste carti, s-a instalat incantata intr-un colt si pana n-a ajuns la pagina 80 nici n-am stiut ca se afla in aceeasi incapere cu mine. A fost singura intalnire de pana acum la care nu s-a expus nimic negativ, nimic negru sau morbid, n-a plutit nimic negricios deasupra noastra. A fost o apropiere „face to face” unde s-a sesizat rezonanta in idei, scrieri si simtiri, deasemenea aratandu-se o aura eleganta deasupra unor idei reciproce pozitive si de bun gust. Micuta mea cartulie cu poezioare romantice a parut un gandacel pipernicit pe langa mastodontul cultural si incarcatura sa de proza de alaturi. Si am simtit un imbold. Nespus, nevazut, parca sosit de undeva din neant. Si pentru asta sunt recunoscator.

Multumesc, Grigore !!!

SAMI CARTIANU-CARTI


E-mail