SAMUEL CIOCAN - U.S.A.
SAMUEL     CIOCAN    -    U.S.A.

ONLY FOR SMART PEOPLE

AICI PUTEȚI COMANDA

NOUL AUDIOBOOK

"ROMANTIC HIGHWAY"

NARATOR:

SAMUEL CIOCAN

CLICK HERE

sau
CLICK HERE

sau

CLICK HERE

sau

CLICK HERE
 

          ROXELHA

40 DE POEZII PERSONALE

IN ACOMPANIAMENT DE

  MUZICA AMBIENTALA

 

  500 CD-URI  
COMANDATI  AICI

=S O L D=

Anuntul nu mai este valabil 

====================

SAMUEL CIOCAN`S YOUTUBE CHANNEL

 CLICK HERE

BLOG. SAMI BLOG.

MORE THAN 180 ARTICLES

      CLICK HERE

Cartea de poezii CARARE SPRE NICAIERI a intrat pe rafturile marilor lanturi de magazine internationale online si poate fi procurata in sistem electronic de AICI. Se poate plati cu cardul sau prin PayPal

====================

N-AM MAI VĂZUT 14 DROPSHOTS WINNERS DE LA SERENA, ACUM 11 ANI !!!
*
Când am scris despre Lela (CTP i-a atribuit acest pseudonim drăguț, nu eu!), multă lume a zâmbit atât de larg și de sincer cum numai copiii și bătrânii senilizați o mai fac. Și-au comentat, cum era de așteptat, în favoarea româncei, cu care, nu-i așa, trebuie să țină toți românii fiindcă e româncă. Cam multe cuvinte "români" și "româncă", este? Da, în general așa e ADN-ul românesc, dacă e "de-a noastră" trebuie să ții cu ea, oricât de bine sau prost ar juca. OK, nu comentăm, fiecare face ce vrea cu banii lui. Azi noapte, spre dimineață, am avut parte de o fericire musonică la care, să fim realiști, nu ne așteptam. O necunoscută de 19 ani de pe locul 44, care și la Indian Wells când era pe locul 61 a facut-o praf pe "a noastră", (2-6, 6-3, 2-6), a comis-o din nou, la Roma. Atunci Marketa a coborât-o pe locul 3 pe Halep, aceasta din urmă fiind extrem de dezamăgită după acel eșec. Acum la Roma, o coboară din nou. Ne amintim că ne-a dezvăluit românca noastră, la conferința de presă, că a izbucnit în lacrimi în vestiar, după meci. "Înfrangerile sunt mai ușoare acum, trec mai repede peste ele, dar încă sunt dezamăgită și supărată că am pierdut. De fapt, am plâns în vestiar după mult timp, pentru că am pierdut", spunea ea după încheierea meciului. La Roma, "regina zgurii a intrat triumfătoare în cetate iar Roma fierbe ca un vulcan în așteptarea faimoasei", scria un "fan" care a auzit probabil de tenis de câmp doar la televizor și urmărește meciurile la radio. Marketa a avut un joc excelent (poate cel mai bun din cariera ei) și așa cum spunea și comentatorul sportiv Radu Banciu, Halep nu poate învinge niciodată o jucătoare aflată în mare formă, indiferent care ar fi aceasta. Ea nu poate învinge decât jucătoare de pe locuri mult inferioare ei (câteodată nici pe ele) sau jucătoare bune aflate într-o zi proastă. Atât. Halep n-a învins-o niciodată pe Sharapova, până când rusoaica n-a fost depistată luând medicamente interzise. Halep a învins-o o singură dată pe Serena Williams într-un meci care n-a contat, un meci de calificări. Comentariile de ieri ale "fanilor" erau zguduitoare, îți venea să pleci la cer și să nu te mai întorci niciodată. Când inima își bagă coada peste creier, totul o ia razna, de la comportament până la gândire, de la vorbă la mișcare. Marketa ne-a demonstrat astăzi că degeaba unii necunoscători de tenis te numesc "regina zgurii", poți oricând să ți-o iei în freză de la "una" care nu are niciun titlu nobiliar. În cazul de față de la o jucătoare de pe locul 44. Meciul s-a încheiat cu scorul de 6-2, 5-7, 3-6. Tipic românesc, Halep caută scuze și vinovați pentru înfrângerea ei usturătoare. "A fost greu să joc azi, având în vedere prin ce am trecut ieri!" N-a trecut prin nimic, din contră. Una la mână: A avut o zi în plus de odihnă fiindcă ieri a plouat, iar meciurile s-au amânat. Doi la mână: toate jucătoarele au pățit la fel, nu a avut ea vreun handicap față de celelalte. Pariorii exultă, "fanii" se zgârie pe ochi, pentru unii navetele cu bere se deschid și șampaniile pocnesc iar alții vor încercui în calendar ziua de azi cu un imens cerc portocaliu. Culoarea zgurii, unde idolul lor este "regină".
====================

POC - POC ȘI... BOC !!!
-------------------------------------
De un penibil absolut, de parcă ar fi interesat pe cineva, din dorința de a-și mai aduce puțină publicitate și de a mai ieși din conul de umbră în care se-adâncise precum „barbarii de tirani”, primarul Clujului a lăsat sacoul și ciocatele și și-a tras tricou galben pe motiv că „face galerie” la meciurile României contra Franței. Și-a luat toba în cârcă și a plecat la Rouen, unde în mijocul orașului, la o terasă a unei cafenele a încins o horă demnă de o carte cu multe caricaturi pentru copii, împreună cu alți „fani”, lăsându-i pe francezii care treceu prin zonă cu gurile efectiv căscate, uitându-se lung la ei, cum se uita Rebreanu după femei și exact cum ar privi un pitecantrop un dvd cu Ciordel de la Falaștoaca. Doamne apără și păzește! Pe undeva îl înțeleg. E bărbat și se presupune că îi place tenisul și politica. E OK. Există în lumea asta mare bărbați care în afară de politică, Iohannis, Dragnea, Veorica, poze cu femei cu fundul în sus care ling sare, poze luate de pe net, printate și băgate sub pernă, undiță și râme, nu mai știu nimic altceva. La atât se ridică bagajul lor de cunoștințe care e cât o gentuță de mână în miniatură. E OK și asta, îi înțelegem, le plângem de milă și îi evităm pe cât putem neintrând cu ei în vreo discuție. Bun, dar de aici și până la a bate toba ca persoană publică, făcându-te efectiv de… passing shot (cu „o”, nu cu „i”), e cale lungă. Și parcă să zic că de la acest primar, repet, persoană publică de prim rang, nu din ăia cu poze sub pernă, aveam pretenții, e totuși un om cu studii, e fost prim-ministru, e într-adevăr din lumea bună și este chiar invidiat de multă lume, cinstit vorbind. Să te cobori la un asemenea nivel e degradant. Cum ar fi fost să-l fi zărit în galeria Franței pe primarul din Rouen, mâzgălit pe obraji în culorile din steagul țării sale, cântând la acordeon bucăți din Marseilleza în pauzele dintre ghemuri? Ce-ar fi fost să-i vedem alături, în tribuna destinată fanilor români, pe Adrian Năstase cu o mandolină, pe Pleșu cu o țiteră, pe Cărtărescu urlând într-un flaut și pe Mugur Isărescu suflând într-o vuvuzea la fiecare răcnet al Simonei și la fiecare chiuit al Niculeascăi care jucau un meci fără vreo șansă de câștig, oricum? Realizați disproporția? Asta face diferența între realitate și voyeurism. Drama lor națională, a francezilor, e monumentală, Notre Dame a lor va renaște din propria cenușă mai mare și mai frumoasă decât a fost vreodată, suntem convinși de asta. Dar „notre d(r)ame” se va încheia vreodată? Noi din ce vom renaște și dacă da, când? Ca nație, ca națiune, ne vom maturiza vreodată? Ne vom „coace” la minte? Mai avem vreo șansă? Rămân cu întrebarea în minte iar în urechi cu acele pam-pam-pam și poc-poc-poc ale lui Boc, asurzitorul de fani ai galeriei unui sport intrat oricum în moarte clinică. Pam-pam!


==================
 
ALEA JACTA EST!
Avem o Românie întoarsă cu valorile în sus. Avem revoluționari cu certificate ștampilate și parafate care habar n-au în ce zile a fost vreo revoluție prin București. Locuind în "buric", eu participam practic la revoluție și când coboram din bloc să iau o pungă de pufuleți și-o pâine. Am poză sus pe-un tanc cu tricolorul legat de mână. Am păzit un ditamai ministerul cu ditamai pușca în mână 12 ore pe zi, cu 2 încărcătoare pline la brâu și cu o cască metalică din aia folosită de pompieri pe cap. Dar n-am îndrăznit să cer un asemenea certificat ca să mă laud urmașilor cu cât de "luptător" am fost eu. Certificate au, în schimb, unii de la periferia orașului sau din afara lui, care vedeau centrul capitalei doar când veneau în vizită cu școala, uitându-se la Casata, încolonați, doi câte doi, ca la Sixtina lui Rafael. Bun așa! Cum spuneam, valorile sunt sucite astăzi și scara lor e răsturnată de-a dreptul. Avem licențiați în diferite domenii care îngrijesc bătrâni în Italia și bărbați cu Magna Cum Laude în buzunar pe șantierele Europei, cu târnăcopul pe umăr. Un inginer super deștept abia își duce traiul de azi pe mâine în timp ce un lătrător de manele își numără zilnic vilele și bolizii. Un cercetător științific câștigă lunar a suta parte din cât bagă Minune în buzunar într-o singură seară într-o speluncă dintr-o mahala periferică. În țara în care Flick e considerat poet, e clar, nu mai putem trăi și nu mai avem scăpare! Astăzi un băiat deștept ca el face versuri pentru iubita ascultătorului care dă telefon la radio, "că azi e ziua ei, mânca-ți-aș, fă-i o rimă, trăiască familia ta!", iar cel care e poet, în sensul de fraier, pățeste exact sau poate mai ceva ca Labiș. Lui Labiș i-au furat brancardierii ceasul Pobeda, câștigat la un concurs de poezie, chiar în timp ce-l cărau la spital, dupa ce căzuse sub tramvai. Deci...
=======================

COCA PE VALURI PLUTEȘTE UȘOR...
Tocmai când ne gândeam că faza cu drogurile e mâna poliției Române ca să-l momească pe Radu Mazăre să vină în țară, iată că părintele informației cu găina care a născut pui vii, Ion Cristoiu, vine cu noi întrebări devastatoare la care n-are răspuns nici măcar Dan Tapalagă. "De unde are marea valuri?" și "De ce valurile mării se îndreaptă întotdeauna numai spre țărm?" sunt două întrebări care au răscolit lumea științifică și au determinat pe cei cu telescopul Hubble să-și schimbe direcția de cercetare cu 104 grade și 3 secunde, adică orientare directă a telescopului spre Cazinoul din Constanța. Se pare ca gaura neagră recent fotografiată are efecte magice asupra apei mării și asupra pungilor din plastic, astfel încât dacă se umple un castron cu apă de mare și se lasă la soare câteva ore, apa se evaporă rămânând cristale pure de cocaină pe fundul castronului. Așa se explică faptul că din elicopter se văd doar plaje goale, șezlonguri goale și toată lumea buluc în apă cu bidoanele și sufertașele pregătite. G4Media ne anunță că Mazăre nu poate fi tentat să revină în țară decât dacă va fi trasată o liniuță albă pe valuri din Madagascar până în Constanța. Așteptăm cu interes triangulația oferită de antenele montate în Mamaia, în Comuna Recea din județul Baia Mare și cea de pe primăria din Craiova, pentru a localiza exact barca din care cineva cu inimă rea aruncă zilnic în apa mării pachete cu făină învelite în celofan albastru, inscripționate cu siglele partidelor participante la alegeri. Așteptăm cu nerăbdare noaptea următoare și promitem că vom fi la fața locului înarmați cu ace, brice și ca... pardon, canistre și alea... come si dice in rumeno? Așa, ibrice și polonice. Vom reveni cu noutăți pentru informarea corectă a publicului.
=========================

Felicitări, Plíšková !!!
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pliskova-halep-7-5-6-1.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pliskova-.jpg
 
 
 

Miami. Martie 2019. Idolul a 99% dintre români ajunge cum-necum în semifinală. Aici dă peste Pliskova și toți fanii machidoancei sunt 100% convinși că o va face praf pe cehoaică. În prima parte a meciului, sunt toți înfierbântați și laudele nu mai contenesc, Halep în sus, Simo în jos, rupe-o pe aia că e urâtă, n-o suport ce urâtă e, numai de-asta scriau "fanii" în grupul lor de lingușitori fără scrupule. Noi, pariorii, am mers pe mâna cehoaicei și ne amuzam copios văzând câți îndârjiți și necunoscători de tenis și-au format un grup unde să lingușească și unde să arunce toate ocările asupra tuturor celor care ar sta în calea fericirii idolului. Au început cu Trump. El e de vină că în loc să facă un acoperiș ca să n-o plouă pe divă, s-a apucat de gardul mexicanilor. De parcă ploaia n-ar fi atins ambele jucătoare ci doar pe Halep. Apoi au mai scos una distinșii fani: părinții nu trebuiau aduși în tribune pentru că diva lor stă în mare presiune și nu mai poate juca la "adevărata ei valoare". Altă boacănă citită a fost că fratele ei e de vină, pentru că demult, cu mulți ani în urmă, i-ar fi spus să nu se apuce de tenis că n-o să ajungă nicăieri și exact acum, în seara asta, au "ajuns-o" cuvintele ăluia. Americanii au fost măscăriți în toate felurile, ei sunt de vină de "proasta organizare a turneului", de faptul că se joacă la o oră înaintată sau că meciul nu a fost programat ziua, pe soare, fiindcă se știe că "Simona nu poate juca în mediu umed!!!". Alt "vinovat" era antrenorul, care "nu e Darren Cahill, nu știe ce s-o învețe pe Simo!" Am râs cu toții citind toate comentariile împătimiților dar mai ales necunoscătorilor de tenis. Se vedea clar că habar nu aveau despre regulile tenisului. Câțiva "fani" chiar au avut nesimțirea să scrie că Pliskova e foarte urâtă și că ei n-o suportă din cauza "urâțeniei" ei... A încercat cineva să le atragă atenția că deja au dus discuția prea departe și că de fapt singurul vinovat pentru înfrângere este chiar ea, jucătoarea. Vai de bietul om! Au sărit toți pe el cu toate invectivele posibile astfel încât bietul om nu știa ce să mai creadă. Bineînțeles, a fost dat afară din grup pentru că "a îndrăznit" să le atragă atenția lor, celor care mănâncă tenis pe pâine și își notează pe hârtie fiecare meci al idolului lor… În rest, meci normal, în firea lucrurilor, de partea cealaltă a fileului era Pliskova, nu vreo oarecare. A plouat, s-a oprit meciul, s-a oprit ploaia, s-a reluat meciul, cum era și normal. Nimic deosebit. Diferența a fost doar între jucătoare, mentalul și puterea fizică au primat, Halep practic neexistând în setul al doilea. Îmi amintesc cum toate, dar absolut toate gazetele, cele pe hârtie sau cele online, făceau calcule cum Halep va ajunge pe locul 1. Nimeni nu calcula și alte variante, cum ar fi, de exemplu, să rămână pe locul 3 sau să urce pe locul 2. Nimeni. Toți vedeau doar locul 1. Acum toți tac mâlc, fanii își ling rănile iar pariorii exultă. Grătarele au început să sfârâie, berea curge în valuri cu baxurile, iar cei care au văzut-o pe Halep pe locul 1 după acest turneu se lamentează cu "Nu-i nimic, Simo, capu` sus!", "Asta e, Simo, mergi mai departe, nu era oricum important acest turneu, nu e Grand Slam!". Nici nu mai ai ce comenta când citești așa ceva… Te gândești doar că urându-i unui om de prea multe ori "capu` sus!", riști să-l vezi într-o zi ditamai girafa…

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep-suparata.jpg
 
 
 

Hai Simo, hai acasă! Capu` sus!

 
 

Citiți mai jos câteva comentarii specifice unor "fani adevărați". Noi avem numele lor dar pentru moment le-am acoperit, ne e nouă rușine de rușinea lor...

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111111111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 11111111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1111111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 11111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 22.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 11111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 11111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 111.jpg
 
 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 2.jpg
 
 
 
Paragraf

No comment... Felicitări, Pliskova !!! Succes în alte turnee, Halep !!!

 

====================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

AȘA, DENISE RIFAI, AȘA!

În sfârșit, Cozmin Gușă face mișcarea pe care trebuia s-o facă de multă vreme. A scăpat de batistuță și a așezat-o pe Denis Rifai pe scaunul pe care trebuia de multă vreme să fie, în prime time, la orele de maximă audiență. Ceva sau cineva nu l-a lăsat până acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Denise Rifai intră acum exact pe tronsonul orar al lui Rareș Bogdan și începe o emisiune nouă care se va numi „Legile puterii”. În sfârșit am scăpat de zicala zilnică „și nu uitați să iubiți România în fiecare zi!” pentru că s-a văzut cu ochiul liber cât de mult o iubea Bogdan. O iubește atât de mult încât nu mai vrea să stea în ea ci vrea la Bruxelles. Și când ascultai perorațiile alea cu „Iubesc România, iubesc Feleacul, mor cu toți de gât pentru România mea!” te lua greața. Și chiar existau destui „patrioți” care credeau că pe Rareș Bogdan îl interesa chestia asta… Nu mai sunt bune astea acum, brusc nu mai e bun nimic românesc, e mult mai bun Bruxelles-ul. Câtă ipocrizie! Și când ne gândim că erau destui care îl ascultau pe „omul cu batista la piept” cu gurile căscate și îl măscăreau pe Gușă… Să nu uităm postările de pe facebook ale „iubitorului de România” în care acesta apărea la distracție împreună cu Oreste, imediat după ce Gușă îi interzisese accesul în televiziune celui din urmă. Postările erau aruncate în public parcă special sa-i facă în sâc lui Gușă. Dar cum spuneam, mai bine mai târziu decât niciodată, așa că acum, în sfârșit, persoana care e adevărata vedetă a postului își ia în primire postul pe care îl merită pe deplin. În dreapta ecranului, jos, ar trebui acum așezat un avertisment clar. „Emisiune interzisă celor cu IQ egal (sau mai mic) cu numărul de bețe orizontale de la haștag #”…

===================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields
GO! GO! HOME!
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep.jpg
 
 
 


Cea mai tare replică a unui fan dezamăgit:

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep-varza.jpg
 
 
 

Băi frate, tocmai anuntase ca si-a tras psiholog, ca totul e OK, ca simte ca poate, ca e in cea mai buna fomă... Băi nene si vine una din neant, practic de nicăieri, de mai jos de locul 60 si mi ți-o întinde pe tot terenul, îi dă niște drop-shot-uri puse cu mâna si o baga in disperare pe diva care incepe sa se ia la palme. Și-a tras la palme peste copănele (pe care trebuie sa recunoastem ca a pus ceva cărniță, ceea ce nu-i deloc OK), cum spuneam, s-a batut de a iesit rosie din teren, a dat cu racheta in gazon de patru ori la rând de-au ramas urme, a aruncat o minge in văzduh mai-mai sa rastoarne drona care filma terenul... Nu asa se face, tanti, aici e Indian Wells, nu e Medgidia sau Babadag... Nici Cogealac, nici Cochirleni, nici Vama cea mai Veche, zău!

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep-.jpg
 
 
 

Una peste alta fanii inrăiți s-au linistit, acum iși ling rănile și își pupă biletele necâștigatoare de la pariuri. iar motivele pentru care a pierdut diva lor e lipsa antrenorului. Sau caldura de afara, cehoaica avea aer conditionat in ismene si ea nu. Sau faptul ca terenul n-a avut tavan pe jumatatea ei. Sau ca drona bâzâia prea tare si i-au țiuit urechile. Sau psiholoaga era platita de Soros ca s-o indrume gresit pe calea vietii si a tenisului.

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep-simona-5.jpg
 
 
 

Băi, dar n-ar zice unul ca astazi, intr-adevar, Marketa Vondrousova a fost mai buna. N-ar recunoaste si pace! Sa nu cumva sa le spui fanilor infocați ca un reșou, că de luni, idolul lor va aluneca direct pe locul 3 iar locul ei va fi luat de Petra Kvitova, care chiar merita locul 2 WTA. Sa nu cumva sa le spui asta, ca sunt in stare sa spuna ca Băsescu e de vină, nu m-ar mira s-o aud si p-asta!

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este halep-simona-4.jpg
 
 
 
Paragraf

Vondrousova, care a eliminat jucătoare ca Siegemund, Ostapenko şi Kasatkina, a terminat rapid si cu Halep, primul set castigandu-l in 29 de minute. Cehoaica a fost mult peste constanteanca, la toate capitolele, s-a vazut din avion. In setul 3, de la 1-0, cu break, Halep s-a văzut condusă cu 5-1, mai repede decat se astepta cineva. "Am alergat mult astazi, la un moment dat am crezut ca mor!" a spus castigatoarea la finalul meciului. Dupa o asemenea evoluție dezamăgitoare pentru fanii ei, pariorii fericiti o felicita sincer pe invingatoare si o intampina pe invinsă cu pâine, sare și-o Grasă de Cotnari, alături de tradiționalul "Hai Simona! Acasă! Nicaieri nu-i ca acasă!"

 
 
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este marketa-vondrousova.jpg
 
 
 

Imaginea invingatorului face toți banii !!! Felicitări, Marketa Vondrousova !!! Mergi inainte, cât mai sus, spre titlu !!!

 

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

DOHA, DUBAI, TRAI PE VĂTRAI…

Stiti cum se saluta intre ei fanii tenismenei din Constanta? Nu, nu stiti. Va spun eu: „Hop, hop, Wowza!” Nu stie nimeni ce inseamna, dar „dă bine în cadru”. Senzational! Poate ca n-as fi scris articolul asta daca n-as fi citit toate mârlaniile planetei la adresa tuturor adversarelor machidoancei. Aia e strâmbă, Serena e neagră, e tanc, e buldozer, Sharapova urla ca s-o sperie pe Simonica lor, ailalta n-a dat mâna cu românca „noastra”, alta s-a „prefacut” ca e bolnava ca s-o „scoata pe româncă din ritm”, alta s-a dus la toaleta desi nu avea nevoie, doar s-o deruteze pe româncă, alta nu stiu ce a mai facut si tot asa de fiecare data cand o ia pe cocoașă idolul acestor „fani”. Pe langa asta, niciodata nu e ea de vina ci intotdeauna altcineva sau altceva. Ba arbitrul, ba vremea, ba e prea cald, ba e prea frig pentru ea, de parca adversara ar avea vara chiloti cu aer conditionat si iarna plită și reșou pe ceafă. Ba acoperisul arenei trebuia inchis, ba ca de ce n-a ramas deschis. Tot timpul comentariile fanilor, 90 la suta din ele agramate sau la nivelul clasei a doua, sunt indreptate contra adversarelor idolului lor sau se napustesc asupra stadionului, arbitrilor, acoperisului, soarelui de pe cer si celui care a colorat terenul prea țipător. Am salvat zeci de astfel de mesaje ca sa râd un weekend intreg cand le voi reciti. Stau si ma gândesc cum o fi sa fii fan din asta total, lingusitor pana la greață, când incepe un meci al machidoancei. Probabil ca daca stai aplecat ca si când astepti o servă, o sa gândesti drept. Daca, stai in decubit frontal cu falafelul alaturi si te uiti la un film cu ebola, o sa gândesti exact ca Zamolxe când vroia sa inventeze creionul chimic. Daca ai deja color din banii de la babaci, zappezi (wow ce termen) pâna dai de Halep, dupa care arunci telecomanda direct in stratosferă, doar nu vrei sa mai schimbi canalul decât când te-or intrerupe cablistii pt ca n-ai platit distractia ecranului de 3 luni. Ti-e atât de draga româncuta ta incât desi stii dinainte ca va lua alta scofleceala (batuta cu strigaturi) de la Sharapova, de la Osaka sau de la cine stie cine, hop si-asa, tot campioana inimii tale e. Zappând, ai nimerit la Doha, stiai ca azi e meci, stiai si ora, stiai tot, doar ca uitaseși. Meci de coșmar pentru preferata ta. După un prim set câștigat și la un pas de 4-2 în setul 2, iubirea vietii tale s-a recunoscut învinsă de către belgianca Elise Mertens. Halep a ta a dominat prima jumătate a meciului şi părea că se îndreaptă spre o victorie destul de facilă, dar a început să greşească tot mai mult şi s-a înclinat pâna la pamânt in fata adversarei după două ore şi 13 minute.

 

Belgianca, deși a acuzat probleme medicale în setul 2, in final a pupat păsărica de pe trofeu, cu lacrimi de fericire in ochi. Asta a ta si-a luat sarsanaua si a taiat-o atât de rapid de pe teren de ziceai ca nici n-a fost pe acolo vreodata. Hai Simona! Unde? Acasa, unde? De fapt nu conteaza unde, ea e regina inimii tale oricum. Lasă, in turneul urmator va invinge, ca asa vrei tu! Na, a sosit si turneul urmator, hai Simonelu`! Iei ca de obicei o dusca cu ochii infipti direct in picioarele lui Bencic, te ineci (cu dusca) fiindca ai zis „wow” cu gura plina, nu conteaza. Tu esti fan. Inrait. Habar n-ai câte fire si fibre are racheta aia, dar tu esti fan. Fan tenis. Fan Halep! Wow ! Energia preferatei tale s-a scurs uşor-uşor, erorile şi-au făcut apariţia din ce în ce mai des în dreptul ei, fileul a devenit prea înalt, serviciul o corvoadă (13 duble greşeli), iar terenul prea mic, astfel că elvetianca Bencic s-a impus, cum era de asteptat. Tu te uiti la sapca asteia, vezi ca scrie NIKE pe ea si pronunti „Naic”, nu mai conteaza, tu esti fan. Nu fân, aia e otavă, tu esti fan. Fara caciulita. Fara accent circumflex adica. Elvetianca joaca excelent. Shit! Zici asta ca asa ai auzit tu pe un VHS din 1990 când Demollari s-a impiedicat de o targa din Tirana. Ce tare esti, ai zis shit! Wow! Inca o inghititura de chiftea din falafelul ala de ieri, cu ochii scosi din toate orbitele, chiar si din alea circumterestre! Yes, yes, Simonica, „iu ar ză best”, ai mai auzit tu si asta pe undeva. Uraaaa zici cu gura plina si in momentul ala teve-ul babacilor s-a transformat intr-un geam cu carne, ceapa si stropi cu ce-a mai ramas pe vârful limbii.

Hai Simo, revenge! Wow. Si p-asta ai auzit-o la tanti de la 2 care duce gunoiul nerujată. Uiduhuuuu! Desfaci „chenul” cu bere, ca na, asta nu mai stii cum se scrie si dai cu mâneca pe geamul maroniu sa-l faci iar cu mai multe culori. Noroc ca terenul e colorat si-l intrezaresti. Ufff… Greu! Strângi din toti pumnii pe care îi ai la un passing shot reușit de rivala uitând ca ai „chenul” intre degete. Dezastru! Si la tine acasa si in televizor. Nuuuuuu, a egalat iar aia. Vaaiiii!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te gândesti ca terenul ala frumos colorat ar trebui inconjurat de lumini sau flacari violet. S-o ajute energetic pe favorita ta, doar asa ar putea iesi „rivengiul” pe placul tau si-al altor câteva sute de fani, care, ai vazut tu, au scris pe feisbuc incurajari formate din 4-5 cuvinte românesti in care au implicat involuntar 7-8 greseli gramaticale in frangleza. Altii, mai reali si mai adevarati decât tine, au scris direct in sanscrita. In dialectul togo de exemplu, „Mai bine nu te prezinti si pierzi la masa verde” se traduce „Hai Simona”. Simplu, nu? Nu conteaza, ei sunt fani adevarati, e urât sa ne impiedicam de atâta lucru! Nu se poateeeeee, Bencic a egalat la seturi! Fabulos! Clar, favoritei tale ii trebuie un antrenor de sudoku. Ca asta nu e bun. Nu e bun ca nu exista. Balonul de deasupra petecului de teren ține cu elvetianca, zici, sigur pe tine. Cu a noastra nu tine nimeni, ca e românca, zici apasat, ca asa ai vazut tu un mesaj scris pe „tuităr”!

Se intra in decisiv, continui sa te enervezi pe Bencic. N-o suporti, când serveste ea te uiti pe tavan, iti vine sa-i trimiti un laser direct in pantofii sport, carora tu, fan inrait, nu-i asa, le zici „adidasi”, ti-ai dori sa-i innozi sireturile numai cu privirea, s-o vezi pe adversară grămadă. Doamne, ce urlă Halep! Sigur organizatorii au imprejmuit arena cu scârțâitoare de-aia alba de care ai avut tu in pachetul cu teveul când era nou, ca sa nu se auda țipetele ei pâna-n mahalale. Chiar, aia or avea mahalale? Ti-ai terminat falafeaua, jumatate din ea ai trimis-o forehand printre dinți direct pe covorul de sub tălpi, cu ochii direct in sapca favoritei tale. E Naic. Mai ai 3 ore si pleci la „job”, ai auzit tu ca așa se numeste serviciul tau de plantator de iarba. Deocamdata nu esti la serviciu, esti acasa cu berea in mâna, la serviciu e Bencic care, ce sa vezi? As! Wow! Hai Simona, stiu ca poti!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Preferata ta urla mai ceva ca Sharapova in vremurile ei bune si mult peste Godzilla când se cațără pe vrejul de fasole. Ailalta intra in panica. Ailalta exulta. Cam multi de „ailalta”, nu? Ok. Ai citit de „ok” pe burtiera unei televiziuni si-ai bagat la cap ca e „ochei”. O cheie, doua chei. Deci, feminin. Se roaga la perete 5 secunde la fiecare minge. Ce-o zice acolo? Nu se aude prea bine si oricum nu stii tu aromâna, ca astia ai naibii n-o filmeaza in gura sa-i citesti pe buze. Parca să zic ca a ingăimat „raspisanie paezdov” in ruseste, dar nu esti asa sigur. Oricum, dupa ruga la perete tot nu i-a iesit mingea. Ailalta are avantaj. Shit!

Deja te oftici, chifteaua disperarii pune stapânire pe tine si mai zapacesti un „chen”. Asa, de ciuda. Daca ai avea la indemâna o racheta Wilson a timpului, ai trimite-o pe Bencic direct in cretacic. Uite-asa, sa moara dusmanii tai! Ha! N-ai asa ceva. 5-2 pentru aia, vaaaiii, nu poate fi adevarat! Te uiti la ceas, mai ai putin si pleci la plantat iarba si tu n-ai dormit deloc. Ca sa vezi ce? Urli disperat ca arbitrii dezavantajeaza intotdeauna românii! Urli. Mai tare ca aia de pe teren. Esti deja ofticat, consideri ca favorita ta trebuie sa treaca pe GPL, nu se mai poate! Mai sunt doua mingi. Esti demoralizat deja si incepi sa-ti faci toate incantațiile stiute si sa te rogi la toate iconitele pe care le ai asezate pe mileul de pe teveu. Nimic, Dumnezeu doarme la ora asta. Ii invoci pe dracu, pe talpa iadului, pe Scaraoțchi, nimic. Toti astia plus toate tălpile tuturor etajelor tuturor iadurilor se uita pe History, n-au timp de prostii, au teleinvocatoarele inchise si scoase din priza, ii invoci degeaba. Minge de set, evident, pentru dusmanca ta cu care „ține arbitrul”. Ce sa vezi? A ta favorită dă mingea afara din teren iar tipatoarea ridica doua mâini spre cer. Ce-o insemna asta? Ghici! 6-2!

Esti darâmat, psihic, fizic si bahic, tot ce mai poti face e sa te treci pe lista celor 8.000 de insi care se laudau ca-si doneaza casele Antenei 3 cand se vaitau aia ca vor ramane fara sediu… A, mai ai o sansa, sa intri in grupul asa-zisilor fani ai româncei tale, acolo ii gasesti pe toti cei aidoma tie care o lingusesc si cand ia bataie la zero… Am urmărit în paralel și o transmisie a acestui meci de pe un post tv românesc. Comentatorii… pozitivi, n-ai văzut așa ceva! Am crezut că mâncaseră kiwi cu mujdei și băuseră iaurt cu smoală. Ia ascultați aici: „Simona poate! Hai Simona! E bine că nu e frustrată, ăsta e un lucru bun! Ne mândrim cu tine, Simona! Se pare că-și revine! Simona a făcut break! (după ce adversara facuse doua). Simona nu dă semne că ar pierde meciul! (și era 5-2 pentru Bencic!) Începe să se lumineze jocul Simonei !” Etc, etc. Iar comentariile fanilor sunt dumnezeiesti. De unde la inceput toti „stiau” ca Halep va castiga”, deodata toti sar invers, scriind exact pe dos. „Stiam ca n-o poate bate pe asta, uite ce inalta si bine facuta e, are forta unui tanc, Simonel e mica, e dezavantajata”. „Stiam ca n-o sa aiba forta, a jucat multe meciuri in ultimele saptamani, sărăcuța e istovită!” (de parca adversara ar fi stat in toata perioada asta pe o plajă in Miami). Iar dupa terminarea meciului incep linguselile deja scârboase. „Lasa, Simonica, tu pentru noi esti numarul 1 mondial!”, „Mi-as da viata dacă aș ști că n-o să te mai doară spatele!”, „Mi-as scoate inima din piept doar sa stiu ca nu ai nevoie de operatie la genunchi!”, „Lasa, Simonica, cu siguranta la celalalt turneu vei lua trofeul, simt eu!”, „Te iubesc mai ceva ca pe copiii mei!” si alte asemenea bazaconii siropoase pe care daca le citesti chiar pe toate, faci diabet zaharat direct de ultima fază. „Să gandim pozitiv, va ajunge curând din nou nr. 1 mondial!” mai zic altii. De-asta mi-e dragă gândirea pozitivă românească! THE END. Adica „sfârșit”, să ințelegi si tu, dragă „fan” Halep. ? ? ?

Mult succes la Indian Wells Tennis Garden, Simonica noastră dragă!

                                     ********************

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields
:) :) :) CA DE WEEKEND, DE CITIT LA CAFEA :) :) :)
=========================================
Meci de infarct. Adevarata finala. Sunt live pe Skype cu un prieten bun din Bucuresti, pe Instagram cu un parior american si pe messenger cu Dumitru Leahu. Comentam fiecare ghem. Anunt intr-o postare pe FB ca a inceput finala. Prietenul meu a investit masiv in pariu pe finala asta. Eu nu, am stat de data asta cuminte dar tremur odata cu el. Eu am pariu pe altceva si de finala asta depinde si pariul meu, cumva tangential, deci avem dorinte comune. Tinem cu Osaka si dârdâim la fiecare minge. N-am cum, imi vine mesaj privat din capitala ca sa fiu atent la nu stiu ce paracetamol ca e expirat. Injur printre dinti si ii dau like. Nimic, imi mai vine unul. Si Ftalilsulfatiazolul ala rosu e la fel de expirat, sa bag bine la cap! Pffffff... Ma ia inima, cum sa ma impart in 6 locuri, frate? N-a citit nimeni postarea mea cum ca am ochii cât guliile in plasmă la ismenele Osakăi. Ce, credeati ca am scapat? Mi se cere de la Cluj, cu un ton mieros, reteta de la o prajitura pe care am facut-o acum 833 de ani si o vrea repede, s-o faca azi. Mor !!! Exista google, cum sa-l rog pe tampitul ala la 4:15 dimineata sa-mi scrie despre oua, faina, ulei de ricin, ciment, ipsos si ce-o mai pune el acolo peste galbenusuri? Nu conteaza ora, mie sa-mi zica reteta. Nu-i raspund si sunt incordat la Petra care isi revine cu 2 asi la rând. Canci, vine alt mesaj. Samiiiii, te rog eu, da-mi-o repede, vreau s-o fac acum. Imi vine sa i-o dau acum, exact cum a zis, dar mi-am dat seama ca la rețetă se refera. Imi trag doua palme peste frunte, dau peste cap o cutie de pepsi si incep sa-i copiez reteta printre urlete la lungul de linie al Kvitovei si sarituri de pe scaun cand returneaza Naomi bestial. N-am nicio sansa. La 5 imi apare alta fereastra peste aia cu reteta si vad ca Grigore Stelian imi trimite niste bancuri cu statul paralel, statul la coada si ceva de genul asta. Deja o iau razna. Colegul meu John se uita la mine cum scriu ceva si ma intreaba ce scriu. Cum dracului sa-i explic americanului ca cineva vrea o reteta la ora asta? Ii zic o minciuna si zic "Doamne iarta-ma!" dar trebuie sa mint si sper sa nu ma pedepseasca pentru asta, vreau sa bata japoneza. Dumitru Leahu comenteaza cu mine. Cu el si cu John pot sa duc, cu mai mult de 3, deja am fruntea umeda. Ii trimit lui Stelica un emoticon cu hahaha si continui reteta. Aiurea, vine din indepartatul Ardeal alt mesaj. La multi ani, Sami, am vrut sa fiu prima care iti ureaza. Injur tot vestul tarii si multumesc, transpirat. Cred ca i-am trimis mesajul ud fleasca. Gata, zic. Vine si poza cu flori si sampanie. E clar, sunt blestemat, dar ma bucur totusi ca Osaka a luat primul set. Continui reteta si dupa ce scriu vreo 6 randuri imi dau seama ca o scriu in fereastra ardelencei, bine ca n-am dat send. Ia mesajul de acolo si du-l dincolo. Doi asi la rand Petra! Fabulos! Ce parere ai John? I`m happy, imi zice si ma intreaba cu cine tot vorbesc si cui tot scriu. Fac statistica meciului, John, s-o dau luni pe Radio, il mint senin. Ahaaa, OK, bravo! Nea Mitica imi scrie, printre retetele mele. Ii raspund, doar cu el stau meci de meci la taclale si analizam sportivele. Nu joaca Halep, e bine, n-are ea nas de asa finala, adevarata ei valoare e undeva pe la locurile 4 - 8, stim cu totii asta, nu suntem "fani" din aia lingusitori care nu o cunosc decat de la TV. Noi mai stim si alte amanunte, deci stim ce vorbim, asa ca suntem racoriti, cumva. Pe la jumatatea retetei, cand am trecut la "cum se face crema", vine alta trasnaie de la aceeasi persoana cu medicamentele. Sa dau share la un text in care se spune ca si distonocalmul contine virusul machupo si daca vreau sa salvez vieti, sa dau mai departe. Viata mea nu mai conteaza daca e salvata sau nu cu atatea pe cap, conteaza distonocalmul ala expirat. Minge de meci pt Osaka. Tremuram, si eu si Mitica. John e verde la fata ca un wasabi. Eu sunt rosu ca poponeata de ornitorinc. De emotii, de nervi si de ciuda. Dar odata e finala AO, nu? Trebuie sa rezist eroic. Trebuie sa fac si capturi de ecran intre timp si la 3 urlete consecutive cand rateaza Osaka, sare mâța mea din pat direct la geam, cu o fața speriată de am crezut ca a lovit-o serva cehoaicei direct peste coada. "Ai pisica, Sam?" vede John faza. Am vrut sa-i zic ca e jaguar imperial de fapt dar l-a lasat pe el vederea. M-am abtinut. "Da, am, sa-mi fie rusine ca nu ti-am spus de 6 ani treaba asta". Termin reteta, dau send si rasuflu usurat. Dau like la distonocalm, la ftalilsulfatiazol si inchid ferestrele de mess. O deschid pe a mea de la birou, sa vina niste aer, am nevoie. Cand sa ma ridic din fotoliu spre geam, vine alt mesaj de multumiri pentru reteta, pupici, popici, măscărici, ciufulici si răscolici. Bun, ma asez la loc, scriu "Cu placere". Muuuuulta placere. Isi revine Petra si ne da toate calculele peste cap. Deschid geamul un minut, mai mult nu merge, sunt minus 16 grade, ma ia vantul pe sus si ma coboara direct in tribuna s-o vad pe Osaka. Paulica transpira, nea Mitica râde si e optimist, John imi zice ca trebuia sa pariez si eu, Ardealul a tacut, medicamentele au disparut si reusesc sa ma concentrez pe decisiv. Isi revine Osaka si salta cupa intr-un final. Paulica e fericit, eu sar in sus, John e fericit si el, ramane sa ne vedem astazi la un party, dă el un BBQ, nea Mitica il felicita pe Munteanu Paul si eu ii felicit pe toti. Ma mandresc ca n-am pariat. Sa nu devin dependent, e periculos, imi zic. Noapte de cosmar, dar cu fericire si cu prietenii alaturi. Osaka ia plicul cu cecul, eu astept pana luni. S-a incheiat meciul de 2 ore. N-am primit nici macar un mesaj de la nimeni. Oare au adormit toti sau special au vrut sa ma intarâte in timpul partidei? E liniste pe teren, e liniste si la mine in camera. Au tăcut toti, a adormit și mâța. Toarce fericita. Nu mai inteleg nimic. Doar ma bucur ca n-am sa dorm pana luni cand voi afla clasamentul oficial. Sa traiesti Dumitru Leahu !!! Ai avut dreptate, Osaka e noua campioana! Sa traiesti Grigore Stelian, asa este. Statul asta paralel e de fapt perpendicular.
OSAKA - KVITOVA
===============

Ași: 9-5
Duble greșeli: 4-4
Lovituri direct câștigătoare: 33-33
Retururi direct câștigătoare: 1-5
Erori neforțate: 33-39
Erori neforțate la retur: 6-6
Puncte câștigate cu primul serviciu: 52/68 (76%) - 53/75 (71%)
Puncte câștigate cu al doilea serviciu: 19/42 (45%) - 20/43 (47%)
Puncte de break câștigate: 3/14 (21%) - 3/10 (30%)
Puncte câștigate în urma urcărilor la fileu: 0/3 (0%) - 10/12 (83%)
Puncte câștigate pe serviciul adversarei: 41/118 (35%) - 35/110 (32%)
Puncte câștigate în total: 116-112
Cel mai rapid serviciu: 192 km/h - 176 km/h
Viteza medie a primului serviciu: 172 km/h - 162 km/h
Viteza medie a serviciului secund: 138 km/h - 147 km/h
NAOMI OSAKA - 7030 PUNCTE
PETRA KVITOVA - 6290 PUNCTE
= Vin tare din urma:
Sloane Stephens (5307 pct) si Karolina Pliskova (5100 pct).
 
Să aveți o zi bună !!!
======================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

                   WOW !!!                         

Nu cred că haina îl face pe om, ci mai degrabă cartea și gradul de cultură. Cultivarea minții cu o carte e neprețuită, corect, în schimb bârfa și discuțiile fără rost distrug cele mai geniale minți. E adevărat, nu pot spune că o carte citită mi-a schimbat viața, nu cred în asta, deși citesc peste tot această propoziție. În opinia mea, un film nu-ți poate schimba viața ci cel mult îți poate adăuga ceva la bagajul de cunoștințe. Este strict părerea mea și mi-o asum. E bine să știm să ascultăm, e bine să acumulăm cunoștințe gândindu-ne că din fiecare poveste a cuiva putem trage o concluzie și putem învăța ceva. E binevenit să folosim orice sfat din partea oricui, să-l măcinăm cu mintea noastră și să îl catalogăm ca fiind bun sau nu, după propria părere și după propria interpretare a vieții. Vorbind strict în dreptul meu, nu m-aș duce niciodată, dar absolut niciodată în cabinetul unui psiholog pentru a-i cere sprijinul și asta nu din egoism, ci pur și simplu consider că există pe pământ milioane de alte metode pentru a depăși un moment anume sau pentru a face o schimbare. În schimb l-aș asculta pe acel psiholog la o masă și-o cafea, i-aș citi cu atenție articolele și i-aș urmări toate scrierile, da, din ele pot învăța ceva. În opinia mea, adevărata putere ţi-o manifeşti în momentul în care îţi dai voie să trăieşti aşa cum simţi, să renunţi la diferite frici lăuntrice, cum ar fi de exemplu frica de părerea celorlalţi, când îți dai voie să renunţi la ruşini inutile și absolut fără rost și când îți dai voie să decizi că în loc să cauţi confirmări de la cei din jurul tău, mai bine înveţi să te apreciezi, să te iubeşti şi să te accepţi tu însuţi aşa cum eşti, fără ajutorul psihologului, fără ajutor din exterior. Poți face asta singur, de capul tău, totul e să vrei și să-ți dorești cu ardoare. De psihiatrie nu se pune problema, aia e altceva, acolo e vorba de boală și acolo te duce familia dacă se consideră necesar și se ajunge la concluzia că ai nevoie neapărat. Spun asta fiindcă mulți confundă psihologul cu psihiatrul. Nu e nici pe departe același lucru. Dar a spune că nu poți trăi fără psiholog mi se pare aberant. Da, am auzit-o și pe asta. Bine, e o variantă, dar nu una fără de care nu poți trăi. Am scris aceste rânduri fiind inspirat dintr-o discuție de acum câteva zile cu un domn destul de sus situat pe scara socială, care mi-a relatat că de peste 13 ani are un psiholog numai al lui, propriu și personal, care îl îndrumă în viață și care pretinde că îi arată calea spre fericire și automulțumire. Dar cică peste 80 de procente din sfaturile acestuia sunt lucruri pe care el le știe deja. După mai bine de trei ore de discuții, sucuri și cafele, a venit și întrebarea mea. "Atunci de ce îl mai ai angajat?" Răspunsul m-a tumefiat pe diagonală. "Dă bine în jur când toți știu că ai un psiholog numai al tău." Nu știu dacă sunt de acord cu asta, eu cel puțin n-aș face așa ceva. Dacă ai un psiholog, ascultă-i sfaturile, bagă la cap ce-ți spune și urmează una din căile pe care ți le arată. Și mai ales nu spune tuturor, nu te lăuda cu așa ceva. Asta face parte din tine și din intimitatea ta, nu face din asta un motiv de laudă. Cred că e bine să alegi să ieși din starea de confort dată de lucrurile cunoscute, deasemenea să alegi să răspunzi provocărilor vieţii şi să beneficiezi de cea mai bună formulă pentru o viaţă sănătoasă mental, fizic şi emoţional. Psihologul tău, orice fel de abordare ar avea, nu este salvatorul tău necondiţionat, el este doar persoana care te poate ghida și asta doar dacă tu ceri şi vrei cu adevărat să faci o schimbare în viața ta. Dacă într-adevăr cauți să înţelegi care este drumul potrivit pentru tine şi ești hotărât ca tu însuți să decizi cu responsabilitate cum să acţionezi, e perfect. Rolul psihologului este să te ghideze ca să descoperi propriile variante, să înţelegi şi să ai încredere să alegi ceea ce ţi se potriveşte ţie, individual. Nu te asemeni cu nimeni altcineva, ești unic pe planetă. Iar atunci când ai găsit drumul, tu ești cel care va merge pe el, nu altcineva, nu altă persoană. Exerciţiul este strict al tău, iar exersarea, fixarea schimbării și alegerea acestui drum îţi aparţin. Ai un psiholog? Păstrează-l, ține-l mereu aproape și ascultă-l! N-ai și nici nu-ți dorești să ai? E alegerea ta, el nu va trage de tine niciodată, garantez pentru asta. Revin. Nu o carte îți schimbă viața, nu un film te face să devii altcineva ci doar propria voință. Informează-te, citește mult, bagă bine la cap tot ce-ți pică în mână în legătură cu ceea ce cauți în această viață, cu ceea ce poți primi, asumă-ți deciziile luate, respectă informaţia primită şi deasemenea respectă întotdeauna timpul pe care ți-l acordă viața, Universul, sau, după caz, psihologul, terapeutul pe care l-ai ales. În rest, citește tot ce-ți pică în mână, indiferent de vârsta pe care o ai. Niciodată nu e târziu să înveți ceva nou.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

„ȘARLI HLEPO”

Asa numita „revolutie” ne-a prins culti pe toti. Atât de culti incât stiam pe de rost sute de bancuri cu chelneri, cu fotbalisti si cu Ceausescu. Citisem toata seria „Biblioteca pentru toti” si tot ce insemna povesti nemuritoare. Citisem acea imensa cartulie intitulat „Shogun” si mai mult decât atât, citisem „Istoria literaturii române” a lui Călinescu. Sau chiar Biblia din scoarta-n scoarta. Eram tari, nu gluma. Cu totii am citit multa istorie in putinele ore când nu ramâneam fara curent. Istoria, asa cum ne-a fost servita pe tava, s-a dovedit a fi denaturata si destul de departe de adevar. Dar altceva nu aveam. Putinele filme istorice ale Nicolaescului nu reflectau adevarul iar noi le-am luat ca atare. Si ne-am gândit noi cu mintea noastra linistita de oamani culti ca avem simtul umorului daca stim niste bancuri la care râd câtiva in preajma noastra. Si ne-am mai gândit noi stând cu capul intre mâini ca nimeni de pe acest pamânt nu stie mai bine ca noi ce inseamna umor fin si ca intre umor, satira si a râde efectiv de cineva e doar o linie atât de subtire incât iti trebuie un master ca s-o observi. Odata astea rezolvate, ne-am apucat sa râdem de toata lumea, de orice si de oricine si asa cum Vadim ne-a invatat, am gasit o denumire pentru asta. Pamflet. La adapostul astuia am demolat tot ce ne-a stat in cale, am nimicit orice ne-a deranjat si am darâmat moral, mental si poate chiar fizic pe oricine a indraznit sa ne arate ca in ochi avem o ditamai creanga de nuc pe care n-o vedem din cauza nasului, dar vedem un amarât de pai in ochiul celui pe care vrem sa-l terminam. De multe ori am vazut in jurul nostru tot felul de planuri, conspiratii si idei care credeam noi ca vor sa ne nenoroceasca, uitând instant de acel simt al umorului cu care ne laudam dintotdeauna ca natie. Când am vazut intr-o revista straina o caricatura care ni s-a parut noua ca ar denigra ceva ce ar fi al nostru, al tuturor, am luat foc aproape la propriu. N-au mai contat nici studiile, nici simtul umorului, nici urmele de inteligenta cu care ne mândream in vazul lumii, in mijlocul bulevardului, ci pur si simplu am trecut la amenintari, jigniri si mai rau, la injurii si la dorinta de a muri cel care a desenat acea caricatura. Câta ipocrizie sa fie in tine, ca om al unei natii, astfel incât sa-ti pui zile si saptamâni intregi la profil steagul unei tari si sa scrii alaturi „Je suis… nu stiu ce”, atunci când in acea tara se intâmpla o nenorocire cu morti si raniti, ca mai apoi când cineva din respectiva tara deseneaza o caricatura pe care pur si simplu n-o intelegi, care n-are nici pe departe de-a face cu tine ca român sau ca si cetatean european dar careia ii dai tu semnificatia care ti se pare tie ca ar fi cea corecta, sa-i doresti moartea, sa-l insulti ca la usa cortului, sa-l „ferentaresti” fara scrupule? Câta stiinta iti trebuie sa faci asa ceva? Ok, nu intelegi caricatura, treci mai departe, fa-te ca n-o vezi sau intreaba pe cineva ce crede el ca reprezinta. Daca nu te duce mintea s-o pricepi, macar nu-l mascari pe cel care a construit-o. Caricatura respectiva care a inversunat sute sau poate mii de oameni din România nici macar nu s-a adresat lor sau vreunui semen de-al lor. Era pur si simplu un umor fin al unei reviste care se adresa strict propriului popor si care satiriza elegant perceptia gresita a acelui popor fata de natia noastra româneasca. Fara vreo legatura directa cu vreun român sau cu vreo „diva” românca.

caricatura originala

La nivelul la care suntem, având atât de putine valori printre noi, ne agatam ca inecatul de o crenguta de orice persoana despre care credem ca ne ofera o bucurie chiar si doar vizuala si ne-o asumam ca fiind „a noastra”, injurând pe oricine ar indrazni sa ne deschida ochii si sa ne explice, cu dovezi concludente ca ne inselam amarnic. Nu si nu, respectiva persoana e a noastra, o iubim neconditionat si nimeni nu are voie sa spuna altceva decât ce ne place noua sa auzim. Orice aluzie, orice discutie contradictorie, orice desen, caricatura sau articol care nu ne convine si care ni se pare noua ca ar lovi in demnitatea persoanei pe care noi o tinem in brate, trebuie drastic sanctionata cu injurii si mascari de usa de cort. Asa intelegem noi sa avem simtul umorului desi nu stim nimic despre el. Asa intelegem noi sa ne bagam nasul in cultura unei tari si in ideile unei reviste care se adreseaza direct si strict acelui popor pe care-l serveste de ani de zile. Revista respectiva n-are nicio treaba cu românii sau cu România, ea difuzându-se si vânzându-se numai si numai in respectiva tara. Câtiva insi cu axonii la purtator, printre care celebrul (pentru unii) Dan Alexe, Radu Banciu si filozoful Mihai Sora au inteles sensul adevarat al acelei caricaturi care a devenit virala pe internet si au incercat sa explice multimii ce a vrut sa spuna autorul. Din pacate, fiind prea putini, n-au reusit sa-i convinga pe cei multi si agitati, astfel acestia ramânând la parerea lor distorsionata, la injuriile si la amenintarile lor, ca si pâna atunci, neschimbându-se nimic in mintea celor care au auzit explicatiile atât de detaliate si documentate incât le-ar fi inteles pâna si un copil de clasa a doua. Si ca sa nu fim cumva, Doamne fereste, mai prejos decât cei ce-au inventat caricatura cu pricina care ne-a enervat la culme, le-am facut si noi una, asa in sâc, „sa vada si ei cum e”, dupa cum se mândreau unii cu nascocirea lor. Ce-am facut de fapt? Exact atât cât am fost in stare, adica sa copiem exact caricatura lor si sa schimbam doar un detaliu. Atât. N-am fost in stare sa compunem noi un desen nou, elevat, elegant, reprezentând ceva subtil, cu un umor perceptibil doar de mintile luminate. Nu. N-am fost in stare de asa ceva, cu tot umorul nostru care se presupune ca ne caracterizeaza ca natie.

caricatura copie

Si in continuare râdem deschis, pe toate fronturile, de tara respectiva si facem asta fara vreo temeinicie in acel râs, ne batem joc de ea ca a ajuns in fruntea ierarhiei mondiale intr-un sport atât de iubit chiar si de noi, chiar daca nu am fost in stare nici macar sa stergem praful pe acolo. Chiar daca natia noastra n-a avut puterea sa incropeasca o echipa care sa ajunga macar in vizita prin acele locuri. Dar stim sa râdem. Tare, cu gura plina de invective care mai de care mai inflorate la adresa celor care acum sarbatoresc sosirea in cel mai inalt punct al piramidei sportive. Adica in vârf, mai pe intelesul nostru. In loc sa apreciem faptul ca este extrem mai greu, complicat si costisitor sa aduci din alte tari niste jucatori pe care sa-i formezi practic de la zero, sa-i inveti cum sa se comporte intr-o societate civilizata, cum sa deschida robinetul de la cada si sa le arati cum se apasa pe clanta unei usi sau pe butonul de la lift, noi râdem de ei. Râdem in loc sa facem si noi la fel. In loc sa fim si noi ca ei, o pepiniera mondiala de talente, preferam sa ne batem joc de ei, de munca lor titanica si de sumele astronomice puse in joc pentru toata aceasta pepiniera. Ne hlizim spunând ca tarile din care au venit acei jucatori au ajuns in vârf, nu tara care i-a adoptat si care practic i-a creat. Sunt atâtea tari pe un singur loc, cel din cel mai inalt punct, nu o tara, dupa mintea noastra. Câta glagorie ne trebuie oare, sau mai bine zis vom avea vreodata mai multa si mai bine asezata in folderele creierului? Oare sinapsele noastre vor ajunge vreodata sa fie scurtcircuitate pe bune si intocmai celui lovit de fulger sa incepem brusc sa vorbim absolut perfect limbi straine? Vom gândi vreodata altfel? Pentru ca daca persoana la care credem noi, in micimea gândirii noastre, ca s-a referit respectivul desen nevinovat, ar fi fost din alta tara, am fi râs cu hohote, am fi aprobat dând din capetele noastre aproape seci sau poate nu ne-ar fi interesat deloc si-am fi trecut mai departe. Dar fiind nascuta in România, am luat persoana in brate si nu-i mai dam drumul. Chiar daca asta e singurul atu al ei, dar absolut singurul, faptul ca e nascuta la noi in tara ne da dreptul, in opinia noastra, sa ne-o asumam si sa o consideram un bun national, „un bun al nostru, al românilor”. Tinem in continuare acea persoana in brate, pur si simplu, fara vreun motiv anume.
Cum spuneam, revolutia sau ce-o fi fost ne-a prins români culti. De-atunci au trecut aproape 30 de ani iar noi am ramas la fel. La fel, adica ne numim tot români. La cultura am ajuns in subsolul online-ului, la nivel de Tociu si Palade, OTV, Bendeac, Vacanta Mare si mai nou, „roasturi”, unde ne jignim intre noi iar o sala intreaga plateste bilet ca sa asculte asta si râde. Chiar si cel balacarit in toate felurile râde si-l imbratiseaza cu patos in timp ce-l felicita pe cel care tocmai i-a mascarit viata, nevasta, familia sau sufletul. Dar nu se pune fiindca este un cadru organizat si totul se face pentru niste scopuri nobile, nu-i asa? E clar, suntem cei mai tari la glumele si injuraturile de autobaza. Ne mândrim, ca popor, ca ne tragem din doi barbati dar tinem coada sus in orice situatie. La aroganta si infumurare nu ne intrece nimeni. De jos de tot, ponositi si rupturosi pe plan sportiv si nu numai, din mocirla si glodul unde ne prefacem ca ne e bine le facem in sâc si le aratam semne obscene celor de sus de tot, din vârful piramidei, care sunt inveliti cu aur. Sa stea ei acolo sus, degeaba au ajuns pe cea mai inalta treapta a podiumului planetar daca n-au umorul nostru fin, discret si abia perceptibil, tipic românesc. Ne-am scos! Sâc!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

 

FRUMOȘI ȘI LIBERI, DAR… LENEȘI !!!

TEXT LUNG

Totul a pornit de la o statistica personala. Unii m-au certat iar altii, cumva voalat, m-au sfatuit sa nu mai scriu texte lungi pentru ca lumea nu are timp sa citeasca „atâta”. Le-am multumit pentru sfat, dar cum asta fac de peste 30 de ani, nu m-am oprit din a scrie mult si poate pentru unii, prost. Am incercat in schimb sa descopar cauzele acestei „lipse de timp” a multor cetateni de diferite vârste, tragând cu ochiul in stânga si in dreapta si incercând sa inteleg de unde pâna unde atâta viteza si un asa ego ridicat in slavi pâna la paroxism. Pentru asta, un bun prieten m-a sfatuit sa fac doua teste pe orice retea de socializare. Mi-a spus dinainte ce voi constata si a avut dreptate, chiar asa s-a intâmplat. Am postat deci doua fotografii, una dupa alta, apoi un filmulet de 5 minute, apoi din nou doua fotografii consecutive. Mi s-a spus sa urmaresc like-urile in timp real si am avut o revelatie: 4 din 5 persoane au dat like fiecarei postari, like dupa like, unul dupa altul, 5 la numar, in nici 5 secunde. Am realizat ca acestia n-au vazut filmuletul. „Din lipsa de timp”, am gândit. Atunci de ce au dat like daca nu l-au vazut? Ca sa dea bine in cadru? Ca sa nu ma supar eu, cumva? Asta n-am inteles nici acum. Pentru al doilea test mi s-a propus sa fac un videoclip de 10 minute iar la minutul 9 sa inserez un text extrem de important pentru toti cei carora urma sa il prezint, apoi sa astept intrebarile lor, in public sau in privat. Procentul a fost asemanator, cam 80% habar n-au avut ce am scris acolo. „Din lipsa de timp”, am fost tentat sa gândesc din nou dar de data asta am tradus altfel. Dur, in stilul meu, dar exact pe dos fata de prima data. Nu lipsa efectiva de timp e cauza, nu exista ca atunci când vrei sa citesti ceva sa nu-ti faci timp sa o faci, astea sunt basme. N-am mai dat vina pe timpul care se scurge ireversibil si nici pe bietii oameni posesori de planeta gratuita sub picioare.

TABLA----

Am incercat sa dau vina pe scoala lor si pe sistemul de invatamânt in general. Incepând cu scoala primara si ducându-ma pâna la o licenta sau la un masterat. Fiindca altfel nu mi-am putut imagina cum persoane cu studii superioare scriu cu „â” la inceputul cuvântului, habar n-au de folosirea corecta a formelor „insumi, insami, siesi, insusi, insele” si scriu gresit „a fii, a stii”, unii ajungând chiar si in tari straine pe posturi caldute si bine remunerate, semidocti fiind. Si-atunci am inteles si rostul comentariilor scurte, de la unele postari, de multe ori un simplu emoticon inlocuind orice alt raspuns.

TABLA---
Testele au functionat si am inteles ca intr-adevar, sistemul de invatamânt, scoala si dascalii sunt de vina. Imi amintesc ca intr-una din universitatile din România, la examenul de licenta s-au prezentat 4 studenti, de la mai multe sectii cumulate. 4 din 65 !!! De ce n-au mai venit si altii? Dintr-un motiv simplu: nu au fost in stare sa scrie 50 de pagini pe o tema definita. Onest vorbind, cei mai multi dintre cei ce nu s-au prezentat la licenta nu erau capabili sa scrie doua pagini despre un subiect precizat din materia de curs sau din bibliografie, daramite 50. Ma intreb pe buna dreptate, cum au ajuns ei studenti, unii chiar in an terminal, ei neputând insaila câteva pagini inteligibile pe un anumit subiect.

TABLA--

Profesorii se pot spala pe mâini si pot ramâne cu constiinta netulburata atunci când ii imping in sus si mai departe pe cei care au ramas, de fapt, in afara scolii. Ii trec clasa desi nu ar merita, doar ca sa nu raporteze superiorilor sau politicului ca elevii din clasa lor sunt nestiutori de carte. Fiindca s-ar putea intoarce asupra lor acest fapt, pe motiv ca n-au stiut sa-i invete. Si atunci se merge pe linia de mijloc. Elevii pleaca, cu tot cu problemele lor si lumea e multumita. In ultima instanta nu s-a intâmplat nimic, salariul dascalului vine la fiecare jumatate a lunii si toata lumea e fericita. Multi oameni ramân astfel incapabili sa citeasca altceva decât tweet-uri si emoticoane. 

TABLA-

Care e efectul direct al acestei stari de lucruri? Unul extrem de nociv pentru noi toti: faptul ca nu mai stim care e media umana ce constituie masa de echilibru a societatii. In fapt, nici vârfurile, nici perdantii nu sunt definitorii pentru societate, ci mediocrii care se investesc in activitatile utile cu care ne intâlnim si de care avem nevoie zilnic. Atunci când aceasta masa umana are o medie intelectuala onesta, lumea are un numitor comun si astfel e posibila specializarea iar orizontul social este cel al dezvoltarii. Scoala nu produce niciodata genii, mai curând invers, geniul face scoala, scoala produce doar oameni educati, adica deschisi fata de contextul in care se afla, disponibili fata de semenul lor, capabili de atentie si de rabdare, care stiu ce inseamna munca si inteleg cum sa se bucure de roadele ei. Acestea sunt trasaturile care il deosebesc pe omul civilizat de salbatic, acesta din urma fiind dependent de un singur context, legat doar de familie, traind intr-un feed-back cu natura si incapabil sa o struneasca, evitând munca si bucurându-se instinctual de ceea ce-i cade in mâna.

TABLA

Daca asa cum spunea Haeckel, ontogenia reproduce filogenia, atunci cu totii, când pasim prima data pe poarta scolii, suntem niste mici salbatici. Menirea scolii nu e aceea de a ne oferi cunostinte, ci aceea de a ne civiliza, adica de a ne deschide catre lumea in care urmeaza sa traim, o lume urbana, in care depindem unii de altii, care ne solicita disponibilitatea, atentia si tenacitatea si in care se cuvine sa fim prezenti sub semnul grijilor si responsabilitatilor. Lumea moderna a incredintat sarcina educarii acestor lucruri scolii si daca isi urmeaza menirea, atunci exact asta trebuie sa faca scoala. Tocmai pentru ca menirea ei e una civilizatorie, ea li se adreseaza, in mod universal, tuturor, caci cu totii sunt chemati a deveni, prin fapta, prin alegere si prin judecata, cetateni.

FACULTATE---

Nu e nevoie sa botezam noi, astazi, scoala ca fiind incluziva, caci daca e cu adevarat scoala, ea este astfel in esenta ei. O scoala onesta, inteligibila si cu examene riguroase e cea mai democratica institutie a societatii, caci ea le arata tinerilor ca fiecare se poate implini dupa talentul lui, ca munca e rasplatita, ca fapta buna isi este siesi masura si ca intre cei dedicati pasiunii lor se stabileste o comuniune capabila sa infrunte deopotriva distantele spatiale si cele temporale. Aceasta este lectia scolii bine facute, lectie pe care fiecare o asimileaza dupa puterile lui. Si intr-o lume in care scoala inseamna ceva, mediocrii sunt cei ce câstiga cel mai mult, deoarece pe lânga lucrurile pe care le-au interiorizat, ei mai dobândesc si nostalgia unui mai mult pe care-l pot aproxima prin munca lor cotidiana care astfel se spiritualizeaza, depasind statutul de corvoada si pe care poate, intr-o zi, il vor realiza copiii lor.

FACULTATE-

O scoala temeinica lasa elevilor ei constiinta faptului ca lumea e inteligibila, ca faptul ca a intelege este in sine o bucurie, ca mereu mai e ceva de inteles si ca aceasta intelegere presupune o statornica exigenta fata de sine. Putini sunt cei care înteleg cu adevarat lucrurile decisive ale unui domeniu inca de pe bancile scolii. Cei mai multi parasesc scoala cu convingerea ca pot intelege totul si orice, iar aceasta certitudine este asemeni unei lumini launtrice capabila a-i orienta in viata. De aceea responsabilitatea scolii e tocmai fata de ei, cei care nu ajung de la inceput la pragul de sus. Iar atunci când scoala nu-si face treaba, toti acesti oameni ratacesc in intuneric si in lipsa de altceva mai bun, se chircesc in conditia unei vieti primitive, intr-o lume de neinteles si bântuita de spaime si frustrari.

FACULTATE

Scoala româneasca produce performata la metru cub, ea nu are nici perdanti si nici mediocri. Dezinteresul fata de cei care nu pot tine pasul cu lucrurile de neinteles care se fac la tabla in clasa, iar apoi nevoia de a cosmetiza statisticile facându-i pe toti absolventi ai tuturor ciclurilor educationale au avut un efect pervers si anume prabusirea nivelului mediocritatii. Astfel, daca in urma cu un sfert de secol mediocritatea insemna o nota de 6 sau 7 cinstita, astazi aceste note acopera, in cel mai bun caz, o nota de 2 sau 3 din acele vremuri. Altfel spus, ceea ce noi consideram astazi un mediocru, adica un om normal, caruia scoala i-a dat nu atât niste cunostinte, cât o orientare, este de fapt un loser, un perdant caruia scoala nu i-a dat nimic, ci doar i-a luat niste ani din viata. Omul acela nu stie cine este pentru ca nu are constiinta unui sistem de raportare la ceilalti, sistem pe care il da nu neaparat nota, cât interesul si munca ce-o acopera, omul acela nu are un orizont fiindca nimeni nu i-a descoperit umanul din el si ca atare va fi tentat de existenta salbaticului, cu feed-back-ul lui permanent si cu bucuria genuina pe care o da satisfactia nevoilor primare.

FACEBOOK

Fireste ca atunci când ajungem aici, societatea se degradeaza si lumea omului care creeaza prosperitate este inlocuita de lumea darwinista a competitiei pentru niste resurse ce nu se inmultesc. Daca va intrebati de ce pleaca atâtia din tara, mai ales tineri, dar nu numai, aveti aici o parte din raspuns: pentru ca aici munca nu le aduce nici un beneficiu si chiar daca le-ar aduce, nu s-ar putea bucura de el. Aici se traieste intre pradatori: fiecare insfaca ce apuca si se retrage in coltul lui din pestera ca sa-si devoreze prada, fiind mereu inconjurat de privirile fixe ale haitei care-l pândeste si-i asteapta cel mai mic semn de slabiciune. Nu doar faptul ca munca nu se implineste in câstig, ci si faptul ca acest câstig ar fi aici zadarnic ii face pe unii oameni sa ia calea pribegiei. Carenta educatiei face ca regulile sociale sa devina caduce si viata publica sa fie dominata de o violenta latenta, care-si asteapta ceasul exploziei. Nu ne lovim doar de absenta oamenilor priceputi, ci si de o agresivitate cotidiana care este, in ultima instanta, reversul neputintei. Acesta e rezultatul prabusirii invatamântului, faptul ca avem la 18 sau, mai nou, la 21 de ani, generatii dupa generatii de rebuturi incapabile de carte si de munca. Indiferent cum ii luam si indiferent cât ajung ei sa câstige, nu pot constitui nucleul acelei clase de mijloc care sa impinga România pe spirala prosperitatii. Dimpotriva, ei se aglutineaza intr-o masa amorfa si resentimentara, gata sa impinga lumea intr-un carnaval al violentei care pentru multi ar fi distractie la cote maxime.

FACULTATE--

Neinfruntând mica anarhie pe care-o declanseaza o dezbatere onesta, am reusit sa infiintam o societate anarhica si anemica pe care nu o mai tine impreuna decât frica, lasitatea si santajul. In fond tinerii acestia nu sunt altceva decât parintii si profesorii lor, vazuti printr-o lupa ce amplifica apocaliptic slabiciunile pe care vârstnicii cred ca le pot ascunde. Se mai poate face ceva? Acum, nu. Au fost câteva momente in care se putea face si pe care, orbeste, le-am ratat. Un lucru e esential. Anume ca perdantii unui ciclu de invatamânt nu se mai reechilibreaza niciodata. Rostul scolii primare e simplu, acela de a forma deprinderile de citit, de scris si de socotit. Transformând invatamântul elementar intr-un laborator al noilor pedagogii, n-am facut decât sa incurcam totul si sa producem la finele clasei a IV-a doar niste analfabeti pe care-i alintam ca fiind „functionali”, desi nu sunt nici pe departe asa.

EMOJI

Ar trebui redate invatatorului si profesorului demnitatea sa la nivelul pregatirii, la nivelul salarizarii, la nivelul ponderii institutionale. Sa-l lasam sa se ocupe de copii, nu sa-l strivim cu hârtii inutile si sa nu-l mai obligam sa minta sub semnatura in statistici trucate. Sa incepem de la baza, lasându-i pe dascali sa-si descopere pasiunile si sa invete sa le cultive in sufletul elevilor. Sa faca mai putin dar mai temeinic si mai ales sa faca de asa maniera ca pe ceea ce a construit temeinic un ciclu, un altul sa poata dezvolta la fel de temeinic. Scoala de inalta performanta care pregateste specialisti de nisa nu e pentru toti ci doar pentru câtiva, dar scoala care formeaza oameni educati si buni cetateni e pentru toti. Nu e doar pentru copiii nostri ci si pentru noi, adultii ce lucram in ea. Sa ne regasim in tot ceea ce facem si astfel munca noastra va purta in ea secretul infaptuirii. Scoala ar trebui sa ne fie capatâi. Dar cum spuneam, politica se implica in scoli si in invatamânt in general, iar acest lucru este secretul fricii care-i transforma pe profesori in masini de promovat analfabeti efectivi. Sau cum spunea Mihai Maci, aceasta este reteta inapoierii scolii românesti si a saraciei din care nu reusim sa mai iesim si in care ne afundam pe zi ce trece. Si atunci avem pretentia sa ne mai citeasca cineva un text mai lung? Avem pretentia prosteasca sa mai credem ca cineva ar reusi sa parcurga la cafeaua de dimineata o intreaga pagina de caiet scrisa marunt? Sau acest articol?Daca erau niste emoticoane, mai ziceam, dar asa… Atâtea sute de litere consecutive? Repet ce am spus de atâtea si atâtea ori: eu nu scriu pentru toata lumea ci doar pentru cei care stiu si pot citi. De sus in jos, de la dreapta la stânga sau printre rânduri. Oare a ajuns cineva cu cititul pâna aici? Doar intreb. Ce naiba, sa fim seriosi…

EMOJI-

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

 

ZOOM  PE  „FÂS”

emblema jandarmerie

Inca din data de 8 august scriam AICI cum ca „marele miting din 10” va fi un fâs. Multi nu m-au crezut si nu-i condamn pentru asta. Fiecare poate avea propria perceptie despre lume si viata. Pai, mai oameni buni, la modul cum ati anuntat voi cu 2-3 saptamâni inainte pe toate canalele sociale si in toate live-urile ca veniti 1 milion sau mai multi, ca intrati cu totii in curtea Guvernului, ca intrati in cladire, ca schimbati voi pe toata lumea si dati voi guvernantii afara, ca veti scrie istorie, ca va fi o noua revolutie, ca veti schimba totul pana la 12 noaptea, toata diaspora fiind condusa de un cioban din Maramures, Lucian Luca… cum voiati sa va astepte Jandarmeria? In pantaloni scurti? Luca ameninta ca „pazea, vin ardelenii” si concepuse cartoane cu „No, amu-i bai!” Deci se anunta „bai mare”!

lucian luca

Acum dupa ce „baiul” a trecut, ma mir ca mai aveti curajul sa deschideti gura…

no amui bai

Noi am fost toata familia plus inca o familie de prieteni in Mall Baneasa, apoi am ocolit „locul vostru de adunare” tocmai prin Dorobanti, ca nu-i asa, nu trebuia sa fiti deranjati, ne-am dus in Cismigiu apoi in alt mall si in final la intoarcere, ocolindu-va din nou, pe intuneric, ne-am plimbat prin Herastrau. Sa vezi si sa nu crezi! Nicio patrula de jandarmi „rai” cum le ziceti voi, nu s-a luat de noi, nu ne-a gazat, nu ne-a „pulanit”, nu ne-a dat cu spray, copiii nostri s-au jucat si s-au simtit excelent toata seara, oare de ce? Si ca noi au fost sute, mii de alte familii din Bucuresti care au vrut sa-si petreaca weekendul intr-un mod frumos si eficient si n-au vrut sa fie conduse de un cioban din Maramures sau de acel american, sau de acel canadian sau mai rau, de Sandy, de Angi, de Bot…

cismigiu

Bai protestatarii lu` peste, n-o mai fredonati atâta! 99% dintre voi au venit cu gândul sa darâme guvernul. De cel putin doua luni v-ati pregatit „lovitura”, s-au cheltuit bani multi pentru asta. Bine, nu ati luat voi acei banuti, i-au luat cei ce va intoxica cu stiri false, adica propaganda! Toti „liderii” vostri in frunte cu ciobanul maramuresean Luca au anuntat o revolutie, oare revolutiile sunt pasnice? Acum când ati constatat ca nu v-a reusit „revolutia” va plângeti ca babele ca v-au julit jandarmii in loc sa va intâmpine cu flori si stati la coada la INML sa va prezentati „vânataile”? Daca ati fi ocupat guvernul, ati fi strigat „Victoriiieeee”! Acum ce mai strigati? Doamne, Tara asta este pierduta! E coada la Urgenta, se duc unii sa vada daca nu cumva s-au îmbolnavit, la o saptamâna dupa ce au inhalat gaze lacrimogene. Ca piperul cel mult le deranja hemoroizii! Ar trebui, zic eu, sa faca si teste ADN sa afle daca nu cumva s-a modificat de la vreo grenada luminiscenta. Ascultati aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZXeuWlJDBrcAcum mai comentati ceva? 

euro

Si mai terminati cu „banii trimisi in tara de diaspora”. Se supraliciteaza contributia banilor din diaspora. Ei sunt, in mare parte, bani „morti”. Nu sunt investiti in ceva dinamic, intr-un motor care sa aduca plus-valoare. Pe de alta parte, s-a inceput urmarirea penala in rem pentru savârsirea infractiunilor de purtare abuziva, abuz in serviciu si neglijenta in serviciu în legatura cu modul de interventie al jandarmilor in timpul protestului din 10 august. Asta se poate lasa cândva cu avertismente verbale sau scrise, micsorarea salariului pe 1 luna, pe trei luni, amânare cu 1 an a urmatoarei avansari in grad si cam atât. In niciun caz cu fortarea vreunei demisii sau cu excluderea din jandarmerie a vreunui jandarm, sau mai rau, inchisoare, asa cum cer oamenii care protesteaza inca in piata, nici ei nestiind inca pentru ce. Pe de alta parte sunt foarte multi cei care ii felicita pe jandarmi pentru mentinerea ordinii si liniste publice si pentru interventia rapida si sigura din data de 10 când practic au curatat piata instant. Am spicuit mai jos doar câteva opinii adunate din spatiul public.

1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

Si exemplele pot continua la nesfârsit. Ca si mesajele celor din tabara opusa care sunt vehemente la adresa Jandarmeriei si a partidului de guvernamât. Vreti ca acest partid sa plece fiindca e corupt? OK, mergeti la vot. Democratic, schimbati tara si pe conducatorii ei. Nu stati acasa in ziua de votare iar apoi va vaitati 4 ani de ce nenorociri s-au abatut asupra voastra si de cât de rau o duceti din cauza „partidului” sau a puterii. E simplu, nu?

votvot-

Reamintesc ca asa cum am scris in articolul de AICI inca din data de 8 august, toata „diasporada” anuntata cu surle si trâmbite de niste auto-denumiti „lideri” a fost un mare fâs. Acum cei ce au fost invinsi isi ling ranile si trebuie sa-si asume infrângerea pe toate planurile. Atât le-a mai ramas de facut, sa isi puna filmarile pe facebook, sa se uite la ele, sa caute imagini in care vezi-Doamne jandarmeria „ii gaza si ii batea fara rost” si sa injure in continuare Guvernul. Logic, nici ei nu sunt multumiti in sinea lor cu ce-au „realizat” dar n-o sa recunoasca asta vreodata. Seara de seara, in fata Guvernului mai ramâne o mâna de oameni care scandeaza „Nu cedam!” alaturi de cunoscutele injuraturi la adresa partidului de guvernamânt. „Diasporenii” s-au reintors la locurile de munca din tarile lor si batuti si gazati si cu banii… cheltuiti. Câtiva dintre ei care au avut mai multe zile de concediu au ales sa le petreaca la mare cu familiile, dându-si si ei seama ca nu le-a iesit „revolutia” anuntata pe facebook ca fiind „cu foc, fum si sânge”. Vamile au fost pline. Mitingul anuntat a fi „cu sânge” a fost compromis…

VAMAvama-

Ma uit seara de seara din balcon la cei câtiva protestatari ramasi in piata cum scandeaza la ore târzii in noapte, fara grija zilei urmatoare, fara gândul ca a doua zi ar trebui sa mearga la serviciu. Ma uit de sus si imi place sa-i vad cu un zoom puternic cum intre scandari râd, glumesc, fac miscari smecheresti si copilaresti specifice omului fara griji si din când in când se gaseste câte unul sa urle in goarna cine stie ce mascari sau sloganuri deja invechite. Sa reamintim ca adunatura asta a fost anuntata cu 2-3 luni inainte, capsunarii, constructorii, agricultorii si badantele anuntând „foc, fum si sange”. Ciobanul Lucian Luca din Maramures anunta „No amu-i bai!”, toti „liderii” badantelor si ai muncitorilor de prin santierele Europei anuntau ca vor intra in Guvern, ca vor schimba oamenii din Guvern, ca vor da foc, ca vor scrie istorie, ca va fi o noua revolutie si cu toate astea, unii protestatarii „pasnici” spun senini ca n-au stiut ca vor fi actiuni masive ale Jandarmeriei sau vreun scandal public si de-asta si-au luat copiii in brate si in cârca la Guvern in piata. Când afli pe toate TV si pe FB de asa ceva, tu iti iei odrasla in brate sau si te duci cu ea in multimea aia? Pai inseamna ca esti iresponsabil, iti asumi si-ti meriti soarta. Protectia Copilului ar trebui sa iti ia copilul definitiv intr-un centru de plasament, in secunda doi. Intr-o tara europeana nordica asa s-ar fi intâmplat cu siguranta. Acolo când nu esti un parinte capabil sa-ti cresti copilul in conditii optime ramâi fara el. Per total, ca sa concluzionam, „diasporenii” au ramas cu ochii-n soare si cu nasu-n gaze, Jandarmeria si-a facut treaba, dupa spusele oficialilor, Departamentul pentru situatii de urgenta spune ca gazele sunt conforme cu normele in vigoare si sunt neletale, iar acum celor veniti din strainatate „ca sa aduca fum si foc, sa rastoarne Guvernul si sa instaureze adevarata democratie in România” nu le-a mai ramas decât sa-si stearga lacrimile, sa-si linga ranile, sa mai urle prin vocea câtorva persoane care seara de seara salasluiesc in fata Guvernului, sa faca naveta la tribunale si procuraturi pentru a incerca sa-si anuleze amenzile, sa faca ditamai cozile la INML chiar si dupa o saptamâna sau doua de la „represalii”, ca sa-si scoata certificate medico-legale care sa ateste ca „au fost batuti” ei nefacând practic nimic si fiind „pasnici”, sa dea interviuri la „presa online” unde sa arate cum stateau ei intr-un colt, cuminti si deodata s-a abatut „furtuna” asupra lor, nespunând ca ei anuntasera cu luni de zile inainte de eveniment ca „noi suntem furtuna”.

2dep situatii de urgenta gaze lacrimogene

Apropos de interviurile luate de „presa online: Cum naiba sa transmiti live cu telefonul dându-ti denumiri pompoase gen „Bariera TV”, Piata Victoriei TV”, „Antananarivo TV”, Gino si Miruna TV” si sa-i spui jandarmului din fata ta „Da-te, ba, la o parte, lasa-ma ca eu sunt jurnalist, lasati presa in pace, sunt ziarist” iar tu ti-ai facut de fapt pe net printr-o aplicatie gratuita un ecuson pe care scrie mare cu alb pe fond albastru PRESS si atasezi o poza? Ba mai ai si un cod de bare in partea de jos a „legitimatiei de presa”. Oare pot sa fac si eu un live din piata si sa iau interviuri celor de acolo spunându-le ca transmit pentru CIOCAN TV? Imi atârn de gâtlej un carton cu ceva gen „News”, o poza si gata, sunt ziarist, jurnalist de investigatii. Ar merge? Doar intreb.

sami press

Cam atât mai pot ei acum. Altceva nu mai au de facut cumintii „diasporeni” deoarece au fost obligati sa se intoarca inapoi in tarile lor fiindca, nu-i asa, sefii si patronii lor de acolo nu tolereaza ca angajatii lor sa intârzie la lucru peste zilele de concediu.

dragnea

In rest, Dragnea isi vede de treaba, a aruncat mai nou o fumigena cu un asasinat inchipuit sau nu, despre care toate televiziunile vorbesc acum mai in gluma, mai in serios in prime time si care tine prima pagina a tuturor ziarelor, incet-incet „jandarmeriada din 10” dându-se uitarii. Unii insa nu uita de esec si orgoliosi, anunta din nou un alt „10”, o alta intrunire a maselor, probabil mai mica, deoarece „diasporenii” si-au „halit” concediul pe anul asta. Probabil in fiecare 10 al urmatoarelor 36 de luni vom asista la câte-o adunare de-asta. Cine poate sti? Poate ca cei care se proclamau „Noi suntem furtuna” isi vor fi dat seama ca au fost doar un vânticel de stepa si raniti in orgoliul propriu sa incerce o noua manifestatie si poate vor nascoci alte sloganuri noi la adresa Guvernului, cele vechi fiind deja desuete. Cine stie? Tot ce ma ingrijoreaza privindu-i din balconul etajului 8 pe cei câtiva protestatari ramasi in piata chiar si la aceasta ora târzie din noapte  este ca in fiecare acest „10” va trebui sa-i ocolim din nou, in drumurile noastre spre mall, cinematografe sau parcuri, tocmai prin Dorobanti, ca sa nu-i deranjam si pentru ca ai nostri copii sa nu se amestece printre cei care protesteaza. Preferam ca ei sa se joace pe tableta intr-un parc, intr-un loc de distractii special amenajat sau sa fie plimbati cu masina noastra de serviciu prin locurile frumoase si pasnice din Bucuresti.

mall

In tinerete, fiind un impatimit spre fanatic programator si un specialist IT, rezonam inca din primul an de facultate cu ideea ca „odata, voi deveni si eu un „diasporean” iar copiii mei vor invata acolo la scoli mai bune si mai valoroase. In timp, perceptia mea despre „diasporeni” s-a naclait, s-a diluat si intr-un final s-a naruit, iar in ziua de azi niciun coleg de-al meu din multinationala n-ar dori sa plece prin vreo tara straina la munca, decat in vacante, asa cum mergem cu totii in fiecare an. Nici eu nu mai vreau sa muncesc „afara”. Prefer, cum spuneam, ca dupa orele de program sa stau in fotoliu pe balcon, intr-o mâna cu o cafea tare, neagra si in cealalta cu o scula pe care scrie „Advanced zoom – 2000x”.

canon 2000x

Am o priveliste superba, zi de zi, seara de seara, noapte de noapte… Si uite ca imi vine un gând… Ce-ar fi ca la mitingul viitor sa-i ocolim pe „rasturnatorii de guverne” pe la Gara de Nord? Ca toti ii ocolesc pe Dorobanti si deja e si acolo aglomeratie. Ar fi o idee…

miting

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

„M*IE PSD” – MERIT SAU BATJOCURA?

psd-------

Intâmplarea care a impartit tara in doua tabere nu m-a lasat indiferent. Sunt doua voci, una pro iar cealalta contra. ATENTIE: Din punct de vedere legal, probabil ca dosarul asta ar trebui inchis de urgenta iar numerele de inmatriculare ar trebui radiate imediat. Moral vorbind, cocalareala ramâne. Si doare pe multi. Nu pe toti, ci doar pe oamenii de bun simt. Ceilalti se amuza copios si felicita actiunea „diasporeanului”. Personal nu-mi pasa de placutele de inmatriculare ale camionagiului „suedez” ajuns erou peste noapte la aproape toate buletinele de stiri pentru ca, vorba unui reputat jurnalist, „asta ne este nivelul, atât putem, doar la atât ne putem rezuma si doar la acest nivel josnic ne putem da cu parerea. Nu-mi pasa nici de el nici de partidul pe care mârlanul respectiv il injura pur si simplu prin amplasarea acelor table pe masina personala. Ma deranjeaza in schimb ipocrizia fara margini si minciunile fara perdea care ni se expun pe tava, ca ultimilor fraieri de pe Pamânt. Cica el, soferul de camion, inainte sa-si cumpere acele placute, ar fi consultat DEX-ul (desi ma indoiesc ca are el in casa acea carte), unde a constatat ca acel cuvânt mult trâmbitat inseamna față, gură, sau gură care minte. Si cum in opinia lui PSD minte, ce s-a gândit el? Sa arate lumii intregi cum acest partid ii minte pe oameni. Si a recurs la metoda asta, erijându-se in formatorul de opinie national care sa ne arate noua, tuturor, calea spre Walhalla. Sa ne fie cu iertare, dar daca cineva crede gogomania asta, ar trebui sa fie internat imediat direct la balamuc. PSD minte, OK, dar ce treaba are „gura care minte” cu cuvântul acela obscen? Spunea cineva ca daca l-ar vedea personal pe camionagiu l-ar intreba pe nefericit cum procedeaza cu sotia lui daca aceasta ii trânteste o minciuna, minora sau grava, nu conteaza. Oare ii spune „M*ie, Sevastito” ? Sau ii trimite un sms cu textul M*IESVT? Conform spuselor lui, asta inseamna si asa se spune când cineva are o „gura care minte”. Oare de ce n-a comandat placute cu PSDMINT daca tot ne spune ca aia de la partidul respectiv mint de ingheata apele. Nu ca n-ar avea dreptate, dar de aici si pâna la a te plimba ostentativ prin fief-urile PSD din Craiova sau Teleorman cu injuratura mitocaneasca pe masina, in fata si in spate e cale lunga.

psd--

Parcând special in locuri publice foarte aglomerate denota faptul ca voia sa fie vazut de cât mai multa lume. Nicaieri în lumea civilizata înjuratura grobiana si pornografia de mahala nu sunt acceptate ca mijloc de expresie libera pentru exprimarea unor optiuni politice. Ipocrizia este deplina atunci când vezi de exemplu ca unele televiziuni care duc o campanie desantata în proslavirea mârlaniei pornografice si copierea ei de catre multime ca metoda de lupta politica, are totusi grija de bugetul ei si cenzureaza în imaginile pe care le da tocmai numarul de înmatriculare pe care îl preamareste. Daca acest numar de înmatriculare este atât de nevinovat oare de ce nu îl arata în toata splendoarea lui, neblurat? Ca doar inseamna „gura care minte, fața, moaca, nu? Ce e de blurat intr-un sinonim al cuvântului „moaca”?

psd-----

Adevarul este ca viata publica din România a decazut într-atât încât înjuratura si mitocania au devenit principalele elemente ale discursului urii împotriva celorlalti. Vom ajunge sa facem politica exclusiv prin interjectii si dejectii. Cuvântul „m*ie” este un termen argotic preluat dintr-o înjuratura tiganeasca si care suna cam asa: Te dabtu bun? (Cu accent pe ultima vocala) Ando mui (cu accent pe prima vocala), adica, mai pe scurt, „sa te f.. în gura”. În limba tiganeasca substantivul „mui” nu are nicio forma de plural si nici alte forme, el traducându-se în limba româna astfel: mui = gura. Total eronat. În DEX autorii au preluat gresit termenul argotic „m*ie”, care defineste felatia, si i-au dat semnificatia de „gura”. Odata acest lucru lamurit, gestul camionagiului „suedez” de a batjocori PSD, folosind în public acest termen, este unul golanesc, mitocanesc si trebuie blamat de oamenii cu bun simt. În conditiile în care nu exista român care sa nu stie chestia asta, încercarea camionagiului ramas fara placutele de inmatriculare si permis de conducere, sau a altora, de a manipula opinia publica prin trimiteri la dictionar, atribuind înjuriei forma benigna si gresita de acolo din DEX arata în fapt ca respectivii ne considera drept niste idioti. O tara întrega a înnebunit pentru a justifica ceea ce pâna la urma este o simpla mârlanie adusa în spatiul public, o injuratura obscena de mahala sau de stadion, de nereprodus. Iar autoritatile sunt incapabile sa reactioneze imediat si sa înlature aceasta mojicie birjareasca din spatiul public, lucru pentru care nu ar trebui sa faca altceva decât sa-si aduca aminte ca într-o civilizatie normala, morala publica este protejata de lege, nu de bunul plac.

psd--------

Dincolo de aceste observatii amare, e nevoie de câteva sublinieri de ordin juridic. Unii spun ca e legal tot ce a facut acest om doar ca e imoral, altii spun ca e si legal si moral, iar altii spun ca o fi ilegal dar macar e moral, fiindca partidul respectiv ar merita din plin acea injuratura. Majoritatea insa precizeaza ca e perfect morala actiunea camionagiului. Daca e legal va decide justitia, daca e moral sau nu, decideti dvs, cititorii.

psd----

Unii care au aprofundat mai amanuntit legile spun ca placutele de înmatriculare personalizate în Suedia sunt reglementate de Codul Statutar al Agentiei Suedeze a Transporturilor din 2015 si Ordonanta privind Registrul Auto din 2001. Placuta de înmatriculare personalizata NU este numarul de înmatriculare al masinii, cel trecut în cartea de identitate a autovehiculului. Potrivit art. 13 din Statut orice vehicul care are numere de înmatriculare personalizate trebuie sa aiba aplicat la loc vizibil un autocolant de identificare cu numarul de înmatriculare, cel real si unic, al masinii. Autocolantul se aplica pe geamul lateral dreapta spate al vehiculului. Verificarea înmatricularii vehiculului însemna verificarea existentei numarului de înmatriculare (identificare) alocat de Registrul Auto, nu al numarului personalizat. Potrivit art. 10 o placuta de îmatriculare personalizata nu poate avea continut OFENSATOR sau DERANJANT. Acesta este motivul pentru care purtatorul de cuvânt al Agentiei suedeze a Transporturilor a anuntat ca acest numar personalizat va fi retras. De asemenea in România este interzisa proferarea de injuraturi, oral, în scris ori în orice alta forma, în spatiul public. Mârlania, indecenta si nerusinarea sunt interzise si prin lege, tocmai ca pentru unii bunul simt nu exista. A expune o înjuratura în format scris în spatiul public constituie contraventie si este prevazuta la art. 2 alin 1 din legea nr. 61/1991. În cazul nefericitului domn Stefanescu, instrument nefericit al propriei sale lipse de instructie, politia de frontiera avea obligatia sa constate carcaterul obscen al mesajului si sa-i ceara înlocuirea. Tot în România exista o lege împotriva pornografiei, iar printre altele, prin material cu caracter obscen se înteleg si scrierile, imprimatele sau emblemele care prezinta explicit sau sugereaza o activitate sexuala. Prin acte cu caracter obscen se înteleg si cuvintele folosite în public care prin semnificatia lor aduc ofensa la pudoare. Expunerea în spatiul public al unui material cu caracter obscen constituie contraventie. Materialele obscene se confisca pe loc de organul constatator. Placutele personalizate din Suedia sunt similare placutelor decorative folosite de unii conducatori la noi, cele puse în parbriz. Si acestea trebuie sa respecte demnitatea persoanei (adica a celorlalti din jur), a pudorii si a moralitatii publice. Speram ca de data aceasta organele de politie sa aplice strict legea de câte ori vor întâlni în circulatie astfel de numere decorative cu caracter obscen.

psd------

Nu stiu daca fapta birjareasca a nefericitului camionagiu întruneste sau nu elementele constitutive ale infractiunii de circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în strainatate care nu are drept de circulatie în România sau cu numere false. Mai degraba nu, întrucât autoturismul era legal înmatriculat iar faptul ca avea afisate alte numere de înmatriculare, fara ca România sa-i solicite sa le înlocuiasca, nu înseamna ca acestea erau false. Cert este ca, potrivit normelor în vigoare în România, (art. 82 alin. 2 din OUG 195/2002), „autovehiculele înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat si pot circula pe drumurile publice din România, doar daca îndeplinesc conditiile tehnice prevazute în Conventia asupra circulatiei rutiere, încheiata la Viena la 8 noiembrie 1968 si ratificata de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule”.

psd-

Conditiile tehnice la care se face referire prevad obligatoriu ca numarul de înmatriculare dintr-un alt stat sa fie sub forma „cifre si litere, niciodata numai din litere” (art. 36 alin. 3 si Anexa 2). Discutia despre modificarea ulterioara a Conventiei este doar o dezinformare aruncata pe piata de neprofesionisti în ale dreptului dar profesionisti în ale manipularii publice. Orice modificare la o Conventie ONU la care România este parte trebuie obligatoriu ratificata de catre Parlament înainte de a produce orice efecte (art 11 alin. 2 din Constitutie), dar nu asta e problema. Placutele personalizate din Suedia NU SUNT numere de înmatriculare, astfel încât toata discutia este de prisos. Ca atare conditiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineasca un vehicul îmatriculat în strainatate pentru a avea drept de circulatie în România vizeaza numarul de ÎNMATRICULARE, nu PLACUTA personalizata. Ai dreptul sa intri în România si sa circuli numai folosind numarul de înmatriculare oficial dat de tara de origine nu asa-zise placute personalizate. De ce politia rutiera nu aplica strict aceste reguli clare în toate cazurile vor trebui sa raspunda ei, dar cert este ca raspunderea penala a nefericitului sofer de camion opereaza oricum. Atât în România cât si în Suedia exista o legislatie destul de aspra în ceea ce priveste protectia minorilor fata de expunerea lor la mesajele obscene, triviale ori imorale ale adultilor în prezenta lor. Conchid ca într-o lume civilizata mitocania obscena expusa public ar trebui sa-l coste aspru pe mitocan. Exista in România o prevedere legala care se numeste „respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri”. Daca vrem „o tara ca afara”, nu acesta este drumul. Se poate proceda in conditii civilizate daca esti nemultumit. Iesind la vot.

psd---

In general, in viata, este indicat sa te gândesti dinainte la consecinte. Gânditul, contrar opiniilor unora, nu dauneaza deloc sanatatii, ba dimpotriva. Din punct de vedere strict legal, camionagiul ar trebui pur si simplu sanctionat. Moral, nu este decat unul din zecile de mitocani care ne fac de rusine si peste hotare. Sunt convins ca suedezii au citit in presa locala despre acest incident si suta la suta nu au deloc o parere apreciativa la adresa gestului. Nemultumirile politice in Suedia se exprima si sanctioneaza drastic. Spiritul grobiano-mioritico-dâmboviteano-balcanic nu ne va ajuta niciodata.
România moare câte un pic in fiecare zi, iar noi ne ocupam de gafele lui Dancila, Daea, ale ministrilor agramati si de placutele de înmatriculare ale unui mitocan. Toate cazurile reprezinta exact starea societatii românesti si nivelul multora dintre români.

psd

Atâta ne-a mai ramas oare? Asta e tot ce putem? Cineva voia sa il întrebe pe soferul asta de TIR cu numar de înmatriculare nastrusnic cum explica el baietelului lui de 8 ani semnificatia literelor respective. Eu intreb altceva. Oare a meritat sa-si faca praf concediul, sa dea 630 de euro pe tablele respective, sa-si piarda vacanta prin Bucuresti pe la usile sectiilor de politie, sa caute avocat, sa faca atâtea drumuri la procuraturi si judecatorii, sa-l chinuie si pe copilasul nevinovat prin tot orasul si in final sa-si piarda si permisul de conducere care pentru el este aducator de „pâine pe masa” el fiind sofer profesionist? Nu era mai frumoasa o vacanta la mare cu familia fara nicio problema, sa se bucure cu familia de soare, de mare? Ca parca asa ne spun noua „diasporenii”, ca „muncesc printre straini tot anul din greu pentru a putea veni in România intr-un concediu binemeritat odata pe an, sa-si vada familia, rudele, marea sau muntele, sa-si incarce bateriile pentru un nou an de munca”. Sau acest mitocan a vrut sa devina cu orice pret cunoscut in România? Oare asa se ajunge vedeta? Cand cauti ceva cu lumânarea… intr-un final gasesti… Concediu placut in continuare, „stimate” camionagiu-vedeta!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

BLOG. SAMI BLOG. CLICK AICI

------------------------------------

„UN CAL CU PICIOARELE ÎNFRÂNATE”

S-a mai spulberat un asa-zis mit… S-a mai micsorat volumul sonor al celor care nu mai pridideau cu osanalele dupa Grand Slam-ul câstigat de Halep in conditiile in care n-a jucat nimic. Tac acum vocile celor care nu reuseau sa fie realisti si iti sareau la jugulara daca incercai sa le spui ca la Wimbledon e iarba, nu zgura si ca ar fi bine sa se gândeasca de doua ori inainte de a comenta cum ca Lela va câstiga finala. Anglia nu e Franta si iarba nu e zgura, cum am mai spus. Iar Hsieh nu e vreo novice intr-ale tenisului. E liniste in rândul „fanilor”. Ei, care se bucurau public ori de câte ori vreo tenismena din top 10 parasea turneul, pe motiv ca „asa ii netezeste drumul Simonei spre finala”, acum tac mâlc. Le-as reaminti ca fata care merita locul 1 e mai buna decât toate celelalte si le bate la rând pe toate, nu ajunge in vârful ierarhiei fiindca celelalte au iesit din joc. Nu asa e un nr 1 mondial. Nu asta e traseul spre vârf. Halep n-a jucat nimic pentru a merita acel trofeu de Grand Slam, sa ne fie cu iertare si sa fim realisti. Bineinteles, daca putem. Acum „fanii” ei tac mâlc, cum spuneam. Cel putin deocamdata pâna la turneul canadian când din nou n-o sa ne mai putem intelege cu ei de nicio culoare si vocea le va reveni cu si mai multa indârjire. Tipic românesc. „Tenisul ei se apropie mai mult de drujba decât de arta”, spunea Radu Banciu, unul dintre putinii comentatori de sport indreptatiti sa deschida gura când e vorba de Lela. Lela. Asa i-a zis Cristian Tudor Popescu, alt renumit cunoscator si critic de sport alb, spunând ca joaca tenis „in doru` lelii” si asa i-a ramas numele. Dealtfel, pâna sa cititi articolul, delectati-va cu niste adevaruri pe care poate nu le-ati stiut si despre care poate ca nici n-ati auzit vreodata in viata. E greu sa fii realist intr-un sport in care populismul predomina. Dar totusi, mai sunt oameni care vad sportul alb cu alti ochi. Cu ochi de specialist adica… Priviti, ascultati si… bagati la cap, dragi „patrioti”…  https://www.youtube.com/watch?v=HY0cmpntMYI

Daca ati ramas cu ceva in minte dupa aceste secvente absolut reale si memorabile, amintiti-va si recunoasteti in sinea voastra ca daca Serena Williams nu ar fi nascut, Lela n-ar fi pupat in vecii vecilor locul 1… 

HALEP

Lela a fost eliminată în turul 3 de la Wimbledon, după ce a fost învinsă de taiwaneza Su-Wei Hsieh, 32 de ani, locul 48 WTA, scor 6-3, 4-6, 5-7; după o partidă de 2 ore și 21 de minute. Românca a avut probleme cu Hsieh, din cauza jocului inedit al acesteia. Asiatica a trimis multe scurte, a lovit mingi cu mult efect și a variat loviturile. Halep a fost nevoită să alerge mult, să vină des la fileu și a avut momente în care nu a putut ține ritmul adversarei, iar în final a cedat.

halep-

In debutul setului trei, Lela a forțat și a condus cu 4-1 și 5-2, moment în care a ratat o minge de meci. A urmat prăbușirea. Acela a fost momentul în care Su-Wei Hsieh a revenit incredibil în meci și nu i-a mai dat nicio șansă româncei.

haleppp

In fața lui Hsieh s-au înclinat atât britanica Johanna Konta, la Roland Garros, în 2017, cât si iberica Garbine Muguruza, la Australian Open. Englezii au impins-o de la spate pe Hsieh sa câstige, s-a vazut asta in tribune cu ochiul liber.

halepp urla

„Prima victorie în faţa unui număr unu mondial. E uimitor să fiu aici şi să câştig după o asemenea bătălie a nervilor. Să revin de la 2-5 în setul decisiv e impresionant, am avut şi suportul publicului, cei din tribune m-au împins de la spate. Le mulţumesc atât de mult!”, a spus Hsieh dupa meci.

halep-=-=

Să nu uităm că Su-Wei Hsieh a fost campioană mondială de dublu, câștigătoare de Grand Slam-uri, de Turneul Campionilor, nu e chiar oricine! Este o jucătoare care știe să pună scurte, stăpânește voleul foarte bine si aleargă extrem de rapid de pe o parte pe alta a terenului, ceva de neimaginat.

halep==

„Simona a fost ca un cal cu picioarele înfrânate aici, pe iarbă, la Wimbledon”, a tunat Cristian Tudor Popescu, felicitând-o sincer pe Hsieh despre care a spus ca a facut un meci exceptional.

halep=

Intrebata despre parerea ei in legatura cu atitudinea spectatorilor englezi care au fost foarte zgomotoşi, susţinând-o pe Hsieh de la inceput pâna la sfârsit, Halep a declarat: „Cred că au ţinut cu persoana care a fost mai pozitivă, cea care a luptat până la sfârşit. Eu am fost destul de negativă în atitudinea mea, e de înţeles. E o dezamăgire că am condus atât de mult şi nu am putut să termin. Vreau să uit meciul ăsta”, a mai spus românca.

halep urla

Halep a evoluat oscilant in acest meci, a început fără agresivitate şi fără iniţiativă, intrând într-un joc de uzură care a costat-o calificarea. Serviciul ei a fost slab, iar loviturile în lung de linie nu au nimerit aproape deloc terenul advers şi astfel s-a văzut învinsă fără aceste arme importante care nu au funcţionat.

su wei interviu

In schimb Hsieh a avut un joc tehnic, greu de contracarat, cu precizi in lovituri. Ea dă intotdeauna cu două mâini atât reverul, cât şi lovitura de dreapta. Şi loveşte rapid, cu putere, mascând foarte bine direcţia în care va trimite mingea. Lovitura scurtă şi venirile la fileu sunt alte puncte forte din jocul ei. Astăzi a evoluat cu multa inteligenţă, s-a mişcat bine pe teren, având o bună pregătire fizică şi psihică, meritând pe deplin această calificare.

su wei

Pentru pariorii consacrati care se pricep la tenis, acest meci a fost o mina de aur, cotele fiind pe măsură. Bineinteles ca „fanii” care n-au pus in viata lor piciorul pe un teren de tenis au comentat de-au rupt astazi pe retelele de socializare, in stilul lor caracteristic, amenintând in stânga si in dreapta pe oricine incerca sa fie realist si sa spuna adevarul despre „idolul” lor.

su wei hsieh

Mâine pariorii inspirati isi vor ridica banii de la casierii, Lela va intra in vacanta doua saptamâni iar „fanii” acesteia vor scrie in continuare de-a lungul si de-a latul internetului mesaje motivationale gen „Simonica noastră dragă, capu` sus, n-are nimic, tu esti tot numarul 1 si esti in inimile noastre in continuare. Spectatorii englezi sunt vinovati ca au tinut cu adversara ta, nu tu !!!”

halep cu capul in pamant

„Su-Wei Hsieh o trimite acasă pe nr.1 mondial”, notează contul oficial de Twitter al turneului de la Wimbledon. Intr-adevăr, in această fotografie se observă cum părăseste terenul cu capul in pământ, cu gândurile departe…

halep plange
Urmează turneul „Rogers Cup”, de la Montreal, Canada, programat în perioada 6-13 august si in curând filmul meciului povestit de cel mai in măsură să comenteze un meci de tenis. Adică Radu Banciu. Asta ca să mai pun si eu câteva paie pe focul din inimile si-asa zdrobite de „durere” ale „fanilor”. Hai Simona !!! 

su wei invingatoare

Ascultati in link-ul de mai jos interviul oferit de Hsieh imediat dupa meciul cu Lela. Priviti câta modestie si ce cuvinte frumoase, smerite articuleaza taiwaneza… Veti ramâne uimiti…

http://www.wimbledon.com/en_GB/video/media/5806528067001.html

halep hsieh wimbledon

============================================================

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

OAMENI SI FAPTE 

2018 =

 

sami urs

Cred ca sunt unul dintre putinii (daca nu singurul) care se duce la prieteni in vizita cu troller-ul plin. Mi se pare ca celor care merita un asemenea efort trebuie sa le placa si sa te primeasca pe usa cu sacul plin. Repet, celor care merita.

sami nico romi

In schimb sa nu uitam ca de multe ori un cadou isi poate pierde semnificatia pentru cel care il ofera sau pentru cel care il primeste in aceasta era a vitezei, a mall-urilor, practic a tuturor posibilitatilor. Insa nu trebuie sa fie neaparat asa intotdeauna.

traditii

Ani de cercetare stiintifica pe tema oferirii de cadouri s-au concretizat intr-o lista a celor mai bune moduri de a face intregul proces cu adevarat semnificativ pentru cei dragi. Plus ca mai sunt multe persoane pe acest pamant pentru care un cadou in sine are valoare simbolica, doar ca un simplu gest, nu neaparat cuantificat intr-o moneda, oricare ar fi ea.

sami lidia vali

De multe ori, pentru unii oameni, din ce in ce mai putini ce-i drept, o simpla insigna primita in dar de la cineva drag reprezinta mai mult decat daca ar primi un BMW la poarta de la altcineva care se afla ceva mai departe de suflet.

parfum

Credeti-ma, oricat de bizar ar parea, exista si astfel de oameni pe acest pamant. Cei care vor sa ofere cadouri nu ar trebui sa le aleaga doar bazandu-se pe ceea ce le-ar placea lor sa primeasca, ci din contra, pe ceea ce beneficiarul ar dori cu adevarat sa primeasca. Unii oameni, repet, din ce in ce mai putini din pacate, sunt fericiti cand fac cadouri celor carora simt ei ca merita si considera ca facand un cadou cuiva drag creeaza o bucla de feedback pozitiv, iar asta e mare lucru.

cesti ceai

La orice varsta s-ar afla cineva, mereu ii va face placere sa se relaxeze, atunci cand isi petrece timpul liber, asta e clar. Prin urmare, cand stii ca persoana careia vrei sa ii faci un cadou are un hobby sau ii plac jocurile pe PC, de exemplu, poti fi convins ca daruindu-i un astfel de cadou ii va demonstra ca iti pasa de fericirea lui. 

sami lidia vali-

Ca sa personalizam, eu daca as primi in dar o mie de benzi desenate, un joc pe calculator, o excursie in Caraibe, o palarie facuta de un mester autentic, o calatorie cu balonul, un abonament la niste cursuri de zbor si un sejur in desertul Iordaniei, un bilet la un meci al lui Horia Tecau, alt bilet la „o cantare” de-a Vetei Biris si un abonament pe viata la guitaturile lui Guta din urmatorii trei ani, credeti-ma pe cuvant de fumator ca as fi mai putin impresionat decat de o scrumiera de trei lei, la fel, primita cadou. Prefer scrumiera, da, ati citit bine. 

scrumiere brichete

Deci concluzionand, cu un cadou trebuie sa-l „lovesti” pe un om drag exact unde il doare. E fumator, da-i o tigara. E sofer? Daruieste-i un breloc cu marca masinii sale, va aprecia mai mult decat daca i-ai da o carpeta cu Rapirea din Serai. E manelist infocat? Fa-i cadou un CD cu ultimele aparitii ale favoritului sau si l-ai atins direct in coarda sensibila.

energizante

Toti putem face cadouri gresite, fara sa ne gandim la ce anume i-ar placea de fapt persoanei. Personal am facut asemenea trasnai si nu ma dau in laturi sa marturisesc asta. Dar am invatat cate ceva din toate aceste greseli. Sau cel putin asa cred. 

s wis

Si eu am primit cadou intr-un an de la cineva un ou Kinder. Am vrut sa i-l sparg in cap si ma rugam la toate zeitatile cunoscute ca in interior sa fie patruzeci de grenade fara cuie. Si un kilogram de cuie ambalate alaturi. Din alea de 10 cm. Dar am primit oul care a ajuns in final la copilasul vecinei de la patru care s-a bucurat nespus, cu siguranta mai mult ca mine.

leahu ciorba

Cand cineva te stie mancacios si-ti ofera o ciorba „ca la mama acasa” si o friptura la fel de buna, ramai fara grai si-l consideri cel mai frumos cadou.

leahu friptura

„Bizarul e mereu mai viu decat normalul”, spunea Fangoria. Poti avea prieteni care sa nu-ti faca niciodata cadouri, considerand ca ai tot ce-ti trebuie. Nici ei nu trebuie scosi de la inima ci trebuie luati, tratati si pretuiti ca atare.

perna sapca

Nu toti oamenii sunt la fel. Unii nu ti-ar da un creion cadou nici sa-i pici cu ceara. Sa-i respectam si pe ei si sa-i tratam in consecinta. Altii promit marea cu sarea doar-doar o primi un cadou, iar daca faci „greseala” sa le oferi acest cadou, teapa! Promisiunea lor anterioara a zburat pe geam. Altii isi „comanda” dinainte cadourile si te roaga sa le aduci fel si fel de lucruri deloc ieftine, pe motiv ca „la noi nu se gasesc”. Cand le duci ce te-au rugat, ori nu pupi in veci contravaloarea lucrului cerut fiindca nu-i asa, e cadou, ori se eschiveaza si practic nu se mai intalnesc cu tine iar tu ramai cu buza umflata, cu banii dati si cu lucrul acela de care nu ai efectiv nevoie niciodata in viata, trebuind sa te cari cu el inapoi acasa.

cadou valentin

Nu radeti, mi s-a intamplat exact ce scriu. Cu toate astea, nu avem ce face, ii intelegem si pe ei si cum am mai spus, nu-i scoatem de la inima. „Sa fim mereu mai buni cu aproapele nostru”, scrie in Biblie. Deci ne rugam Lui si pentru ei. Dumnezeu vede pe toata lumea si rasplateste fiecaruia dupa faptele lui. 

sami cadou

Prieteniile marcheaza o viata mai mult decat o iubire, iubirea risca a degenera in obsesie, prietenia nu e niciodata altceva mai mult decat „a imparti”. 

cafea

Ca sa pleci dintr-o astfel de vizita la prieteni cu cinci kilograme de cas proaspat, cinci kilograme de carne de toate felurile, tuica de nu o mai poti duce, plus cadouri, cred ca e bine, nu?

sami adi dani

Multumesc lui Dumnezeu, am asemenea prieteni si n-am exagerat cu nimic cand am enumerat bunatatile respective.

sami nico romi

Slava Cerului, stau bine la capitolul prieteni si cadouri, pe unde am fost in vizita am fost primit foarte frumos de catre prieteni direct la masa, de unde de multe ori am postat fotografii in timp real, iar ca sa mentin tema articolului, la capitolul daruri, prietenii m-au umplut, astfel incat a trebuit sa platesc extrabagaj trei trollere pline.

 

s nicu -dora

Unii mi-au dat cadouri bisericesti, sufletesti, cu puternic impact pur crestin, care mi-au mers direct la inima si care pentru mine au o valoare mai mare decat daca mi-ar fi dat o mare suma de bani cash.

sami aurelia

Le-am multumit tuturor la momentul respectiv si le multumesc si aici, public si sper sa am ocazia sa ma revansez corespunzator in urmatoarea vizita in Romania fata de cei care merita. Cine merita, merita, n-am ce spune !!!

sami dani

Cum e si normal, pentru ca ati avut rabdarea sa cititi toate dizertatiile mele pana aici, consider ca meritati cu totii un cadou din partea mea deci va arat si voua cateva fotografii din Romania, cu prietenii mei care merita orice efort din partea mea cu mare drag, prieteni cu suflet mare si care m-au „lovit” la inimioara mult mai mult decat m-ar fi lovit un avion transatlantic. 

S-022

Prieteni putini si buni. Asa am avut intotdeauna. Sa facem neaparat diferenta intre prieteni, amici si cunostinte.

Q-007

Spunea Helen Keller ca a merge cu un prieten prin intuneric este mult mai bine decat a merge singur prin lumina. 

C-023

Adevarata prietenie rezista timpului, distantei şi tacerii. 

SAVARINE

Ce este in fond prietenia daca nu acel minunat privilegiu al sufletului in care adevarul se poate odihni? 

S-009

Prietenul adevarat este cel care te sfatuieste bine, nu cel care iti lauda nebuniile. 

CAS

Prietenia este singurul antidot pentru ura si singura garantie pentru pace.

TABLOURI BANCNOTE VECHI ROMANIA

Pe de alta parte, exista si situatii in care ca sa te intalnesti cu unele persoane pe care nu le-ai vazut de cand lumea e necesar sa te deplasezi cu taxiul dus-intors pe banii tai doar ca sa-ti ofere o cafea miniona pe care o poti inghiti dintr-o sorbitura cu cescuta cu tot. De cadou nici nu mai poate fi vorba, ti-a dat o cafea, ce naiba mai vrei? E de ajuns ca el pleaca de la intalnirea cu tine cu traista plina cu, cadourile daruite de tine, in fata Atotputernicului tu esti cel tolomac, iar el are un loc asigurat direct in Rai cu traista de la tine alaturi, pe tron, de-a dreapta Tatalui. Curat-murdar, coane Fanica !!! Nu radeti, astfel de oameni exista !!! Daca te prefaci ca, plecat fiind de multa vreme din tara, nu mai stii valoarea banilor romanesti, esti mancat. Sacalii vor incerca sa-ti ofere apa de ploaie imbuteliata pe centura la pret de cristal swarowski sau sa-ti cumpere o geanta Vuitton la pret de zdreanta din Obor, pe motiv ca, nu-i asa, tu nu stii banii „astia noi”. Despre pataniile mele personale cu astfel de oameni si despre multe incercari de jecmanire pe motiv ca „da-l la naiba, vine din America, are bani”, puteti sa va minunati citind materialul de AICI.

mirare

VA MULTUMESC, OAMENI FRUMOSI !!! MULTUMIRI TUTUROR PENTRU FRUMOASELE GESTURI PE CARE LE-ATI FACUT PENTRU NOI SI VA VOM RAMANE RECUNOSCATORI CA INTOTDEAUNA !!! DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA INSUTIT !!! 

 

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„SALUTARE NATIUNE!”

 

 

 
Aroganța sa sclipitoare care a intrigat si ațâțat pe toata lumea ne va lipsi tuturor… Din cretacic pâna in zilele noastre in România n-a existat pâna la el, nu avem la ora actuala si mai mult ca sigur ca nu vom avea vreodata un om de radio ca Andrei. O minte stralucita, o dictie impecabila, o spontaneitate nemaivazuta…  Singurul adevarat om de radio pe care l-a avut România vreodată nu are cum să moară. Se poate retrage, să se teleporteze… dar nu are voie sa moara.
==============================================================================================

Andrei a fost singurul om cu umor negru care a avut succes de masă în România. Dar a stiut intotdeauna unde să se oprească. El n-a fost niciodată la vreun congres unde să învețe cum se face radio. Congresele învățau de la el. Gheorghe nu mai este. Dar peste o vreme, în tot spatiul FM sau pe TV nimeni nu îi va mai simți lipsa si multi nu-si vor mai aduce aminte de el. Fiindca asa suntem construiti noi oamenii. Am crescut cu „Midnight Killer”, am trait cu „13-14 cu Andrei” si ne-am imbalsamat cu „Lantul slabiciunilor”. A lucrat pentru cei mai mari „moguli” de presa din România, Teszari, Vântu, Sârbu si Voiculescu. Si nu i-a dezamagit niciodata. aaa

Sa retinem ca „www.andreigheorghe.ro” a fost si este primul blog lansat vreodată de o personalitate media din România. Andrei Gheorghe a fost cu mult timp, cu multi ani înaintea noastră a tuturor, a fost cu mult timp înaintea timpului. Vestea disparitiei lui e „breaking news”. Pentru ca el nu a facut radio, el a fost radio. Toata viata lui, inclusiv pe timpul ciuruitului, a fumat numai Rothmans si Dunhill pe care si le procura când era in Bucuresti din singurul loc unde se gaseau astea, peste drum de Sala Palatului. Tot de aici i le cumparau prietenii si i le duceau când era la Constanta si unde ridicase Radio Sky la nivel de arta.aa

Niciodată nu și-a pierdut pasiunea pentru radio. A știut să creeze la radio cele mai frumoase imagini din cuvinte, se așeza în fața microfonului și desena tablouri din vorbe, povestea ca nimeni altcineva înainte de el sau după el, cu o spontaneitate si cu o cursivitate demna de toata invidia planetara posibila. Toate cuvintele erau la el. Lui nu îi lipsea niciunul. El insusi era un cuvânt. Andrei Gheorghe a fost pasiune. A fost radio si cuvânt. a

Chuck Palahniuk scria că „lucrurile pe care le deții ajung, într-un final, să te dețină”. Asa este. Ne vor urmari multa vreme emisiunile sale care incepeau invariabil cu „Salutare, națiune! Trăiește până mori. Sunt Gheorghe. Andrei Gheorghe”. Toti suntem buni pe segmentul nostru de activitate. Sau macar incercam sa fim. Pe segmentul „eter -radio” el a fost cel mai bun. A fost Dumnezeu. Deci n-o sa spun tipicul „Dumnezeu sa-l ierte!”. Consider ca intr-adevar n-ar avea pentru ce sa-l ierte. RIP!

==============================================================================================

 

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

 

URĂSC !!!

Urasc prostia. Din toti rarunchii. Urasc din aceiasi rarunchi, atâtia câti am, pe prosti. „Proști” cu „ș”, ca sa nu se inteleaga altceva. Desi nu am diacritice pe tastatura asta virtuala, o sa iau cu copy/paste un „ș” de pe undeva si o sa-l asez cuminte in cuvântul „prosti”. Acum e limpede ce am vrut sa spun, da? Nu pot trece sub nicio forma peste ideea de a fi român si sa nu stii sa scrii corect in limba ta natala, in limba tarii in care te-ai nascut. Aici nu includ greselile de tastare pe care toti le facem din viteza, din graba, din cauza tastaturii, din cauza telefonului, a pozitiei mâinii, autocorectorului sau a luminii care „cade” din vreun unghi „neadecvat” direct pe taste. Nu, nu le includ pe astea si nici nu ma refer la ele. Dar când vedem pe cineva ca nu stie efectiv sa scrie, n-ar trebui sa-i mai acordam circumstante atenuante si ar fi corect sa-l numim direct, cu subiect si predicat, prost. Simplu. Deasemenea nu e posibil sa existi ca fiinta intr-o tara straina de mai mult de zece ani iar GPS-ul din masina sa-l tii setat pe limba româna. Si asta nu fiindca ai tu in limfa tremurici nationali care te gâdila la sentimentul românesc când o auzi pe fatuca din aparat soptindu-ti galeș la ureche „Luati-o la dreapta”, ci pur si simplu pentru ca daca l-ai seta in limba tarii respective n-ai intelege ce te anunta si ai sta pâna la pensie in acelasi sens giratoriu. Asa ceva nu se face. Niciodata. Asta-s eu, urasc astfel de fiinte. N-am ce face, nu ma pot schimba si nici nu vreau. Nu e normal sa ai peste zece ani intr-o tara straina, sa vezi o masina Dodge Ram in acea tara si sa spui ca se numeste Dodge Ram. Nu e in firea lucrurilor, in conceptia mea. Nu ii urasc, dar nu-mi sunt prea dragi nici oamenii care nu incearca macar sa-si depaseasca limitele si conditia. Ai toate sansele din lume sa te autodepasesti, sa tinzi si sa ajungi cât mai sus in ierarhia sociala. Nu ma luati acum cu „sistemul din România, guvernul, Iliescu, Basescu, Dragnea, primarul, notarul, ne-au gonit din tara”. Nu tine vrajeala. Asta e doar o scuza penibila si diluata a celor care n-au reusit niciodata nicaieri. Una e sa pleci in strainatate ca sa ajungi ceva sau cineva, sau pur si simplu ca sa poti deveni un bun meserias care sa faca bani frumosi ridicându-si nivelul de trai si alta e sa pleci „afara” sa-ti cauti un „viitor mai bun” pentru ca in tara nu erai oricum bun de nimic, nu te angaja nimeni si umblau astfel șoarecii cu lanterna prin stomacul tau cautând zadarnic de-ale gurii. Toata stima pentru cei care s-au descurcat si in tara dar au plecat in strainatate petru un trai mai bun. Un om cu creierul conectat si cu sinapsele neintrerupte isi va dori intotdeauna ceva mai bun pt el, familia lui si cei apropiati lui. Bravo lor! Ceilalti, cum spuneam, nu-mi sunt la inima. De-asta ii si privesc cu mila si compasiune nedisimulata. Daca-i spui unui prost ca e prost, te va urî si ti-l vei face dusman. Daca ii spui unui om inteligent ca e prost, te va asculta atent, te va intreba pe ce-ti bazezi afirmatia, va baga la cap tot ce-i spui, va tine cont de ce aude de la tine si va trage singur concluzii. Si se va folosi de ele in viata. Urasc la fel de mult ipocrizia si pe ipocriti. Vorba dulceaga in fata si venin de boa amestecat cu cel de cobra regala in spate nu inghit. Prefer omul direct, cu idei si argumente, cu verva si vâna in vorbe si comportament, cu lichid si aditiv de calitate superioara in instalatia cerebrala. Spune-mi direct unde am gresit si astfel ma ajuti sa nu mai repet greseala. Nu ma lăsa sa crap in ideile mele proaste. Imi faci un rau. A-i arata unui om partile lui negative inseamna ca ai o sansa sa-l scapi de ele. Deci arata-mi ce nu e in regula cu si la mine si astfel exista o sansa sa ma-ndrept. Daca faci invers, esti ipocrit si repet, pe astia ii urasc. Nu-mi plac plafonatii care considera ca „gata, am atins apogeul, aici ramân”. Nu. Tot timpul avem câte ceva de invatat in viata, ne nastem nestiutori si murim prosti. Important e ce facem cu noi insine intre aceste doua puncte. Intre nastere si moarte putem fi oameni sau putem fi larve târâtoare. Noi decidem ce facem cu noi insine. Mai urasc ceva? Da, manelele. Logic si pe cei care le construiesc. Cu cei ce asculta asa ceva nu am nimic, e dreptul lor sa asculte ce gen de muzica doresc. Daca exista cerere e normal sa existe si oferta. Urasc PC-urile, asta de când a aparut Mac, ce-i drept. Urasc reclamele care dureaza mai mult decât emisiunea in sine. Reclama trebuie sa fie un moment de respiro cât sa-ti iei un croissant din frigider. Din frigiderul din aceeasi casa in care te afli, nu dintr-un frigider al unui butic de pe litoral. Urasc claxonul prelung care se aude in spatele meu exact in milisecunda in care apare verde. Atât inseamna o milisecunda: de când „s-a dat verde” si pâna incepe claxonul celui din spate sa chiraie cu insistenta si vehementa. Urasc betivii. N-am nimic cu bautorii, consumatorii de bauturi spirtoase si nici cu cei care beau alcool. Sunt diferente notabile in mintea mea intre aceste denumiri. Poate doar in mintea mea, e drept, dar cum am mai spus, nu ma pot schimba. Doar pe betivi nu-i suport. Pe ei ii stochez intr-o categorie speciala. Tot in mintea mea. Urasc barbatii care injura in public, cu atât mai mult in prezenta unei femei. Sau femeile care injura mai porcos si mai spurcat decât barbatii de care spuneam. In viata reala sau pe vreo retea de socializare, nu conteaza. Nu asa te „descarci”. Nu asta e solutia. Nu asa arati cuiva ca esti barbat, macho man, femeie fatala sau cine stie ce Matrix diluat in otet de mere. Arati altceva, de fapt. Ca esti prost. Asta strict din punctul meu de vedere, n-am nimic cu vreo alta conceptie a cuiva despre lume si viata si nici n-o comentez. Este dreptul fiecaruia sa accepte sau nu orice fel de conduita, morala sau nu. Nu-i urasc dar nu-mi plac oamenii care uita de unde au plecat, isi uita originile, glia lor natala si colbul in care s-au tavalit in copilaria lor. Dupa doua luni de miros de „strainatate” sa vii in satul tau natal cu nasul mai sus decât creierul si la care nu mai ajunge nimeni nici cu Soiuz 14 mi se pare „de porc”. Sa vii in comuna din care ai plecat cu trei luni in urma, la birtul de unde te-au dus de milioane de ori vecinii acasa beat muci, sa-i arati cârciumarului punga de pufuleti de pe raft si sa-l intrebi „come si dice la voi la asta?”, mi se pare tot „de porc”. Porceala ieftina ambalata in parfum scump cu care te-ai dat pe tot organismul la raionul de testere pâna ai golit toate sticlutele ca sa iesi din magazin mirosind a pârț de Chewbacca amestecat cu ulei de ricin, cu irizatii de Choix-a-la-creme, dar daca iti arunca cineva sosetele pe tavan ramân acolo incrustate in tencuiala pâna la urmatorul potop planetar sau pâna când arheologii secolului viitor ii vor descoperi atârnati si-i vor denumi „stalactite urât mirositoare”. Patetic, jenant si penibil. Urasc de asemenea invidia si pe invidiosi. S-a erodat de mult vorba populara din cretacic „sa moara capra vecinului”. La moda e acum „sa moara vecinul sa-i iau capra”. Oare n-ar fi mai bine daca vedem ca respectivul vecin are o capra, noi sa ne dam peste cap si sa ne dezvoltam astfel incât sa ne putem permite doua capre? Iar el la rândul lui vazând caprele noastre sa-si doreasca si el trei? Apoi noi patru si tot asa? Nu e mai buna competitia decât invidia? Nu mai bine progresam zi de zi in loc sa-l invidiem pe cel capabil? Urasc soferii agresivi. In trafic. Si urasc agresivitatea verbala ale acestora urlând in gura mare si incercând sa te stearga fizic de pe suprafata planetei daca ai indraznit, sa zicem, sa-i atingi bara din spate, evident, din neatentie. Urasc pe cei care se razbuna pe masina ta când tu ai gresit cu ceva in trafic. Politie, asigurari, nu exista pentru ei. Se simt faraoni daca-ti rup oglinda nevinovata sau iti infunda usa cu bocancii. Toata lumea uraste ceva sau pe cineva, e in ADN-ul nostru uman chestia asta. Doar ca unii se feresc sa impartaseasca si altora ce simt ca nu cumva „ala” sau „aia” sa se simta „atins” sau „lezat” de vorbele lor. Altii in schimb spun deschis ce le place si ce nu, ce iubesc si ce urasc in viata asta. Oare daca noi n-am avea ce urî, n-ar fi planeta asta putin mai verde? Daca am iubi totul si pe toti, n-am trai oare pâna la 120 de ani? Daca am fi toti la fel si am gândi pozitiv oare cerul n-ar fi mai albastru? Oare daca am gândi toti la fel si am vorbi toti aceeasi limba n-ar fi altfel? Sau oare tocmai de-asta a existat Turnul Babel? Oare asa ne era scris in Cartea Carților, inainte de intemeierea lumii, sa fim diferiti? Doar intreb. N-am raspunsuri si urasc sa n-am raspuns la ceva. Urasc.
Noapte buna!

 

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

**********************************************

            ROMANIA DECADENTA

*********************************

21 DE PRECIZARI DESPRE ROMANI

  ARTICOLUL POATE FI CITIT AICI

*********************************

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

AMERICA NU EXISTA !!!

AMERICA N C S

Da, ati citit bine. America nu exista. Fizic. 
Cand spui America poti eventual sa te referi 
la America de Nord, la America Centrala sau la 
America de Sud. Atât. La ele, ca si continente. 
Nu la altceva.

steag USA

Din pacate multi spun America 
referindu-se la Statele Unite ale Americii, care
este cu totul altceva. USA e una, America e altceva.
America e un concept, un vis si o dorinta. Nu o tara. 
America e o nebuloasa, pentru multi de neatins. 
Multi spun ca pentru unii e muma iar pentru altii ciuma. 
Referindu-se la America. Nici pe departe
asa ceva. Vorbe din exterior, in necunostinta de cauza.

usa

Altii te intreaba cum e viata in America. Gandindu-se tot la, ati ghicit, USA. Nu poti sa-i spui ca 
viata in USA difera de cea din Uruguay, Chile sau Bolivia 
ca nu mai intelege omul nimic. Unii intreaba pe forumuri 
ce trebuie sa faca astfel incât sa imigreze in America. Cea mai falsa si penibila intrebare la care nici n-ai ce sa-i raspunzi. Daca-i spui ca America nu exista, se uita la tine ca șomârleaua la sarmale, trimitându-te in sinea lui, direct la balamuc.

usa-

Brazilia e o tara in America de Sud. Canada e o tara in America de Nord, unde
sunt pozitionate si Statele Unite ale Americii. Acestea din 
urma reprezinta un conglomerat unit de 50 de state care 
n-au de-a face cu America decât pentru localizarea lor pe 
continentul cu acest nume. Atât, nimic altceva.

usa----

Deci, dragilor, 
nu mai intrebati de America si nu mai folositi acest nume 
decât cu referire la continente. America nu e un stat. 
Cuvântul ”America este doar un ideal, o denumire 
generalista ce reprezinta tarâmul fagaduintei in conceptia 
multora. E un cuvânt care face bine mentalului si sufletului. 
E un țel pe care vrei sa-l atingi si un plafon la care vrei sa 
te ridici. Mai sus si mai sus. ”Ca-n America”. Pentru ca in sinea 
ta stii ca mai sus de atât nu mai e nimic. Doar centura de ozon.

usa---

Sa facem America ”great again”. Perfect. V-ati prins, e un 
concept, nu un tarâm fizic. Te gândesti la America dar vrei sa 
imigrezi in Statele Unite ale Americii. Superb! 
Totusi, una-i una, alta-i alta! America e un brand. Singurul, unicul, numai unul si doar el. Stiu, e pleonasm. Dar merita.

usa--

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

NU SUNT DIN „LUMEA BUNA” !!!

 

Oameni mici. Prea multi oameni mici. Nu ma astept sa creasca, ma astept sa ramana la fel de mici pana in secolul viitor. Asa-zisa „lume buna”… Oare cat e de „buna”? Am incercat sa patrund timid, printr-un ungher in aceasta „lume buna” in care daca nu esti, nu existi. Am incercat sa vad Loft si sa trag cu ochiul la Dorobanti din alt unghi. Nu pot, nu cadrez cu regnul acesta, deci nu sunt din lumea buna. Si e clar, nu pot fi acolo, probabil niciodata. Am motivele mele sa nu pot sa ma vad acolo. De la conceptie pana la combinatia de culori, de la haine pana la limba romana, de la ciocatele din picioare pana la sârmele din nas, de la tatuajele de pe tot bratul pana la lantisorul de la glezna, de la bicepsii si tricepsii umflati cu steroizi pâna la cercelul din limba, de la limbajul gen „hai, fa, odata!” pana la mamaliga dintre dinti, nimic nu ma prinde. De la snobismul celui cu BMW seria 7 in fata unei garsoniere confort 3 din Ferentari pana la sudorul cu 10 milioane salariu lunar si cu 4 telefoane acasa, fiecare de 15-16 milioane. Nu ma prinde sa fiu snob desi as putea foarte bine. Sa fim bine intelesi, nu am nimic cu snobii. Nu am nimic cu lumea buna. Nu am nimic cu nimeni in general. Am ceva cu oamenii care incerca sa para altceva. Am ceva cu oamenii care isi ingroapa trecutul imposibil de ingropat. Cu cei care se vor modele si se cred modele de succes. Am ceva cu cei care vor sa para ceea ce nu sunt si nici nu pot deveni vreodata. Am ceva cu ei, deci nu pot fi din si in lumea lor niciodata. Nu pot si pace! Se spune ca lumea buna nu fumeaza si nu bea cafea, OK, eu fumez din clasa a saptea si tot cam de pe atunci, mai exact cand am dat cu nasul de liceu, am inceput si cu cafeaua. Lumea buna se culca la 22-23, pentru „somnul de frumusete”, eu la 5 dimineata inca sunt treaz iar la 8 plec la munca. Lumea buna incheie nasturele de sus de la sacou, pe sub care se napusteste spre libertate o burta cat toate zilele. Eu ma inchei la cel de jos, sâc. Lumea buna poarta franzelele alea de pantofi cu ciocul cat un tramvai, la blugi, sa fie in trend, nu-i asa, asta e valul, sa ai pantofii din cel mai lucios lac langa blugii cei mai stramti cu putinta. Eu la blugii pe care-i consider sport ma incalt intotdeauna cu o gheata tot sport, sau cu „adidasi”, cum e impamântenit gresit termenul. Lumea buna se incalta cu acesti „adidasi” la cei mai dungati pantaloni de stofa, eu port pantofi. Deci uite, inca o dovada ca nu-s din lumea buna. Mai continui? Daca nu ai la gât cand faci un live un lant de grosimea celui cu care e legat ursul la bâlci, nu esti din lumea buna. Nu conteaza din ce material e, important e sa ai senzatia ca-l vezi galben, galbui sau galbejit. Pe inelar trebuie sa ai obligatoriu un ghiul cat Casa Poporului la scara 1:1, iar pe degetul mare inca unul cat Casa Stiintei si Tehnicii, de peste drum de prima, aia a Elenei chimista. N-ai asa ceva, nu esti din lumea buna. Nu ai fost la Loft sau la Untold? Nu existi, ca individ. N-ai o poza cu Maruta, una cu Capatos si un autograf de la Andra? Degeaba traiesti pe planeta asta, esti degeaba si fara sens. Am vazut pe facebook sesiuni live din cele mai insolite locatii cu putinta, incepand de la stâna de oi, pâna la o magazie pe care unul o zugravea si din cand in cand mai tragea cu ochiul in telefon si mai injura pe cate unul, de la staulul unde se mulg oile pana la cortul in care doi insi cu chelie pregateau branza si casul, de la volanul unui camion unde urla un ardelean cu „no, tulai Doamne, ficior mi-s !” pana la un magazin unde se vindeau cosciuge iar nenea ala raspundea curiosilor „ala e 13 milioane”, „ala e din mahon, e 32 milioane cu tot cu perne si cearceaf”. Lume buna, deh !
La televizor nu mai spune nimeni „a scris pe facebook”, e un termen desuet deja, acum „a comentat pe o retea de socializare”, de parca facebook mai are nevoie de vreo prezentare si comentatorii tv se feresc sa-i faca reclama gratuita sau mascata. Cat sa fii de ipocrit? Nu mai avem programare la doctor, avem „appointment”, nu mai avem sedinta de indrumare a cadrelor, acum avem „training” iar rochia nu-stiu-care nu mai e ceva necesar pe care trebuie neaparat sa o avem ci este un „must have”. Zau? Pe bune? Si limba noastra româneasca unde a zburat, unde este? O mai gasim vreodata oare? E bine sa fii oare „in trend” calcând totul in picioare? Esti oare din lumea buna daca ai la mâna un ditamai Rolex, chiar facut pe vapor, dar totusi Rolex, chiar si când te duci la cotetul gainilor sa aduni ouale din cuibar? Doar intreb. Lumea vrea sa para ceea ce nu e. E un sindrom cu arie larga si rapida de raspandire si e mai rau decat gripa porcina si cea aviara, luate impreuna. E fara leac. Nu se da nici la tv, nici pe vreo „retea de socializare”. „Asa e datul, asa e lasat de la Dumnezeu, maica!”, ti-ar raspunde o batranica daca ai intreba-o despre snobism si lumea buna. Cat e de buna, va las pe dvs sa decideti. Eu va pot arata doar exemple, fara sa trag o concluzie general valabila. Pot doar sa va spun opinia mea care pentru unii poate fi incorecta. Asculti pe Cocardel de la Strehaia, Ciordel de la Stefanesti si orice alt manelist „de la”? De undeva, nu conteaza de unde, trebuie sa aiba obligatoriu in titulatura princiara „de la”. E clar, esti din lumea buna. Asculti doar muzica mai veche decat Baiazid si habar nu ai despre muzica actuala? Esti din lumea buna, e clar. Chiar daca fiecare gen de muzica a facut vâlva la vremea lui, dar sa ramai intepenit in cretacic, sa nu stii cine e Robert Plant si sa te uiti crucis cand cineva iti spune ceva despre Calvin Richardson, mi se pare de porc. Dar din lumea buna, unde eu nu sunt si n-am acces. Inteleg ca toti am ascultat la timpul respectiv pe Ioana Radu si Margareta Paslaru, Sabrina si C C Catch, dar sa ramai si in zilele noastre tot acolo, la acelasi nivel si sa nu fi auzit de techno, shuffle si mai ales de techno4ever, asta chiar mi se pare ca esti intr-adevar din lumea buna. Inca un exemplu ca eu nu sunt si nu pot fi in acea lume „buna”. Cu regret, dar asta e viata, situatia si asta sunt eu. Nu ma schimb pentru ca nu pot. Si chiar daca as putea, tot nu m-as schimba. N-am cum, n-am accesoriile necesare. N-am tatuaje pe 88% din corp nici steroizi n-am luat. N-am ciocate cu tocul in fata si cu fermoar pe talpa, nici saboti cu lanterna in varf. Nu sunt din lumea buna. Nu fac live de nicaieri si daca o sa fac vreodata, o sa-i zic „laiv”, nu „laif”, cum zic cei din lumea buna. Ca „laif” e absolut altceva. „Laif” este exact ceea ce au ei, cei din lumea buna. Sau mai bine zis ce cred ei ca au si mai cred ei ca o au frumoasa si plina de „news” si „fashion”. As putea sa nu ma opresc din scris depre ipocrizie, proasta crestere, falsitate, lasitate, parvenitism in asa zisa lume buna. Pot scrie trei saptamani fara oprire. Vrem sa parem bine imbracati, cu haine scumpe si pentru asta cumparam mult si prost, din spatele magazinului Obor, de la tarabe, orice produs, ideea e sa se vada numele unei firme arhi-cunoscute pe ceea ce cumparam. Vrem sa parem destepti. Ne punem statusuri in engleza, filozofam pe facebook de parca suntem intr-o competitie permanenta cu Cartarescu, incercam sa emitem citate de luat aminte. Nu suntem in stare, e clar, dar perseveram si ne ies niste ineptii de sa-ti faci cruce cu vârful limbii in cerul gurii. Cand esti sarac in cuvinte se vede, se simte, se miroase si se aude. Se si citeste printre randuri. Dar, deh, lumea buna e lumea buna. Nu esti din lumea buna daca n-ai postat pe facebook un citat din Paler, la gramada cu Poptamas, Adrian Nastase, Boca, Boc, Poc si Troc, parintele Pafnutie si Basescu. Nu esti din lumea buna daca n-ai o poza cu Setila, Ciordila, Tuciurila, Flamânzila si George Vintila. Nu esti in trend daca nu faci „life” macar odata pe zi cate o ora. Pe facebook sau pe alta „retea de socializare” Sic !!! Am zis !!!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

SUNTEM ROMANI, ORIUNDE AM FI 

 

Fiind o persoana extrovertita careia ii place sa fie intotdeauna printre oameni, odata ajuns aici mi-a placut sa cunosc efectiv persoane, indiferent de natie, mi-am facut rapid destui prieteni, exact atat cat imi trebuie. In rest… doar amicitii. Dupa multi ani petrecuti in aceasta minunata tara, incerc sa vad cu ochi critic diferentele dintre culturi, comportamente si actiuni. La americani apreciez printre altele, dezinvoltura cu care-si cresc copiii, in parc am fost mereu cu un ochi atent la chestia asta si-am bagat la cap, am invatat astfel multe lucruri bune si pot acum sa am alta atitudine. Deasemenea un alt punct forte al lor este concentrat in rabdare si amabilitate, nu-ti sar in cap si la gat la primul porumbel scos pe gura din entuziasm sau nestiinta, cum facem noi, romanii, care te contrazicem in secunda doi si deja te-am umplut de sange pe beregata daca ai o alta opinie fata de a noastra. 

Suntem toti oameni, ai aceleasi lumi, si istoria trecutului, experientele diferite in culturi la fel de diferite nu pot decat sa ne aduca beneficii pentru a ne imbogati spiritual. Pot sa spun ca experiente negative am avut doar cu, cativa romani. Cu romani care fac comparatii intre viata lor si a ta si sunt foarte nemultumiti de ei plus ca sunt gelosi pe altii si care incearca sa te jupoaie de viu daca au simtit ca ai nevoie de ei in vreo chestiune, cat ar fi ea de minora. 
O teava reparata te costa intotdeauna de patru-cinci ori mai mult la un roman decat la un american. Americanul iti detaliaza fiecare etapa, proces al repararii tevii, materialele folosite si manopera lui, aratandu-ti o estimare a pretului pe care il cere, cu tabelul in fata. Romanul apreciaza din ochi teava respectiva si-ti spune scurt si sec o suma, repet, de patru-cinci ori mai mare. Am incercat sa uit de astfel de oameni avari dar vreau sa ii laud pe cei buni. Nu-i judec pe romani ca sunt asa cum sunt, imi dau seama ca suntem o natie care are in spate o istorie a negativismului inca de cum am fost crescuti… („Nu pune mana pe aia”, „nu deranaja aia”, „nu aia”, „nu aia”, „Colegul tau a luat 10, tu doar 7, nu esti capabil de nimic”, „Ce-o sa faci tu in viata?” si atatea alte si alte exemple identice. S-a practicat un soi de descurajare si inoculare a anxietatii si neincrederii, inca de copii). Daca in felul asta am fost educati, nici n-am fi putut creste altfel, poate au scapat doar cei facuti la betie si-n zilele de sarbatoare, mai pozitivi, probabil.
Perindandu-ma prin 49 de state ale USA, mai putin Alaska, unde inca nu am ajuns si nu cred ca vreau sa ajung prea curand, am avut ocazia sa intru in contact cu destui conationali. N-as putea sa spun exact in ce zona mi s-au parut cei mai de treaba romani, varietatea este extrem de mare deci poti gasi si puncte comune si divergente de opinii, gasesti de toate peste tot, si daca m-ar obliga cineva sa fac o statistica si sa adaug doua caracteristici majore ale romanilor pe care i-am cunoscut, as sublinia negativismul si critica, ca si cap de lista, fiind cele mai des intalnite de mine aici. Desi sunt un optimist incurabil si sunt genul de om care incearca sa gaseasca ceva pozitiv in fiecare, sa le inteleg angoasele, anxietatea si sa trec peste tepii din cuvinte si peste gandirea limitata a celui din fata mea, imi dau seama intr-un final ca tot ceea ce fac este sa gasesc scuze. Personal imi place critica, insa cea constructiva, in care vii cu idei, solutii, nu critici doar pentru ca, cersesti atentie sau te consideri mai bun decat altii. Intre romani, cand cineva vine cu o initiativa, cei mai multi sar sa comenteze detaliile, micile inconveninete, imperfectiunea ideii, care evident atrage gloata la o polemica negativa si in final discutia ajunge la intreaga natie romaneasca, pana la amintirile din copilarie, cand n-aveam mai nimic si ne era mai bine, pana departe, spre Decebal chiar.
Va intrebati de ce unii aleg sa se apropie de americani sau de alte natii? In primul rand pentru ca americanii nu te judeca niciodata dupa aparente sau dupa prima impresie si nu sar la gatul tau, inainte de a deschide gura, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu tine.
Am intalnit si romani fericiti sa cunoasca alti romani, dornici sa stea la o poveste, tot cu unul de-al lor, care simte la fel, vorbeste aceeasi limba si care vrea sa petreaca traditional. Odata fript, unii romani sufla si in iaurt, in schimb eu daca sunt fript suflu incepand din acel moment in toata gama de lactate si branzeturi. Ma poate condamna cineva? Nu, deoarece oamenii reactioneaza diferit la aceeasi situatie de viata, fiecare are gradul lui de toleranta. Slava Domnului ca mai emigreaza si inconstienti ca mine, perseverenti, oameni care cred intr-o lume mai buna, nu sunt descurajati de usi trantite-n nas, trec cu usurinta peste cuvinte grele, atitudini ostile si vad luminita de la capatul tunelului sau soarele din capatul bulevardului, nu se opresc la maracinii din mijlocul drumului, nu se sperie de ploi cu grindina si pot functiona si in timpul zilelor cu nori grei, care anunta furtuni devastatoare-n suflet. O mare parte dintre romani a emigrat in USA, dar traiesc toti cu aceeasi mentalitate a romanului tipic, sunt in orice clipa cu ochii printre uluci, sa vada in ce stadiu se afla iarba vecinului si la cate ore o uda. Ce le scapa multora este ca nu suntem aici sa fim in competitie unii cu ceilalti, ci sa ne putem sustine, sa ne putem spune o vorba buna in momente delicate, care slava Domnului, sunt destule. Americanii nu fac asa. Ei se ajuta si se sprijina intre ei la nevoie, ba te sprijina si pe tine, neconditionat. Ei nu te vor deranja niciodata, in niciun fel, pentru ei poti exista ca vecin de-al lor o viata intreaga fara sa fie interesati sa afle macar cum te cheama, decat in cazul in care ii acorzi tu privilegiul de a te cunoaste mai indeaproape si doar daca tu esti deschis la dialog. Altminteri, in afara de un „Hi!” aruncat peste gard de cate ori te vor vedea, nu vei avea parte de nimic altceva din partea americanilor, nici de ocheade aruncate piezis, nici de „urmariri de dupa perdea”, nici de priviri chiorase, vazand ca ai o masina mai „bengoasa” decat a lor. Daca le-ai castigat prietenia, ei sunt mai mult decat OK cu tine. Pana ii frigi, pentru ca se poate intampla si asta. Nu de alta dar o mare parte dintre romani traieste exact ca pe o ulita plina cu namol, ca mentalitate ma refer. Avand la activ experiente de genul acesta, multi romani sunt descurajati sa mai auda de romani, in totalitatea lor, tocmai ca sa nu fie din nou si din nou dezamagiti. Sunt romani care te contrazic chiar daca in sinea lor isi dau seama ca nu au dreptate, dar megalomania de a parea atoatestiutor in fata tuturor e ridicata la rang de arta. Degeaba ii bagi dovezile in nas si martorii in gura, ei vor scuipa tot si vor incerca sa te convinga ca dovezile aratate sunt niste idiotenii, „fake-uri” notorii, iar martorii oculari sunt cei mai mincinosi oameni de pe planetele cunoscute. O parte din ei cred ca din cauza asta au plecat din Romania, fiindca nu se putea trai in prea multe moduri acolo, in tara in care ei aveau incredere ca se poate face totul si au fost dezamagiti si iata-i ca vin aici, unde dau peste acelasi tipar de oameni de care au fugit, peste aceeasi barfa, peste acelasi comportament deplorabil ca acasa si nu pot sa deschida gura sa spuna ce gandesc pentru a nu fi amendati verbal instantaneu si redusi la tacere. Am intalnit in fiecare loc si oameni extraordinari, oameni cu suflet mare, oameni deschisi si primitori, carora le multumesc ca exista si intaresc in acest mod cuvantul umanitate si perceptia de plinatate si implinire sufleteasca. Poate sunt norocos ca am acel „feeling” de a atrage oameni frumosi si necesari in viata mea si astfel nu am avut parte de dezamagiri care sa ma determine sa stau la adapost si astfel cand aud cuvantul „roman” sa-mi schimb directia de mers sau sa tac malc de teama ca nu cumva sa mi se spuna „buna ziua”. M-a ferit Dumnezeu de asa ceva. Cel putin pana acum. Din contra, daca aud doi romani sfatuindu-se in vreun supermarket sa cumpere lucrul ala sau nu, eu ma bag in vorba spunandu-le, intr-o romaneasca pura „Luati-l, si eu il am si e foarte bun!”. E limpede, nu poti fi prieten cu toata lumea, ar fi ideal sa fie asa, dar se stie ca suntem diferiti, deci avem nevoi diferite, nu ne putem apropia de toata lumea doar pentru ca ne leaga aceeasi limba. Am avut si eu parte de buruieni pe unde-am trecut, le-am ocolit si evitat cat am putut dar am cautat de regula locuri curate, fertile, unde aceste buruieni nu se pot dezvolta pana la maturitate, m-am ferit intotdeauna sa stau prea aproape de ele, pentru ca aceste locuri impanzite de buruieni care de obicei sunt salbatice, te atrag pentru inceput prin originalitate, pretind potential, dar in final buruiana tot buruiana ramane. Oameni toxici exista peste tot, dar cred ca nu trebuie sa-i lasi sa-ti intre-n casa si in viata daca simti si vezi ca deja au fost zgomotosi inca din capatul strazii, urmand ca in pragul casei tale sa-si arate coltii veninosi. Dar sa nu uitam niciodata ca toti suntem romani, chiar daca nu toti suntem la fel. Poate ca de multe ori e mult mai bine sa fii unicat, sa nu fii la fel cu cineva anume, poate chiar cu nimeni. E dreptul tau sa-ti alegi cum si cine sa fii. Asta conteaza cel mai mult pentru psihicul tau. Fiecare e oricum unic in felul sau. Parerea mea.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

DIFERENTA. TARA VECHE. TARA NOUA.

„Ca de la cer la pamânt”, sau „mici, aproape insesizabile”. 
Asa sunt catalogate, in general, diferentele. Diferente de 
comportament intre anumite natii ale planetei sau diferente
de ordin social, diferente care sar in ochi de la o posta sau
diferente pe care le observi doar daca intri adânc in etnia, in
cuibul geografico-social sau in „haita” respectiva. 
Diferenta dintre ceata, ginta si natiune, diferenta dintre 
trib si popor civilizat. Diferente dintre vechi tari europene, cu
state vechi in istoria milenara, pe toate planurile si alte natiuni
relativ proaspete, tinere, fara istoria si istoricul primelor enuntate.
Te crucesti si-ti scuipi in sân când auzi pe cineva spunându-ti 
ca tu, cetatean european, când iesi „afara” si trebuie sa rostesti
tara de provenienta, esti din start catalogat ca posibil incalcator 
de legi, pentru simplul fapt ca altii, din natia ta, au facut cu 
mult timp inainte, rele, nemaivazute si nemaiintâlnite pe
teritoriul acelor tari. Comportamentul face diferenta. Si am sa 
„apas” pe „diferenta” pâna la podea, pentru ca pedala timpului
imi permite. Iar exemplele de la tot pasul imi permit si ele, sa afirm
pe propria raspundere ca nu e nicio asemanare intre o natie cu o 
vechime de mii de ani si una de câteva sute. Poate doar numarul 
de membre al locuitorilor, si faptul ca toate sunt superioare si 
inferioare. Atât. In rest totul e diferit. Si intr-o tara relativ noua 
exista seminte, de toate felurile si cu toate aromele, nu doar 
de floarea soarelui, deasemenea si cetatenii acelei tari relativ 
noi fumeaza pe toate strazile, dar niciodata, niciodata, nu vei 
putea face o poza, cât de instantanee ar fi ea, cu un chistoc 
pe jos sau cu o coaja de samânta aruncata sau scuipata aiurea. 
Pentru ca oriunde te-ai afla, ai cosuri de gunoi si scrumiere 
la tot pasul. Nu te poti scuza ca n-ai avut unde sa arunci 
restul de tigara. Sau hârtia, ambalajul si sticla. Daca totusi 
incerci „asfaltul”, nu marea, cu degetul, te arzi la buzunar. Rau. 
Mai rau decât te-ar arde la degete respectiva tigara fumata pâna 
la filtru. Asa se mentine curatenia impecabila pe trotuar, in piata 
sau pe asfalt. Asfalt care in tara noua iti permite sa stai cu 
paharul de cafea sau suc pe bord zeci de km fara riscul de a 
curge pe tine valuri-valuri de lichid. Diferit total de tara veche, 
cea cu istorie milenara si a carei infiintare se pierde in negura 
aceleiasi istorii. In tara veche am indraznit sa cer si sa probez 
doar 2 perechi de pantofi fara ca vânzatoarea care nu stia sa 
lege 3 vorbe de a patra sa se enerveze si sa ma intrebe 
sarcastic daca vreau intr-adevar sa cumpar ceva sau doar 
probez in nestire, rapindu-i ei timpul, de altfel platit. 
Logic, am renuntat la a mai cere sa probez si o a treia pereche, 
am renuntat si la primele doua si evident la magazinul cu pricina. 
Astfel au pierdut un potential client. Care nu mai revine acolo, 
in vecii vecilor. Azi pe mine, mâine pe altii, iar dupa un timp vezi
vitrina acoperita cu hârtie alba, si sase lacate pe usa. For sale.
Sau faliment. Sau o reclama cu sssalam sssasesc lipita pe geamul
plin de praf. Iar vânzatoarea respectiva, ramasa fara job-ul zilnic, 
va da vina, bineinteles, pe guvern. Aidoma multor oameni care nu
se considera niciodata vinovati si intotdeauna vinovatii pentru care ei
o duc rau sau n-au serviciu, sunt clasa politica, administratia locala,
prefectul, primarul, prim-ministrul si presedintele tarii. 
Niciodata nu e vina lor. Intotdeauna altcineva e de vina.
Nu asta e gândirea corecta si nu asa se face un comert profitabil.
In tara noua poti proba toate incaltamintele existente in magazin 
fara obligatia de a cumpara ceva, poti sa ceri sa ti se aduca si 
din depozit alte marimi, culori sau branduri, fara ca vânzatorul
sa renunte la zâmbet, chiar el propunându-ti altceva care crede el
ca te-ar avantaja sau ti-ar sta bine, in functie de context. 
Plus ca dupa toate „probele”, nu trebuie, asa ca in tara veche, 
sa pui totul pe raft cum ai gasit. Nu. Exista personal angajat ca sa 
strânga totul in urma ta si in urmatoarele minute, dupa ce ai iesit
din magazin, raftul sa arate ca inainte. Asezând tu marfa in raft, 
dupa „probe”, practic tu faci ineficienta existenta acelui angajat.
Daca nu este nevoie de el, magazinul il concediaza. Tu vrei sa sustii
un loc de munca, deci ii dai de lucru. Si astfel, lasând dupa probe, 
marfa vraiste, imprastiata, il ajuti. Ii oferi un salariu si il tii practic 
in viata. Iar la iesirea din magazin, chiar fara a fi cumparat ceva, 
angajatul iti zâmbeste, iti multumeste ca ai ales acel magazin si te 
invita respectuos sa revii urându-ti o zi buna in continuare. 
Acelasi zâmbet cu care esti intâmpinat si la intrare, alaturi de 
urarea de bun venit. Diferenta de conceptie, de marketing si 
management. In tara veche am baut o cafea recent intrata pe 
piata, sosita din tara noua, un brand celebru de altfel. Apa maronie, 
fara nicio asemanare cu acelasi brand , cu aceeasi cafea bauta 
in tara noua. Nu am reusit sa aflu motivele pentru care nu 
seamana intre ele aceste „cafelute” identice doar in denumire. 
Am putut doar sa banuiesc. Si m-am limitat la banuiala. 
Si pretul difera, evident. In tara noua adevarata cafea costa o 
suma „X”. Aceeasi cantitate, acelasi brand, in schimb doar apa 
maronie, in tara veche am gasit-o la pretul 4X. Garantat, cu 
martori, cu poze. Stiu ce scriu. 4X. Diferente. Doar diferente.
Nou si vechi. Tara noua si tara veche, ca stil, ca timp de la 
infiintare, ca istorie. Diferente. Mai vreti? Va pot scrie un roman,
mai gros decât Idiotul si Fratii Karamazov la un loc. L-as depasi
pe Fyodor Mikhailovich la numarul de pagini. Dar nu asta urmaresc.
Cum adica sa ai nevoie de notari si avocati ca sa-ti infiintezi o firma ?
Cum adica sa astepti un raspuns 30 de zile? Raspuns la ce? 
In tara noua nu exista asa ceva. In tara noua spui numele pe care 
vrei sa-l dai firmei tale, si daca la cautarea in sistem acea denumire 
nu exista deja ca fiind a altcuiva, ti se da tie, platesti o taxa modica, 
mai mica decât un plin de rezervor si in 4 minute pleci. Cu firma 
in brate si in suflet. Mai departe e treaba ta daca stii sa te mentii 
pe piata sau cazi in groapa Marianelor. Diferente. De stil si conceptie.
Cum sa treci pe „galben”? Sau cum sa te apropii de pieton, la volan 
fiind, atât de mult incât sa-i sara aluia inima din piept? Nu exista. 
Pietonul ala, pe care tu il protejezi, participa cu taxele lui la
mentinerea in viata a fabricii de unde tu ai masina pe care o conduci.
Sau poate e vânzatorul care iti ureaza o zi minunata dupa ce te 
serveste cu o cafea la fel de minunata. Sau poate e fostul amant al
amantei tale. Poate fi oricine, nu conteaza, e aproapele tau. E semenul
tau care te poate ajuta in orice moment delicat al vietii tale. Poate
fi chiar salvatorul tau la ananghie. Diferente de conceptie si 
gândire, nu? 
In tara noua poti vira la stânga sau, dupa caz, la dreapta, pe 
culoarea rosie a semaforului. In marile intersectii, nu exista 
viraj la stânga. Niciodata. Astfel nu exista ambuteiaje. Deci n-ai 
motive nici sa claxonezi. Pe cine si de ce? Din ce motiv?
Poti sa ai claxonul defect un an de zile si sa afli asta abia la
inspectia tehnica din urmatorul an, nu te deranjeaza. Nu 
ai avut unde si de ce sa-l folosesti, deci n-ai stiut ca siguranta e arsa.
Stiti cât este si cât dureaza o milisecunda in tara veche? De când 
se da „verde” la semafor si pâna la claxonul celui din spatele tau. 
Diferenta majora de legislatie, care in tara noua este foarte bine pusa la punct. 
Vrei un animal de companie? Perfect. Te duci la adapost, completezi
un formular, iti alegi viitorul colocatar din multimea expusa, il platesti
si il iei acasa. E deparazitat, cu toate analizele si vaccinurile la zi. 
Are si un nume pe care tu i-l poti schimba, un certificat de sanatate si de
la caz la caz un banut metalic la gât. Este chiar si pieptanat. Pleci 
acasa cu animalul, cu cutiuta, cu tavita si cu sacul de mâncare aferent.
Semnatura ta e o garantie a faptului ca vei avea grija de 
el si ca-i vei oferi toate conditiile sa traiasca demn. In orice moment 
poti fi vizitat de angajatii adapostului sa verifice conditiile pe care le-ai
garantat. Diferenta de sentimente si comportament uman. Diferenta de
atitudine si de relatie om-animal.
Cum e sa mergi câteva sute de km prin gropi si noroaie si cum ar fi sa ai
o autostrada de la Mangalia la Carei si una de la Botosani la Turnu Severin?
Diferenta de concept. Si de aducere in viata reala a unui vis al tuturor
posesorilor de autovehicule.
Cum sa ajungi la serviciu la „si cinci”? Sau cum sa pleci la „fara cinci”?
Nu exista. E ultima oara când vii. Sau când pleci. 
Diferenta de civilizatie si respect reciproc intre angajator si angajat.
Esti membru inscris, cu card de membru, la un retailer? Beneficiezi de
toate reducerile posibile si de toate bonusurile care exista si de care
cei „ne-membri” nu pot beneficia. Pentru ca nici macar nu pot intra in
respectivul mega-market. Si diferenta de preturi e vizibila cu ochiul 
liber. In tara veche sunt retaileri unde ai nevoie de un card ca sa intri, 
esti numit „membru”, dar preturile sunt mult mai mari fata de cele din alte 
magazine mai putin celebre. Pai cum vine asta? De ce sa devin membru?
Care e avantajul meu? Diferenta de piata, de cerere si oferta, de bun simt.
Lasi masina la reparat pentru câteva zile? Perfect, te duce microbuzul
respectivului service direct acasa si te aduce sa ti-o recuperezi
când e gata, fara sa platesti ceva, sau ai masina la dispozitie pe toata 
perioada respectiva, pâna iti recuperezi propria masina. Diferenta de 
eleganta si stil. Si de atragere a clientului. Si de respect pentru acesta.
Ai cumparat ceva si te-ai razgândit când ai ajuns acasa? Sau ti-a zis sotia
ca nu trebuia sa cumperi acel „ceva”? Nicio problema, te duci, returnezi
produsul si primesti instant banii inapoi fara sa ti se puna nici cea mai
mica intrebare. Ai tot timpul 60 de zile sau la unele produse chiar 90 de zile
sa te razgândesti. In schimb, in buricul capitalei tarii vechi, am incercat 
personal sa schimb ( nu sa returnez ) un mouse pe care l-am descoperit acasa 
ca fiind defect. Vroiam altul functional, nu vroiam banii inapoi. Ati ghicit, 
n-am reusit. Dupa circul de rigoare facut de vânzatoare, cu glas ridicat,
astfel incât tot etajul a aflat ce „indraznesc” eu sa fac, m-am lasat pagubas
si l-am aruncat direct intr-un cos de gunoi, urmând sa cumpar altul, 
probabil bun. Logic, din alt magazin. Si tot fara proba, ca doar e sigilat, nu?
Diferenta de obraz. Si de caracter. De frumusete umana. De conceptul
de afacere, pâna la urma.
Ii spui cuiva ca dupa parerea ta a gresit intr-o anume privinta? Imediat
iti va raspunde ca iti respecta opinia si ca va analiza in amanunt ce i-ai
spus. Si ca va remedia, daca este cazul. Ca nu se va mai intâmpla.
Si iti va cere scuze pentru inconvenientul produs. 
Indiferent ca ti-e sef, subaltern, vecin sau doar trecator prin parcare.
Din tara noua, am informat un biped din tara veche ca a gresit flagrant 
intr-o privinta si dupa putin timp m-am pomenit cu critici, bineinteles 
povestite altora, pe la spate, in soapta, „prin dos”, fara o argumentare 
viabila si denaturând adevarul. A zburat instant din viata mea si chiar si
din lista de prieteni de pe retelele de socializare. Nu suport masele
stricate. Nici la propriu, nici la figurat, nici in gura, nici in viata, 
deci nu vreau sa fiu judecat pentru asta.
In tara noua nimeni nu te va cataloga in vreun anume fel, opinia ta va conta 
intotdeauna pentru cel de alaturi. Nimeni nu te va judeca, cum de asemenea
nimeni nu iti va judeca imbracamintea sau curajul de a te duce la
supermarket in trening. Sau ca iti ies suncile de sub tricou. Nici ca ai
un ciorap mai lung, nici ca blue-jeans-ii iti sunt prea decolorati sau prea
strâmti. Niciodata nu vei auzi in spatele tau susotindu-se ceva de 
genul „uite-l si pe asta cu ce s-a imbracat” sau „uite câte tatuaje are 
nesimtitul asta”. Numai in tara veche vecinii isi dau coate 
daca „ametita de la parter” a iesit sa duca gunoiul nefardata sau in 
trening de proasta calitate. Diferenta de grosime de obraz. 
Si de grosime de sorici. Tot la obraz. 
Tara veche. Tara noua. Diferenta intre ele ca cea dintre Eforie Sud si Vancouver.
Sau, cu voia dvs, dintre Kiribati si Monaco sau Tuvalu si Elvetia.
Si tot cu acceptul dvs, imi permit sa iubesc la maximum tara noua. La fel
de mult imi permit sa nu o scot de la inima si din suflet pe cea veche. Pe care
cu drag am vizitat-o de nenumarate ori si o s-o tot vizitez. Si voi dori
mereu sa o revad. In ciuda tuturor diferentelor. De orice fel. 
Inima nu se schimba. Conceptele insa, da.
Tara veche mi-a dat viata si stiinta. Cea noua mi le-a schimbat si desavârsit.
Pot sa le iubesc pe amândoua? Pot. Ok, asta fac. 
Diferenta majora. Ca cea dintre blog si Sami blog.

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields
IS NICE
TO BE
HAPPY
 
Meriti să fii fericit !!!
 

Sau cel puțin, să te comporți de parcă ai fi !!! 
Cum ii cunoşti pe oamenii fericiti ? 
=== Oamenii fericiti nu barfesc
Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si
implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce
se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam
vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face
decat sa ne portretizeze intr-un mod patetic, ne face sa
parem gelosi… Cand de fapt chiar nu avem de ce sa fim.
=== Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora.
Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, „mizerabil”. Cauta greselile altora doar
ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni
nu stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati
interesante si atunci isi consuma timpul
„preocupandu-se” de ceea ce li se intampla celorlalti. Nu trebuie sa te intereseze nimic si nimeni din trecut, decat ca fapt divers, fara sa te implici in vreun fel. Nu se merita, e pierdere de vreme si-ti faci singur sange rau vazand diferenta dintre tine si celalalt. Vei vedea viitorul lui si vei zambi, fericit.
=== Oamenii fericiti nu gandesc negativ.
Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plâng mereu de orice, fac o drama si din faptul ca au aflat ca a doua zi va ninge, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti
care vad mereu jumatatea plina a paharului
si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai
interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o
conditie esentiala in economia unei vieti fericite.
Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu
asupra celor negative. Uitati-va pe facebook si veti vedea atatea urlete ca „maine e luni” si atata fericire exprimata ca „vine week-end-ul”.
Cat de incarcat negativ trebuie sa fii ca sa gandesti astfel? Un om fericit apreciaza faptul ca are un job iar pentru el, luni si marti sunt la fel cu vineri sau duminica. Fericirea e perpetua, si acasa si la job.
=== Oamenii fericiti nu sunt invidiosi.
Oamenii fericiti nu au absolut nici un motiv sa fie
invidiosi pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din
viata lor, care nu trebuie si nu au cum sa fie identice cu ale
celorlalti si le pretuiesc. Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au si cu ce au realizat si râd de ceilalti care n-au putut fi cândva sau poate niciodata la nivelul lor. Viata a facut selectia naturala, a asezat distanta intre ei ca oameni si intre gândirile, trairile lor. In loc sa se poarte cu invidie, cei fericiti se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei. De invinsi nici macar nu aduce discutia, nu e cazul nici macar sa-i pomeneasca, pentru a nu se incarca negativ cu plangerile, vaietele si suspinele lor cotidiene
=== Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora.
Ei nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile
celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un
auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si
nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca
trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii
ajute sa evolueze in viata iar faptul ca nu sunt preocupati
de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al
evolutiei personale. Ei nu ramân in cap cu ideile celorlalti, nu-i 
intereseaza parerile cuiva. Ei isi cunosc propria valoare si le e de ajuns parerea personala despre ei insisi.
=== Oamenii fericiti nu cauta razbunare.
Asta o fac pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am
dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam
lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale,
iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de
ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda
prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este
de a renunta la ea si a accepta o persoana sau o situatie, exact asa cum este, ori a renunta chiar la persoana in cauza, in momentul cand vezi ca nu ai nicio linie comuna cu ea. Nemaivorbind de cazurile in care incearca sa te „traga in piept”, crezându-te naiv sau plin de bani, sau amândoua. Nu te-a pacalit de fapt, s-a pacalit singur, mergi inainte si zâmbeste ! El va cheltui rapid banii de la tine si tot el va fi cel care se va milogi si va atârna la un strop de cafea de la tine, nu invers.
=== Oamenii fericiti nu au resentimente.
Daca te tot gândesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decât sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gândeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti!
Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat
eliberator. Furia nu face casa buna cu fericirea.
=== Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate.
Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decât sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci
cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incât in
fata unor astfel de oameni este mai bine sa nu deschizi
subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze,
pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de
energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. Poti incerca o data, maximum de doua ori sa convingi pe cineva ca nu are dreptate, dar daca observi ca o tine pe-a lui, e bine sa cedezi, zambind. E preferabil chiar sa spui cu glas tare: „Ok, cedez”. Daca intelege „metafora” cu „cine” cedeaza, e bine, daca nu, e perfect ca n-ai mai continuat discutia. Evita pe cat posibil astfel de oameni. Nu ai nevoie de sute de insi in jurul tau, n-ai nevoie de turma, nu esti cioban, iti sunt de ajuns câtiva cu care intr-adevar sa rezonezi pe toate planurile. Si astfel esti si ramâi in continuare fericit.
=== Oamenii fericiti nu au asteptari.
Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i
accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca
asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti,
viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar
atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile
nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamagiri
in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa
traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre ce ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti. E strict treaba lor, nu a ta.
=== Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au.
Atunci când se ivesc probleme, cum este de altfel normal in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de a le ascunde „sub
pres”, in loc sa gaseasca metode pentru a le solutiona.
A ignora problemele inseamna sa te ingropi si mai tare in
sentimente de anxietate si stress. Cauta solutii si rezolvari, nu dormi !!!
=== Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior.
Pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum
arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe
care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea
este in interior. Avem puterea de a da noi o conotatie
lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane
pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea.
Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener, nici de prieteni, nici de rude, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine !!!
Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac multi oameni in viata lor!
=== Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme.
Sa te gandesti necontenit la ceva ce iti cauzeaza un
incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori,
modul in care exageram, hiperbolizam o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar
solutia va intârzia sa apara. Este mai bine sa tratam viata
cu mai multa detasare si sa avem increderea ca totul este si va fi bine.
=== Oamenii fericiti nu traiesc in trecut. 
Trecutul este trecut dintr-un bun si zdravan motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mental, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creandu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor. Nu trebuie sa ne ignoram trecutul, putem sa il readucem in ochii mintii oricand dorim, putem sa aratam si celor din jur pasaje din trecutul nostru de care, in mod evident, nu ne e rusine. Ideea e sa nu ramanem atarnati in acel trecut, de oamenii din trecutul nostru. Tocmai faptul ca ei sunt in trecut si nu in prezentul nostru inseamna ca n-am rezonat cu ei, ca nu sunt si nici n-au fost pe aceeasi lungime de unda cu noi. Cu atât mai mult nu vor putea fi nici in vreun viitor apropiat sau indepartat. De maselele stricate si aruncate, mi se pare aiurea sa te mai atingi dupa niste ani. E ca ciorba reincalzita care nu mai are gustul si savoarea initiale. Lasandu-i in uitare, vei zambi candva cand ii vei vedea pe cei din trecutul tau cu ce pocinoage de aratari se vor combina. Vei zambi si te vei felicita pentru faptul ca demult, i-ai lasat de izbeliste tocmai pentru ca ei aveau alta linie sinuoasa a vietii.
=== Oamenii fericiti nu urmeaza turma.
Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala
pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in
valorile pe care le au incat nimic nu pare sa ii zdruncine.
Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor. Si devin. La job si/sau in patratica lor sociala. 
=== Oamenii fericiti nu iau totul personal.
Nu lipsit de importanta este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune, personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este „de bine”, fie ca este o critica. Unii oameni traiesc adevarate drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost el transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii. Gandeste si fii fericit !!! Fara turma, nu esti cioban, am mai spus !!! Tu esti tu !!! Meriti !!!

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

LIFE IS BEAUTIFUL

qqqqqqqParadoxul vremurilor noastre este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici, autostrazi mai lungi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin, cumparam mai mult, dar ne bucuram prea putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp, avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putini prieteni, mai… multi experti si totusi mai multe probleme , mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, râdem prea putin.

qqqqqq

Conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne trezim prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la TV si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata FERICITAAM ADAUGAT ANI VIETII SI NU VIATA ANILOR! Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. AM CUCERIT SPATIUL COSMIC, DAR NU SI PE CEL INTERIOR!

qqqqq

Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatiile noastre. Am învatat sa ne grabim, dar nu sa si asteptam. Am construit mai multe calculatoare sa detinem mai multe informatii, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de bucurie si apoi liniste si moarte.

qqqq

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine O ETERNITATE. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste si va pleca de lânga tine.

qqq

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa NIMIC. Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima, deoarece nu stii cand o sa-ti doresti sa o faci si poate nu o sa mai ai ocazia NICIODATAFA-TI TIMP SA IUBESTIFA-TI TIMP SA VORBESTI, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai, altfel risti sa te trezesti intr-o anumita zi singur, doar cu banii pentru care ti-ai irosit viata si intr-un final sa-ti dai seama ca nu ai nici macar pe ce sa-i cheltui.

qq

De-asta spun eu in fiecare zi si SCRIU pe unde apuc „LIFE IS BEAUTIFUL„. Viata chiar este frumoasa si ti se arata în toata splendoarea ei, important e sa stii s-o simti fara s-o deranjezi, s-o atingi fara sa o misti de pe orbita ei, s-o vezi cu ochii mintii fara s-o enervezi dar mai ales S-O TRAIESTI FRUMOS. Asa ca… va urez tuturor O VIATA FRUMOASA !!!

q

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

ITI IAU FEMEIA, SA STII

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

 CITITI ARTICOLUL AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

**********************************************

         FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

          - PRIMA PARTE -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A DOUA - 

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A TREIA - 

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A PATRA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

      FETITA DIN CAMIN 

O POVESTE APROAPE IREALA

    - PARTEA A CINCEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

      FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

    - PARTEA A SASEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

          FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

       - PARTEA A SAPTEA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

         FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

          -PARTEA A OPTA-

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

        FETITA DIN CAMIN

O POVESTE APROAPE IREALA

- PARTEA A NOUA SI ULTIMA -

CITITI INTREAGA POVESTE AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

**********************************************

         ARTA DE A DARUI SI SANSA

DE A NU PRIMI CADOURI DE LA PRIETENI

            CITITI ARTICOLUL AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields
CE VREMURI...
FILM DALLAS.AVI
AVI File [18.3 MB]

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

LA FOARTE MULTI ANI, NEA IOANE !!!

 

Prinși între viscol și amenințarea cu bombă la un mall din Votoșani era să uităm momentul aniversar pe care-l trăim plenar și de care ne-am săturat până-n gât. Azi își aniversează onomastica alături de milioane de Ioni și groparul României post decembriste, nemuritorul Ion Iliescu. Cu doar câțiva ani în urmă momentul era subiect de știre. La viloiul secretarului general al PSD se perindau baronii locali, în frunte cu Adrian Năstase, care transformau locuința bătrânului bolșevic în cavou. Se aduceau imense buchete de flori din toate colțurile țării iar nea Ion apărea alături de activul de partid ciocnind o cupă de șampanie. Ca să nu bată la ochi, după același tipar se realizau știri și cu aniversarea lui Ion Diaconescu, liderul PNȚCD. Aceleași coloane, aceeași baroni, dar mai puțini, aceeași cupă de șampanie. De când nea Diaconescu s-a dus la cele sfinte iar Adrian Năstase la cele penale aniversarea de Sfântul Ion și-a pierdut din importanță și strălucire. Abandonat pe nesimțite de tovarășii din PSD, nea Ion își consumă momentul aniversar în totală discreție.

Ca în fiecare an nu ne putem abține să nu-i transmitem bolșevicului Ionel celebrele noastre urări. Ani la rândul îi uram marelui conducător o tranziție cât mai rapidă către subsol. Urări precum „Revelion fără Ion”, „Iliescu de Crăciun este porcul cel mai bun” sau „Prea mulți ani, Ioane” transmise de toată suflare redacțională a revistelor de satiră au făcut carieră. Sentimentul că doar justiția divină va putea, prin grăbirea Momentului, să răzbune crimele odioase pe care Ilici le-a patronat și la revoluție, și la mineriade a fost cel care a stat la baza elaborării acestui folclor urban cu bună audiență la public.

Anul acesta însă, o schimbare de macaz se impune. Parchetul General este pe cale de a-l trimite în judecată pe bolșevic pentru atrocitățile comise la mineriade iar dosarul Revoluției este și el în drum spre instanță după ce ciracii lui Ilici au eșuat în demersurile lor de a-l îngropa. Pe dosar, nu pe nea Ion! În aceste condițiuni istorice noi este neapărat necesar să ne nuanțăm urarea. Căci noi nu dorim ca nea Ilici să treacă în lumea drepților înainte a da pe la judecata pământeană a faptelor lui cele de voie și pentru care riscă vreo 20 de ani de ocnă. Așa că îi dorim din suflet o viață cât mai lungă pentru ca voința judecătorilor să se înfăptuiască iar Vișinescu să nu putrezească singur în închisoare. La foarte mulți ani, nea Ioane, cu executare și tot tacâmul! Doamne ajută! SURSA: MIHAI ENCIU AICI LINKAICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

Cartea pierdută a premierului Grindeanu există. Dar a fost radiată din biblioteci.

Noi dovezi vin să alimenteze misterul „cărţii pierdute” a premierului Sorin Grindeanu. Cu ajutorul unor colegi din asociaţia Edu Cer (printre care d-na dr. Oana Lupu), am descoperit că în seara de 31 decembrie 2016, cartea exista în Biblioteca Naţională a României. Este vorba de lucrarea Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă, Editura Ionescu, 2002, având codul ISBN 973-8245-08-7, iar codul CZU 517 518 12. Autorul principal al lucrării este Grindeanu Nicolae, tatăl premierului, iar co-autor Grindeanu Sorin.

Tot în seara de 31 decembrie 2016, după apariţia în presă a „Scrisorii” adresate premierului de către asociaţia Edu Cer (www.educer.eu), prin care asociaţia îi cerea lămurirea aspectelor legate de cartea cu pricina, cartea a dispărut din catalogul online al Bibliotecii Naţionale a României. Adică, în frumoasa seară a Anului Nou, când tot românul se pregătea de Revelion sau era deja cu sarmaua în farfurie, cineva acolo sus, foarte sus, veghea şi a dat ordinul către biblioteci: „Radeţi cartea cu pricina!” Şi ordinul a fost executat fără întârziere, de la masa de Revelion.

Care să fi fost motivele emiterii acestui ordin în buza Anului Nou? Oricum, era o problemă cu cartea „pierdută” a premierului. Nu se justifica trecerea ei în CV. Da, dar o problemă şi mai mare era cu cartea găsită. Pentru că, posibil, este o carte plagiată. Nu ştim încă în ce procent, 100%, mai puţin, vom afla. Altă explicaţie pentru această radiere precipitată nu există. Sau poate există, dar singurul în măsură să ne-o dea este premierul Grindeanu însuşi. Situaţia pare trasă la indigo cu teza de doctorat a lui Victor Ponta. Trei ani fost tocat de presă, aproape zi de zi, şi în final, după un şir de întâmplări demne de un roman, titlul de doctor i-a fost retras lui Victor Ponta. Dar cu ce pierdere uriaşă în planul imaginii de politician tânăr, cu perspective! Ponta este acum un cvasi-anonim, joacă golf prin ţările calde. A fost scos de la masa puterii.

Sigur, în cazul d-lui Grindeanu nu este vorba de o teză de doctorat. Doar de o carte. Efectul este, însă, acelaşi. Nu poţi să apari din postura de premier, în faţa a milioane de tineri care văd în tine un model, având la activ o carte plagiată. Ar însemna un îndemn pentru elevi să copieze şi ei la examenele şi tezele de la şcoală. Consecinţele pe care le-a suportat Victor Ponta le va suporta şi Sorin Grindeanu. Biblioteca Naţională este obligată să ofere explicaţii detaliate. Dacă doreşte să rămână o instituţie serioasă, demnă, dincolo de jocurile politice, Biblioteca Naţională trebuie să explice:

De ce a radiat în seara Anului Nou cartea menţionată?
Din ordinul cui?
Există sau nu există cartea în Depozitul Legal al Bibliotecii?
Poate fi consultată de orice doritor, aşa cum se întâmplă uzual cu orice altă carte?
Dacă doreşte să nu-i fie pătată imaginea de compromisuri politice pe sub masă, această instituţie importantă a Statului român, trebuie să furnizeze urgent răspunsuri la aceste întrebări, cel puţin pentru motivul că îşi duce existenţa din taxele şi impozitele plătite de către cetăţeni.
Premierul Sorin Grindeanu îşi joacă acum cariera politică. Nu poţi pleca la un drum lung şi anevoios cu o pată neagră, demnă de epoca stalinistă: un ordin dat Bibliotecii Naţionale de a radia o carte din cataloagele sale, doar pentru că ar putea fi constatat un plagiat. Este posibil ca lucrurile să nu stea aşa. Dar în lipsa oricăror explicaţii credibile, majoritatea cetăţenilor vor rămâne cu un mare semn de întrebare şi cu un sentiment de neîncredere în premierul lor.

În concluzie, mă aştept ca premierul Sorin Grindeanu să dea explicaţii asupra cărţii pe care şi-a atribuit-o în CV, dacă există sau nu, şi cum se explică alba-neagra constatată în catalogul Bibliotecii Naţionale. Mă aştept ca premierul Grindeanu să scoată cartea din propria bibliotecă şi să o ofere spre studiu şi evaluare unor specialişti, care vor decide dacă e plagiată sau nu. Doar în felul acesta, dacă premierul nu are scheleţi în frigider, se vor lămuri lucrurile şi totul va reintra într-un făgaş, cât de cât, normal.

Şi mai este ceva. Mai devreme sau mai târziu, tot se va afla adevărul. Cineva va scoate din bibliotecă respectiva carte sau va devoala ce s-a întamplat în seara zilei de 31 decembrie, şi atunci scandalul va fi şi mai mare. Exact ca în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta.

SURSA:  AICI LINK:  AICI

Comments

There are no entries yet.
Please enter the code
* Required fields

SEBASTIAN GHITA

MINTE !!!

De ce cred că este posibil să mintă şi acum ca şi în alte dăţi.

1. În primul rând, Ghiţă spune textual că “persoane de rang înalt din SRI mi l-au prezentat pe Coldea în 2008”. Factual, în 2008, Coldea era prim adjunct, iar singura persoană din SRI de rang mai înalt decât Coldea era George Maior. George Maior, care era director deja de 2 ani, este naşul lui Victor Ponta de căsătorie.

2. În al doilea rând, după cum se observă, Ghiţă îl decupează pe George Maior din poveştile lui, ceea ce este ciudat. Ghiţă nu spune niciun cuvânt despre directorul SRI, nu-l menţionează ca şi cum n-ar fi existat în peisaj, deşi relaţiile lui erau foarte strânse, iar George Maior, ca naş al lui Ponta, era prieten bun cu Ghiţă, fără de care un adjunct al SRI, fie şi Coldea numit, nu putea să facă nimic, pentru că ii era subordonat direct.
De asemenea, în povestea cu numirea procurorilor, factual, lipsesc Băsescu şi negocierile pe Bica şi Niţu. La fel, niciun cuvânt.

3. În al treilea rând, tot factual, presa a relatat în 2013 şi ulterior despre mai multe concedii pe care George Maior, pe atunci director SRI, le-ar fi făcut cu Ponta şi Ghiţă în exteriorul ţării. George Maior a negat atunci, inclusiv prin fostul purtătorul de cuvânt al SRI.

4. În al patrulea rând, Ghiţă nu prezintă probe, fotografii, imagini, ci doar vorbe. Tipic în strategiile lui de atac. Dacă Ghiţă a fost în concedii cu Coldea, cred că din aceste concedii nu putea să lipsească şi George Maior. Iar dacă prezintă poze sau imagini, ar trebui să le decupeze. Şi se vede asta în orice montaj.

5. În al cincilea rând, George Maior era un mare susţinător al numirii lui Kovesi la DNA, astfel că în Iulie 2013, după numirea procurorilor, domnul Maior în timpul unui interviu pe care mi l-a acordat a spus că “prezenţa doamnei Kovesi este o garanţie de progres în acest domeniu, al luptei anticorupţie, să vă fie clar acest lucru şi dumneavoastră”, a accentuat atunci , pe un ton neobişnuit, nervos, eu exprimând înainte opinia pe blog că procedura trebuie să fie transparentă, pe merit şi rezultate, aşa cum cerea corpul procurorilor DNA şi nu negociată politic.

6. În al şaselea rând, factual, George Maior a devenit ambasadorul României în SUA, după ce a plecat de la SRI, iar relaţiile lui Maior cu SUA şi structurile de informaţii de acolo şi oficiali se văd în imaginile şi evenimentele publice.

7. În al şaptelea rând, având în vedere că Ghiţă, aşa cum se vede, urmează modelul Udrea, ţintele fiind aceleaşi- Koveşi şi Coldea ( Udrea a făcut aşa la o zi (30 Ianuarie 2015)după ce a fost pusă sub urmărire penală şi sub control judiciar (29 Ianuarie 2015)/ deci post factum, Ghiţă a dispărut şi a început să acuze tot post factum, după ziua când a rămas fără imunitate), Ghiţă se legitimează prin Udrea, Ponta şi Băsescu- iar Băsescu vine pe turnantă la susţinere şi cere nici mai mult decât arestarea degrabă a celor doi- cred că povestea e mai mare, mai amplă, pregătită, iar gruparea celebră Ghiţă- Băsescu acţionează coordonat în acelaşi scop- dărâmarea şefei DNA şi a prim adjunctului SRI, țintele lor predilecte. După atacul lui Udrea, după Black Cube, acum avem parte de serialul “Ghiţă aruncă cu acuzaţiile pe care le vede el”, mizând pe faptul că ar putea fi oarecum credibil pentru că vine din interiorul Sistemului, ca şi Udrea şi Băsescu. Dar nimeni nu știe ce a fost in realitate acolo și cum au stat de fapt lucrurile.

8. În al optulea rând, aşa cum au declarat public, tot factual, Băsescu, Udrea şi Ponta nu pe George Maior, apropiatul lui Ponta- Ghiţă, şi susţinător al candidaturii la preşedinţie al lui Ponta, au vrut să-l demită în 2014, stând cu decretul pe masă, ci pe prim adjunctul său.

SURSA: SORINA MATEI - AICI  LINKAICI

Presa internațională despre guvernul GRINDEANU

 

 

Învestirea noului guvern al României, condus de Sorin Grindeanu, nu a trecut neobservată 

în presa internaţională, chiar dacă nu a făcut atât de multe valuri ca nominalizarea lui 
Sevil Shhaideh. Jurnaliştii notează că în acest fel se termină o perioadă de câteva săptămâni de incertitudine pe scena politica din România.

New York Times a scris că noul premier, Sorin Grindeanu, a promis că guvernul pe care îl conduce va creşte salariul minim şi va crea locuri de muncă mai bine plătite, astfel încât românii să nu mai plece în străinătate. Jurnaliştii americani îl citează însă şi pe preşedintele Klaus Iohannis, care a îndemnat noul cabinet să întărească justiţia şi să susţină orientarea euro-atlantică a României.

Şi agenţia de presă italiană ANSA l-a citat pe Klaus Iohannis, care le-a spus noilor miniştri că au o misiune grea, deoarece trebuie să îndeplinească ce au promis în timpul campaniei electorale.

Deutsche Welle notează că noul guvern va încetini lupta anticorupţie, o cerinţă a României încă de la aderarea la UE. De asemenea, jurnaliştii germani amintesc că ultimul guvern PSD a căzut după tragedia din clubul Colectiv, care a declanşat ample proteste împotriva corupţiei la nivel înalt.

Sputnik Moldova, filiala de la Chişinău a agenţie de presă controlată de Kremlin, aduce elogii noului guvern. Jurnaliştii spun că Liviu Dragnea a fost eroul zilei de ieri şi că opoziţia şi-a acceptat înfrângerea. De asemenea, o compară pe Raluca Turcan, preşedintele interimar al PNL, cu Corneliu Vadim Tudor, pentru discursul împotriva PSD şi ALDE de la tribuna Parlamentului. SURSA:  AICI LINKAICI

Președintele Iohannis vrea să anuleze alegerile din 11 decembrie?

Respingând-o fără nicio explicație pe d-na Sevil Shhaideh, președintele Iohannis s-a plasat 
singur într-o situație cât se poate de dificilă. 
Dacă va hotărî să respingă și a doua propunere 
a PSD-ALDE, dl Sorin Grindeanu, atunci va oferi 
lui Dragnea, Tăriceanu et comp. platforma de 
lansare a suspendării președintelui. Cele două 
refuzuri sunt perfect interpretabile ca nerecunoaștere a votului din 11 decembrie, ca încercare de a împiedica PSD să bage, guvernând, bani gârlă în buzunarele românilor, de a arunca România în haos intern și a o compromite în plan extern. În caz că ajunge la referendumul pentru suspendare, d-l Iohannis practic reface alegerile din 11 decembrie, cu el însuși în campanie în locul PNL și USR. 
În ipoteza că rămâne în funcție, președintele anulează victoria masivă a PSD din 11 decembrie.
În caz contrar, vom avea partid unic la conducerea 
Guvernului, Parlamentului și Președinției. Dacă îl acceptă pe dl Grindeanu după Anul Nou, atunci rămâne cu zero sau chiar cu minus câștig politic din aceste trageri de timp, ce vor fi calificate de PSD drept atacuri împotriva fericirii care îi așteaptă pe români sub guvernul Dragnea.

SURSAAICI

LINKAICI

  ASTA

SPUNE  ORNISS          

Nivelurile de acces la informatii clasificate sunt diferite pentru un ministru si un premier. Exigentele sunt de asemenea diferite in legatura cu riscurile si 

vulnerabilitatile prezentate de demnitarul care urmeaza sa aiba acces la ele. Ministru e una, premier si membru CSAT, e alta. Nu-mi dau seama cum Sevil Shhaideh ar fi putut primi certificatul ORNISS pentru acces la informatii de nivel CSAT, asta insemnand si informatii clasificate NATO. Dragnea stie foarte bine acest lucru si e posibil ca stie si ALTCEVA ce noi nu stim legat de propria persoana si raporturile sale cu LEGEA si incearca sa provoace un scandal prin care vrea sa se victimizeze. E si asta o varianta. Sa vedem ce va urma.

ROMANIA

ARE

UN

PRESEDINTE

VERTICAL !!!

 

Respingerea propunerii lui Dragnea nu a fost niciun 
fel de surpriză pentru mine si mai mult ca sigur 
mi-am atras multe antipatii pentru faptul că am spus 
asta încă de săptămâna trecută. Iohannis stie că 
această ţară are nevoie de un premier foarte puternic din partea PSD - ALDE. E adevarat, Sevil Shhaideh poate aduce plus valoare ca ministru, dar iata ca aduce multe neclarităţi ca premier. Aceasta respingere de catre presedinte nu genereaza nici pe departe un conflict de natura constitutionala, ci seful statului isi exercita doar dreptul constitutional de a desemna primul ministru. Punct. In Constitutie nu gasim niciun articol care sa spuna ca presedintele este obligat sa accepte propunerea PSD, iar acest PSD-ALDE nu poate sa ajunga la Curtea Constitutionala invocand faptul ca Iohannis si-a exercitat un drept constitutional. Constitutia ii permite presedintelui sa refuze, altfel s-ar fi prevazut un articol in care sa se spuna clar ca presedintele doar "ia la cunostinta de propunere". Pe de alta parte, Art 146 care descrie atributiile Curtii Constitutionale scrie negru pe alb ca "soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui CSM". Insa PSD nu este o autoritate publica pentru a putea invoca un conflict de natura constitutionala cu presedintele. PSD si ALDE nu se pot substitui Parlamentului, ca sa 
fie "autoritate publica" chiar daca au o majoritate in 
acest parlament. Presedintele nu a explicat decizia de respingere, dar se pare ca motivele refuzului ar fi legaturile foarte stranse ale familiei Shhaideh - Akram (si fratii lui) cu regimul dictatorial Bashar al-Assad, din cate spun ziarele si mediul online. Asa ca Dragnea sa ne lase mai moale cu amenintarile de genul "ne vedem in alta parte", "suspendam presedintele", etc. Zic. Intram in noul an cu Ciolos premier? Vom vedea.

 

 

 

 

DRAGNEA E TERMINAT INAINTE SA DEVINA CEVA!!!

DESPRE SHHAIDEH, GLORIE SI DECLIN.

DOSARUL CARE NU IARTA.

 

 

Într-o vreme în care foarte mulți se arată îngrijorați de setea de putere care i-a luat mințile vremelnicului om al momentului, e cazul să privim cu încredere in jurul nostru: Liviu Dragnea a fost umflat prea mult, iar baloanele de săpun, atunci când pățesc asta, fac poc! Liviu Dragnea și-a trăit deja momentul de glorie, unul nesperat, iar acum urmează declinul. A câștigat fulminant alegerile, a avut o noapte și două-trei zile de beție a puterii, a început să vorbească la persoana 

întâi singular (HotNews a numărat 20 de situații în discursul de la Palatul Cotroceni, mie mi-au ieșit 22, nu asta e important), dar nu s-a priceput să gestioneze succesul. I-a plăcut să se umfle în pene, iar acum a luat-o razna.

Joaca de-a v-ați ascunselea cu numele premierului din joben, la o oră de vârf, a fost de prost gust, am convenit asta, dar a arătat mai ales un om singur și în realitate, nesigur. Crede că poate să le facă pe toate de unul singur, cu ajutorul unor loiali pe viață. Se bazează pe promisiuni venite din cercuri dubioase, 
transmite cu disperare semnale către serviciile secrete și se miră că nu e băgat în seamă așa cum a crezut că se va întâmpla. Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care și-a atins nivelul de competență. Înconjurat de yesmeni care abia așteaptă să-l prindă cu garda jos ca să-l împingă de-acolo, Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care

realizează că și-a depășit nivelul de competență, dar refuză să recunoască 
acest lucru și face tot ce poate ca să mascheze asta. Abia acest „tot ce se poate” este periculos, pentru că în situații de acest fel oamenii pot face lucruri trăznite. Dar Liviu Dragnea nu va apuca să le facă pe cele mai trăznite.
Liviu Dragnea amenință printre dinți și 
flutură, o va face de câte ori va avea 
ocazia, ideea că are sprijin popular, 
că majoritatea românilor i-a acordat 
încrederea și mandatul de a face ce 
crede el de cuviință cu țărișoara. Este 
adevărat, PSD este câștigătorul de 
necontestat a celor mai corect organizate alegeri (trebuie să-i mulțumim lui Dacian Cioloș pentru acest model de corectitudine!), dar, așa cum s-a mai scris, victoria s-a datorat în mare măsură și lipsei de mobilizare a celorlalți. 
În plus, nominalizarea doamnei Sevil Shhaideh a stârnit deja cel puțin derută în rândul unei bune părți a alegătorilor PSD, nu mai explic acum de ce. Liviu Dragnea a înșelat încrederea naționaliștilor rudimentari și așteptările eșaloanelor 1’ și 2 (cei din urmă au înghițit cu noduri faptul că a trebuit 
să afle de la televizor sau cu doar câteva minute/ore înainte de restul lumii numele nominalizatei). Și-a umilit oastea. Poporul PSD, de la mic la mare, începe să își pună întrebări. Atmosfera din jurul lui Liviu Dragnea se va deteriora rapid. Toate acestea creionează o atmosferă care se 
va tensiona în curând și rapid. Faptul că președintele Klaus Iohannis a amânat până după Crăciun desemnarea 
primului-ministru contribuie la creșterea nervozității în tabăra câștigătoare, care nu mai poate să aștepte. E un joc al nervilor, desigur, iar cei din PSD, ALDE și 
România TV au răbufnit – inclusiv prin penibile acuzații („tehnocrații devalizează”, „își cară mobila” etc.), 
care prind la masa needucată a telespectatorilor, dar nasc îndoieli în rândul educaților care au fost foarte activi pe Facebook în timpul campaniei 
electorale și acum încep să mârâie.
Probleme mari pentru Liviu Dragnea vin și dinspre dosarul din care sunt șanse măricele să nu scape basma curată, și să vezi atunci tevatură!, și chiar dacă lucrul ăsta va fi mascat din răsputeri, și din 
pățania prietenului Sebastian Ghiță, care s-a dat la fund după ce a jucat la impuse (povestea cu partidul naționalist, „autodenunțul” din cazul Kovesi și mizeriile din categoria Anonymous).
În fine, Liviu Dragnea a reușit, în câteva zile, ceea ce n-a fost în stare sau pur și simplu nu a vrut, șefimea amorțită a PNL, cu Klaus Iohannis în frunte: să contrarieze și să indigneze. Forța cea 
mai importantă care îl va spulbera pe Liviu Dragnea, este opinia publică, apatică la alegeri, dar care începe să reacționeze. Cu cât va lansa mai multe 
lozinci, combinate cu amenințări și mesaje voit tari, cu cât va face mai mult pe durul în partid și în afara lui, cu cât va da chix din fotoliul de președinte al Camerei Deputaților, cu cât va urla 
de durere în singurătate-i, Liviu Dragnea va enerva tot mai multă lume: cei care încă se tem de el, de ceea ce cred ei că ar putea să le facă, plus cei care au radare ce detectează prostul gust, găoșenia, nesiguranța, abuzul și lipsa de transparență. Pur și simplu, nu poți face totul de capul tău, nici dacă te numești Vladimir Putin. Dragnea nu e Putin și nici 
Putin nu ar fi Putin dacă nu ar avea în spatele lui un grup de KGB-iști pe stil nou și generali școliți pe stil vechi. Liviu Dragnea și-a trăit momentul de glorie, va face eforturi uriașe să pară puternic, va schimba șefi și șefuți, va face curte disperată serviciilor secrete, se va îmbărbăta că e sănătos tun și are toate degetele pe toate butoanele, dar tot nu va izbândi. Deja greșește. Și probabil că nici măcar legea care îl oprește să devină premier nu va reuși s-o modifice, cu toată majoritatea parlamentară. Liviu Dragnea e terminat înainte de a deveni ceva. Gata. Peste un an va fi istorie. Ăsta e pariul meu.

SURSA: CALIN HERA, ROMANIA LIBERA
LINKAICI

 

ILIESCU

RISCA

INCHISOARE

PE VIATA !!!

 

Procurorii militari au decis, vineri, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, faţă de fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu în dosarul "Mineriada din 13-15 iunie 1990".

Procurorul militar Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarul Mineriadei, a declarat într-o intervenție telefonică la Antena3:  „Acuzațiile sunt corecte, soluții de neîncepere a urmăririi penale s-au mai dat în istoria acestui dosar, în 1995, si apoi redeschis pe același motiv. În anul 2000 de asemenea a fost redeschis si apoi închis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este a treia oară când se redeschide acest dosar pentru crime împotriva umanității. Victimele căzute în timpul Mineriadei sunt victime căzute sub puterea adversarului politic. (…) Pentru acest tip de infracțiune se dă închisoare pe viață”.

SURSA:  AICI 

LINK: AICI


Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Măgureanu au fost inculpati în dosarul Mineriadei din 1990.

 

Ion Iliescu şi Petre Roman, inculpaţi în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990

"În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta 

Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit a, g şi j din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul Penal, faţă de inculpaţii: ILIESCU ION, la data săvârşirii faptelor, preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României; ROMAN PETRE, la data săvârşirii faptelor, prim-ministru al Guvernului interimar al României; VOICULESCU GELU VOICAN, la data săvârşirii faptelor, viceprim-ministru al guvernului interimar al României; NICOLAE DUMITRU, la data săvârşirii faptelor, prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale; MĂGUREANU VIRGIL, la data săvârşirii faptelor, director al Serviciului Român de Informaţii; general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN, la data săvârşirii faptelor, adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare", se arată într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX.

Procurorii militari susţin că există probe potrivit cărora aceştia ar fi organizat şi coordonat direct atacul împotriva populaţiei civile, ceea ce ar fi dus la uciderea prin împuşcare a patru oameni, rănirea prin împuşcare a trei, vătămare integrităţii fizice şi psihice a 1.269 de oameni şi privarea de libertate a altor 1.242. De asemenea, în aceeaşi cauză s-a dispus punerea în mişcarea acţiunii penale sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii pentru Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazemir Benedict Ionescu, la data săvârşirii faptelor vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională; Adrian Sârbu, la data săvârşirii faptelor şef de cabinet şi consilier al primului ministru; Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”; Matei Drella, la data săvârşirii faptelor lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, la data săvârşirii faptelor ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.)Vasile Dobrinoiu, la data săvârşirii faptelor, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, dar şi general (rez.) Petre Peter, la data săvârşirii faptelor comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne.Totodată, urmărirea penală se efectuează, în continuare, faţă de alţi 18 suspecţi, sub aspectul săvârşirii aceloraşi infracţiuni.

 

SURSA: AICI

ARTICOLUL COMPLETAICI

 

UNA DIN MINCIUNILE DESPRE REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 1989

 

Una dintre marile minciuni despre Revoluție se referă la mitingul din 21 decembrie 1989.

Grupul pro-sovietic care a preluat puterea o zi mai târziu (pe 22 decembrie) a lansat 
următoarea teorie: Ceaușescu a convocat un miting de susținere, dar populația, în loc să-l aplaude, și-a învins teama și a început să-l huiduie.

Fals! Fals! Fals!
Singura afirmație adevărată este că dictatorul, abia întors din Iran (pe 20 decembrie), a 
ordonat organizarea unei mari adunări populare, a doua zi, la care să participe cel puțin 
100.000 de oameni. Scopul mitingului: să arate lumii că Nicolae Ceaușescu, izolat pe scena internațională, are totuși de partea sa poporul român. De aici, totul e pe dos decât în versiunea oficială. Ceaușescu nu a fost contestat sau huiduit de nimeni dintre cei 100.000 de muncitori aduși cu autobuzele de la marile uzine bucureștene (mai ales schimburile 1 și 3)! El a fost șocat când, după numai un minut de când apăruse la balcon și începuse să vorbească, în piață s-a produs o rumoare rău-prevestitoare. Se derulau, simultan, trei operațiuni speciale, regizate de "agenturi" și îndreptate împotriva lui Ceaușescu:
1. Intervenția în forță a câtorva sute de "spărgători de miting", veniți pe Calea Victoriei, dinspre Ateneul Român. Dotați cu steaguri cu bețe ascuțite, aceștia au intrat în forță în mulțime, i-au busculat pe manifestanții apatici și i-au speriat prin strigăte panicarde: "Fugiți, vin tancurile! Se trage, ne omoară!"
2. Parazitarea stației de amplificare, la care vorbea Ceaușescu, prin introducerea pe banda 
sonoră a unor zgomote neobișnuite: huruit de tancuri, răpăit de mitralieră, explozia unei grenade.
3. Inducerea unor unde electromagnetice care au sporit senzația de panică în piață.
Cumulate, efectele celor trei operațiuni au făcut ca manifestanții s-o ia la fugă, speriați de moarte. Au rupt rândurile, neputând fi opriți nici de activiștii de partid, nici de cordoanele forțelor de ordine. În câteva minute, piața a rămas aproape goală.Când Ceaușescu și-a reluat discursul, tabloul din fața sa era dezolant: mormane de tablouri și pancarte abandonate în grabă. Doar câteva mii de manifestanți, în apropierea balconului, continuau să-l aclame. Erau cei mai fideli activiști. Muncitorii - avangarda revoluționară a lui 
Ceaușescu - se aflau însă departe. Amăgindu-se că poporul îi e alături, dictatorul a descoperit că a rămas, de fapt, singur. Câteva sute de agenți bine pregătiți, acționând 
pe un scenariu sovietic, au spart un miting de 100.000 de oameni.

SURSA: GRIGORE CARTIANU, autor si co-autor al mai multor carti exceptionale despre                   Revolutia din decembrie 1989 

 

          LINK:  AICI        VIDEO:  AICI

DOAMNE,

OCROTESTE-I

PE ROMANI !!!

Câteva informații importante despre Sevil Shhaideh:

- nu are anvergură politică, nici realizări administrative,
- parte a clientelei politice, a lucrat doar la stat,
- este produsul politic al Mafiei PSD de la Constanța,
- om de casă al infractorului Nicușor Constantinescu, 
devenit om de casă al lui Liviu Dragnea,

- Dragnea a folosit-o ca paravan la Ministerul 
Dezvoltării, acum o vrea paravan și la Guvernul României,

- etnie turcă, religie musulmană,
- căsătorită cu sirianul Akram Shhaideh (al doilea mariaj),
- martori la cununie (un fel de "nași" la musulmani): 
Liviu Dragnea și Nicușor Constantinescu.

Nu ziceau ei (PSD) că sunt "mândri români"? 
Nu vituperau ei împotriva străinilor, a 
"sorosiștilor", a lui Cosette și a lui Clotilde? 
Nu îl acuzau ei pe Iohannis că nu e român 
verde și nici ortodox? 
Nu îl ironizau ei pe "Julien" Cioloș?

 

Interferențe penale periculoase ale doamnei Sevil Shhaideh, interfața lui Liviu Dragnea la șefia Guvernului:

1. Numele Sevil Shhaideh apare în dosarul în care Nicușor Constantinescu este judecat pentru că a folosit abuziv elicopterul de urgențe medicale cumpărat de Consiliul Județean Constanța (și ajuns taxi aerian pe platformele petroliere).

2. A fost audiată în dosarul de la DNA legat de sustragerea unor acte referitoare la firma Tel Drum, pușculița lui Dragnea cu acțiuni la purtător.

3. Numele ei apare în rechizitoriul unuia dintre dosarele lui Adrian Duicu, baronul PSD de Mehedinți, în următorul context: "Urmărind să asigure asocierii formate de ROMBIOMEDICA S.R.L. şi AGER LEASING IFN S.R.L. folosul arătat mai sus, în condiţiile în care unii membri ai comisiei de avizare ridicaseră obiecţiuni cu privire la întrunirea condiţiilor legale pentru acordarea avizului, Duicu Ioan-Adrian, prin intermediul lui Shhaideh Sevil, secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi Coporan Iuliana-Camelia, director general adjunct în cadrul aceluiaşi minister, a exercitat presiuni asupra membrilor comisiei de avizare, pentru a acorda acest aviz".

În sfârșit, a venit și vremea lui Tăriceanu: un regim cu 5 neveste simultan.

Așadar, Cioloș și bruxellezii lui nu erau buni, că veneau de la Uniunea Europeană.

E bună Sevil Shhaideh, reprezentanta grupului infracțional organizat Dragnea - Nicușor - Măzare.

Concluzia unei zile nebune: Siktir, pezevenghi Dragnea!

Sper ca președintele Iohannis să nu desemneze o 
asemenea hologramă în fruntea Guvernului României! 


SURSA: Grigore Cartianu

LINK:  AICI

 

JOCUL

PARSIV

AL INFRACTORULUI  

DRAGNEA

Liviu Dragnea nu poate fi prim-ministru.

Liviu Dragnea știe că nu poate fi prim-ministru.

Liviu Dragnea nici nu vrea să fie prim-ministru.

Și totuși, Liviu Dragnea joacă sceneta „Vreau să fiu prim-ministru“.

Totul este, de fapt, o mare minciună. Una postelectorală, care continuă șirul minciunilor din campanie. Dacă tot ai avut succes cu minciuni colosale, apocaliptice, de ce să nu continui pe aceeași linie? De ce să schimbi rețeta câștigătoare?

Minciunile lui Dragnea sunt diferite de minciunile lui Ponta. Dragnea e mincinos calculat, Ponta e mitoman. La Dragnea e strategie, la Ponta e boală, sminteală.

Au fost suficiente câteva zile pentru ca victoria PSD să-și arate fațetele murdare, neglijent camuflate după paravanul minciunii. Primele revelații: 1. nu sunt bani pentru pomenile electorale votate de Parlamentul dominat de PSD; 2. Dragnea nu poate fi prim-ministru; 3. PSD a adus în Parlament personaje precum nepoata primarului Pandele de la Voluntari, o fetișcană fără facultate și cu nota 5,35 la bacalaureat, la Limba română.

Povestea cu banii e simplă: îndrăznește și tu să crezi că PSD ți-a tras țeapă! Chiar credeai că-ți va dubla salariul și-ți va tripla pensia? Că vei avea taxe mai puține și mai mici? Că într-un an-doi vei trăi ca în Germania? Dacă da, atunci problema nu e la Dragnea, prietene, ci la tine! O fi Dragnea un țepar de clasă, dar fără niște fraieri care să-l creadă nu ar fi reușit nimic.

Subiectul zgomotos al săptămânii este dacă poate Dragnea să fie prim-ministru. E o temă absolut falsă. Dragnea nu poate, nu vrea și nu va fi prim-ministru. Cel puțin, nu acum. Menținerea discuției în această zonă moartă este perdeaua de fum în spatele căreia Dragnea țese alte intrigi și urmărește alte interese.

Evident că PSD-ului i se cuvine mandatul de premier. Așa au votat românii (mai mult n-au votat), așa se va face Guvernul. Nu însă cu Dragnea la conducere! Împotriva desemnării sale se ridică trei obstacole majore: Iohannis, legea și Constituția.

E înduioșător să vezi cum PSD-iștii și vuvuzelele lor din presă îndeamnă la încălcarea legii! Mai mult, îl instigă și pe președinte să comită o ilegalitate: desemnarea unui premier condamnat penal.

Legea 90/2001, modificată în 2004 (în guvernarea Năstase, la insistențele Uniunii Europene), precizează clar la articolul 2: „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care (...) nu au suferit condamnări penale“.

Vorbeții politico-mediatici răcnesc în cor: Constituția nu interzice, iar Constituția e mai importantă decât legea! E ca și cum ar spune: da, încălcăm legea, dar nu încălcăm Constituția! După logica lor parșivă, putem să violăm liniștiți, căci pedepsirea violului nu este menționată explicit în Constituție. Nici nu ar avea cum: Codul Penal e de o sută de ori mai voluminos decât Constituția.

Alt exemplu: în Constituție nu scrie că e interzis să treci pe roșu la semafor. Pentru asta există Codul Rutier. Constituția trasează cadrul general, dar legile sunt cele care menționează explicit drepturi, obligații, interdicții, sancțiuni.

Articolul 105 din Constituție („Incompatibilități“) menționează o serie de interdicții pentru membrii Guvernului (alineatul 1), apoi precizează: „Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică“ (alineatul 2). Iar Legea 90/2001 chiar asta este: o lege organică.

Vestea năucitoare pentru Dragnea este că și Constituția îi interzice explicit să fie prim-ministru! Articolul 109 („Răspunderea membrilor Guvernului“), alineatul 2, precizează: „Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie“.

Liviu Dragnea a fost condamnat în dosarul „Fraude la referendum“ și este trimis în judecată în dosarul „Angajări fictive în Teleorman“.

Dacă ar fi numit prim-ministru sau ministru, Dragnea ar fi suspendat din funcție în prima secundă. Așa scrie în Constituție.

Așadar: Legea 90/2001 îi interzice condamnatului Dragnea să facă parte din Guvern, iar Constituția României îl suspendă pe judecatul Dragnea din Guvern.

În aceste condiții, singura soluție pentru PSD este să declare neconstituțională și Constituția!

P.S.: Starea de euforie mahmură a taberei roșii (filoruse), PSD-ALDE-PRU, a fost redată cel mai bine de cuplul comic Diaconu-Ghiță, de la PRU (excrescența naționalistă a PSD). Din behăielile bahice ale celor doi am înțeles că așteaptă „sfânta zi a libertății“. Pentru a fi așteptarea mai ușoară, ar fi bine să-și pregătească, totuși, bocceluța. Mai ales Ghiță, care e bine plasat în cursa pentru Jilava.

SURSA: GRIGORE CARTIANU, 16 DEC. 2016 = http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/jocul-parsiv-al-infractorului-dragnea---opinie-435766

 

"PSD a fost evacuat complet din Diaspora!!!

USR (28%), PNL (26%) si PMP (24%) au luat toate cele sase mandate: doua de senator si 
patru de deputat
", ne spune celebrul Grigore Cartianu.

 

 

 

Intre timp, a aparut o petitie online pe facebook

care arata asa:

"Il vrem pe Dacian Ciolos Prim-Ministru!
Il vrem in continuare pe Dacian Ciolos Premier! 

Vrem sa-si termine toate proiectele, inclusiv 
PLATFORMA 100. Este cel mai capabil om pentru 
aceasta functie si si-a dovedit capacitatea lui de 
a fi un lider de care Romania are nevoie. Onest, 
transparent, incoruptibil, curajos.
Semnati si SHARE sa strangem suficiente 
semnaturi. Haideti sa nu-l pierdem, nu vrem 
sa-l lasam sa plece. Conducerea va face exact 
ce dicteaza poporul.

Ce a facut guvernul Ciolos??
Hai sa vedem! 
Nota: preluat de la utilizatorul Plagarus de pe 
Hotnews si completat de utilizatorii FB.

Mai întâi a înfiintat “comisia de taiat hârtii”;
A marit salariile celor din educatie si sanatate 
cu 25%;
Aplicatia prin care verifici in timp real daca 
un camion cu lemne are autorizatie;
Programul “Scoala pentru toti”. Programul 
care ajuta copiii saraci sa nu abandoneze 
gradinita si scoala;
A demascat sistemul corupt din sanatate;
Crestere economica pe 2016 de 5%;
A facut transparente cheltuielile publice, 
prin platforma: http://www.transparenta-bugetara.gov.ro
A terminat studiul de fezabilitate pentru 
autostrada Pitesti-Sibiu;
Laura Codruta Kovesi, cel mai apreciat om in 
lupta anticoruptie, a primit un nou mandat 
in fruntea DNA;
A deblocat santierele de pe mai multe 
sectoare de autostrazi;
Apoi a eliminat complet copiile legalizate;
Desfiinteaza taxa de timbru;
Intabularea gratuita a terenurilor agricole !!!!!!!;
Toata lumea îsi poate plati taxele online 
prin ghiseul.ro !!!!;
De anul acesta se poate plati cu cardul 
la ANAF;
Scrisoare care l-a trimis pe Sebastian 
Ghita la DNA;
Scutiri de impozite pentru cercetatori, 
reduceri TVA în agricultura, pretul gazelor 
nu a mai crescut;
Autorizatii de constructie pentru autostrazi !!!;
Reparatii pentru firmele care nu îsi mai 
puteau recupera TVA-ul;
Procedura de adoptie simplificata;
Toate modelele de cereri si formulare au 
fost reunite pe un singur site;
Toate minunatiile pe care GovITHub le-a 
facut GRATIS (platforma digitala de petitii, 
cazier auto);
Bani pentru somerii care-si gasesc de 
munca în alte localitati decât cea în care locuiesc;
Legea salarizarii, cresteri pentru salariile mici;
Rezultatele economice: 150.000 locuri noi 
de munca, salariul mediu mai mare, 
crestere economica;
Posibilitatea de a sesiza prin SMS cazuri 
de coruptie din sistemul sanitar;
A eliminat coada de la permise si înmatriculari 
din Pipera. Coada pe care Tariceanu o ocolea;
Camere video pentru a filma numararea corecta 
a voturilor;
Radar pentru a monitoriza în timp real prezenta
la vot (actualizat la fiecare 5 minute!);.........
Si mai sunt:

http://ithub.gov.ro proiecte realizate de 20 de 
bursieri si peste 300 de voluntari 
* RENSA – Registrul Electronic National de 
Screening Auditiv
* Aplicatie pentru raportarea stocurilor de 
vaccinuri de catre DSP-uri, ca Ministerul Sanatatii 
sa poata asigura în permanenta disponibilitatea 
vaccinurilor pe piata
* Pagina desprevaccin.ro despre vaccinurile 
esentiale folosite în România.
* HARTA SERVICIILOR SOCIALE LICENTIATE
Vizualizarea si Filtrarea Serviciilor Sociale 
Autorizate din Romania
* RODIASPORA – APLICATIA ROMÂNULUI 
DE PRETUTINDENI
* Dezvoltarea de noi module pentru MySMIS, 
platforma nationala de gestionare a fondurilor 
europene
* ROMANIA CREATIVA
O plaforma online pentru un cadru coerent de 
sustinere a sectoarelor culturale si creative 
din România.
* Aplicatie pentru raportarea stocurilor de 
vaccinuri de catre DSP-uri, ca Ministerul Sanatatii 
sa poata asigura în permanenta disponibilitatea 
vaccinurilor pe piata
* Pagina desprevaccin.ro despre vaccinurile 
esentiale folosite în România.
* HARTA SERVICIILOR SOCIALE LICENTIATE
Vizualizarea si Filtrarea Serviciilor Sociale 
* APLICATIE ANAF PENTRU MOBIL
Aplicatia ANAF pentru mobil va oferi posibilitatea 
de a primi informatii fiscale personalizate si de a 
gestiona electronic relatia persoanelor fizice cu 
ANAF direct pe telefon
* R.A.D.A.R.
Reprezentarea si Analiza Datelor Agregate din 
România printr-o platforma de vizualizare de date
* REZIDENTIAT 2016
Extinderea functionalitatilor sistemului informatic 
folosit în cadrul examenului de rezidentiat – etapa 
de distribuire a candidatilor pe loc si pe post".

SURSA: http://www.petitieonline.com/il_vrem_
pe_dacian_ciolos_prim-ministru

Dar iata ce aflam despre aceste petitii. Ne explica
foarte clar judecatorul Cristi Danilet.

"Justitia nu se face la cererea publicului si nici 
pentru a multumi publicul. Nici macar propria 
convingere a magistratului nu are relevanta, ci 
probele din dosar si legea sunt singurele criterii 
pe care el trebuie sa le ia în considerare atunci 
când solutioneaza o cauza concreta. Personal, 
consider chiar periculos ca oamenii sa creada 
ca pot vreodata influenta prin astfel de demersuri 
modul de derulare a unei cauze. Aceste petitii sau 
cereri nu au nicio valoare juridica, ele fiind doar 
subiecte propuse pentru dezbateri si nimic mai mult".
Judecatorul ne asigura ca pe aceste petitii "nu se 
uita nimeni, pentru ca nu sunt niste documente care 
sa ajunga la dosar in conditii procedurale".

SURSA: www.cristidanilet.wordpress.com

 

In ceea ce ma priveste, stiu ca petitia este doar vocea civica exprimata pe un anume subiect.  

RESPECT optiunea politica a fiecaruia, ca esenta a spiritului democratic. 
Nu fac politica dar stiu ca România trebuie sa ramâna

o tara în care legea trebuie sa primeze si oamenii sa fie respectati, încare libertatile si valorile fundamentale sa fie garantate si promovate. Societatea româneasca are nevoie de oameni care sa spuna lucrurilor pe nume, fara frica. România trebuie sa continue sa aiba o guvernare responsabila, deschisa si onesta.  Asa sa ne ajuteDumnezeu !!!

 

 

     

ALEGERI PARLAMENTARE

ROMANIA - 2016 

 

 

 

 

Dragnea si Ponta sunt niste elevi premianti,

ei sunt castigatorii detasati
ai votului poporului. PSD a castigat tot ce
se putea castiga. Inca de la anuntarea rezultatelor
de la exit-poll-uri, pe retelele de socializare 
deja lumea fierbea. Majoritatea se vaita ca 
"
dupa 26 de ani de coma indusa, a fost declarat 
decesul României"!!! "Dumnezeu sa ierte 
România !!! RIP !!!
" spuneau multi.
"
Socheaza câteva lucruri: prezenta la vot 
extrem de mica (39,49%), cucerirea 
Ardealului si a Banatului de catre PSD, în 
dauna PNL, câstigarea de catre PNL a doar trei 
judete - un fel enclava în inima Ardealului: 
Cluj - Alba - Sibiu (prin comparatie, mai multe 
a câstigat UDMR: Harghita - Covasna - Mures - 
Satu Mare), scorul incredibil de mic al PNL la nivel 
national (20%, fata de 31% la alegerile locale 
din acest an), prabusirea totala a PNL în 
Capitala (doar 12%), înrosirea totala a Olteniei, 
Munteniei si Moldovei (peste 55% pentru PSD)
", 
scrie Grigore Cartianu.
La aceste alegeri a fost cea mai mica participare 
din istorie, iar PSD a obtinut astfel cel mai 
mare scor din istoria post-decembrista. 
Era un rezultat previzibil, s-a votat 
contra "guvernului meu", contra lui Johannis 
si Ciolos, nu au contat promisiunile, nici 
programele propovaduite si astfel PSD-ul a 
câstigat detasat pe mâna adversarilor.
Spun unii ca scorul obtinut nu e meritul 
PSD-ului, ci mai degraba o sanctiune 
majora data grupului de initiativa: Iohannis, 
Ciolos, Gorghiu si ca oamenii ar fi taxat 
orgoliul lui Iohannis, prostia doamnei 
Gorghiu, minciuna si obraznicia lui Ciolos. 
Practic, dupa opinia lor, PNL-ul ar fi 
readus PSD-ul la guvernare!!!
Iata ce ne spune Grigore Cartianu ca am 
pierdut noi, ca tara, prin acest vot si la ce 
ar trebui sa ne asteptam in continuare:

"Subrezirea Justitiei, protejarea coruptilor,
drenarea banilor publici, discretionar, catre 
clientela de partid, modificarea nociva a 
unor legi importante, mentinerea legilor 
electorale în zodia absurdului (fara vot electronic, 
dar cu piedici majore puse votului clasic),
restauratia în educatie (impunerea directorilor 
politici, revenirea în forta a plagiatorilor),
capusarea salbatica a sistemului de sanatate,
PSD-izarea unor institutii-cheie (prin numiri de 
catre Parlament si Guvern), cresterea deficitului 
si a datoriei externe, prabusirea încrederii în 
România, prabusirea investitiilor, stimularea 
nemuncii, încurajarea traiului parazitar,
controlul total al mass-media, reorientarea 
geo-politica a României (îndepartarea de Europa, 
apropierea periculoasa de Rusia si China)"
.
"
Suntem tristi, dar viata merge înainte! 
Am trecut noi si prin vremuri mai grele.
Pacat ca nu avem forta, ca natiune, sa 
terminam ce-am început. Am scos 
Presedintia si Guvernul din stapânirea 
fanariota a PSD, dar cu Parlamentul am dat gres.
Mereu dam gres cu Parlamentul, de 
parc-am fi blestemati. Iar de acolo porneste 
tot raul. Am supravietuit noi, ca natiune, 
sub domnia kaghebista a lui Ion Iliescu.
Am rezistat sub coruptul arogant Adrian 
Nastase si sub mitomanul periculos Victor Ponta.
Am crezut ca intram într-o lunga bezna 
când USL a luat 60%, si totusi am iesit la lumina.
Vom ramâne în picioare si sub coruptul 
smecher Liviu Dragnea. Puterea si banii 
vor fi la el, dar condeiul si votul sunt 
înca la noi. Acum, Dragnea e pe cal; 
peste câtiva ani s-ar putea trezi sub 
copitele calului. Apropos: sunt curios de 
unde va scoate Dragnea zecile de miliarde 
pentru pomenile pe care le-a votat în Parlament. 
Credea ca-i pune bomba în brate lui Ciolos, 
uite ca si-a pus-o lui însusi
", ne mai spune 
Grigore Cartianu.
Alta parte a populatiei crede ca PSD nici nu 
tine mortis sa castige presedintia. Ce sa 
faca, cu ea, ce poti fura din functia de 
presedinte? Ce putere ai in Romania ca 
presedinte? PSD se mobilizeaza atunci 
cand trebuie si cand vrea. 
La locale au primarii lor, oamenii lor, 
bugetele locale sint la discretia lor. Ce scoli, 
ce drumuri, ce dispensare comunale?
Consiliile judetene, locul unde se împart 
banii, sunt ale lor. Ei hotarasc cine, ce si cat
primeste. Parlamentul, locul unde se fac 
legile asa cum vor ei, locul unde ai 
imunitate si poti fura in voie. Te-a prins DNA? 
Nici o problema, te apara colegii de partid.
Deci, de ce si-ar dori presedintia? PSD-ul nu 
face decat sa se joace cu noi, sa ne dea 
impresia ca noi decidem viitorul natiei asteia, 
cand de fapt ei ne conduc cum vor ei, ca pe 
o turma de oi ce suntem.
"
România este rupta în doua.  Niciodata nu 
a fost mai evidenta în istorie falia care 
desparte cele doua Românii. Într-o parte 
este România care munceste de dimineata 
pâna seara, antreprenorii români, 
studentii, tinerii, oamenii cu studii 
superioare, familiile cu copii. În general 
acestia traiesc în marile orase, nu prea 
se uita la televizor si tin toata România 
în spate din impozitele lor. Ei produc 
tot PIB-ul României, ei sunt impozitati 
direct si indirect cu peste 70% din ce 
produc. Din munca lor se platesc 
milioanele de pensii, milioanele de 
ajutoare sociale si cei peste 1.2 milioane 
de bugetari care în mare parte freaca menta.
Haideti sa nu ne mai ascundem dupa deget. 
România este o tara de prosti. Îmi pare rau 
sa o recunosc atât de direct pentru ca iubesc 
tara aceasta însa este purul adevar. 
Eu iubesc doar România aceea muncitoare, 
creatoare si desteapta. Pentru cealalata 
Românie am o ura sincera. Urasc prostia, lenea, 
impostura, mentalitatea balcanica, smecheria 
si imoralitatea celeilalte Românii, care merita sa 
simta direct ce alege, merita sa crape de 
foame înecata în propria prostie
", ne spune 
comisarul.ro. care ne aminteste ca "peste 40% 
din români citesc prost sau nu stiu sa citeasca iar 
tinerii de liceu sunt la nivel de masa analfabeti 
functionali. Si sa nu uitam ca nu e de gluma nici

cu bondurile si nici cu fragilitatea sistemului

bancar mondial, deci este posibil sa fim zguduiti

din temelii în 2017".
Asa ca cine nu a mers sa voteze si 
a stat in casa nepasator este rugat sa nu se mai 
planga si sa continue sa posteze 
pisici si flori pe facebook. Vreo 4 ani, nu mai mult. 

In ceea ce ma priveste, respect optiunea politica a 
fiecaruia, ca esenta a spiritului democratic. 
Nu fac politica dar stiu ca România trebuie sa ramâna

o tara în care legea si oamenii sa fie respectati, în

care libertatile si valorile fundamentale sa fie garantate

si promovate. Societatea româneasca are nevoie de

oameni care sa spuna lucrurilor pe nume, fara frica.

România trebuie sa continue sa aiba o guvernare 
responsabila, deschisa si onesta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !!!

BIBELOU DE PORTELAN

 

 

Iubire, bibelou de porţelan, obiect cu existenţa efemeră…

Asa-si incepea Minulescu celebra „Romanta fara ecou”… Dupa parerea unora, a iubi reprezinta prima si cea mai importanta lege a vietii umane. Se spune ca ar fi actiunea sublima a omului.

iubire
A iubi inseamna a trai viata celui de lânga tine. 
Sa uiti cu totul de tine si sa te daruiesti total celui 
de lânga tine fara a astepta vreodata ceva in schimb,
inseamna de fapt uitare de sine. Sa uiti cu totul de
persoana ta si pur si simplu sa te daruiesti persoanei iubite.
Sa te ingrijesti de persoana iubita la fel sau chiar mai
mult decât te ingrijesti de propria persoana.

iubire
Iubirea e fantastica si se afla dintotdeauna in noi. In noi toti. Trebuie doar s-o scoatem la iveala, in toata splendoarea ei, in toata frumusetea ei imateriala. Doar sa ne dorim asta
cu toata puterea de care suntem capabili. Iubirea este cel 
mai frumos lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu, un sentiment 
care ne face sa ne simtim cu adevarat oameni, care da sens 
vietii noastre si care de fapt ne face fericiti pe toti.
Iubirea inlatura suferinta si aduce fericirea. Este focul din
interiorul nostru, infinit si nemuritor. Etern. Este sentimentul care incepe cu fluturasii din stomac si ajunge pâna la simpatie, dor, amagire, tristete sau chiar gelozie. Ea te face sa visezi. Color. Si sa meditezi, sa-ti imaginezi sau sa-ti amintesti. Tot in imagini viu colorate. La inceput, iubirea ne orbeste, facandu-ne sa vedem la cel de lânga noi doar ceea ce dorim sa vedem. Si nu observam defectele, vulnerabilitatile, slabiciunile sau maniile. Vedem totul roz. Color, cum spuneam. Si inca de la inceput, cel ce ne e alaturi are nevoie sa afle de la noi ce dorim cu adevarat pentru a ne cunoaste mai bine. Pentru a ne intelege mai bine. Dovada de iubire este sa cerem, sa oferim, sa ascultam, sa intrebam, sa raspundem, nu doar sa asteptam minuni.

iubire

Iubirea implica teluri de viata comune, 
evolutie in doi, participare reciproca si gânduri curate, 
decizii comune constiente, responsabilitati comune, toate
acestea imbelsugate cu rabdare, perseverenta, tandrete,
intelegere si cât mai multa comunicare. Ea dă valoare sufletului nostru. Pentru ca, probabil, sufletul e o
particica din Dumnezeu. In „Iubirea lichida”, Zygmunt 
Baugman scria ca iubirea este un imprumut ipotecar 
asupra unui viitor nesigur şi enigmatic. Nimic mai subtil 
si mai adevarat. Eu consider ca este sufletul fiintei umane
si singurul produs natural, fara e-uri. Iubirea e una din 
putinele stari care ii scot pe oameni din mediocritatea 
lor cotidiana. Bunatatea o fi nativa, insa e in stare latenta. 
Iubirea e o forta care o extrage din rarunchii nostri morali 
spre a o servi celor de lânga noi. Este o floare pura a carui 
parfum iti imbata creierul, ale carei petale iti mangaie 
pleoapele, dar spinii ei iti pot sfâsia inima. Iubirea este 
adevarata atunci când ti-o asumi, când o traiesti în viata
reala, nu in bezna, si când lupti din toate puterile pentru ea.
Iubirea inseamna sacrificiu, suferinta, lacrimi, zâmbete,
bucurie, speranta, intr-un cuvant este totul. Inseamna sa 
te sacrifici pentru celalalt, sa ii daruiesti tot ce ai,
chiar si pe tine, sa fii alaturi de cel iubit trup si suflet, 
la bine si la rau, sa te gandesti mereu la el, sa nu il inseli, 
sa nu ii ascunzi nimic, sa iti fie mai apropiat decat familia 
sau prietenii, sa faci absolut orice pentru acea persoana.
Iubirea nu inseamna a controla fiecare minut persoana 
asa zis iubita. Iubirea nu inseamna a interzice persoanei 
de lânga tine sa comunice cu alte persoane de sex opus. 
Iubirea nu inseamna a interzice celui de alaturi sa iasa 
cu colegii sau colegele la o cafea. Iubirea nu inseamna a-i
aminti mereu si mereu greselile facute in trecut.

iubire
Eu numesc asta gelozie nebuna, nicidecum iubire.
Doresc cititorilor mei sa aiba parte de iubire ca in poezii
si ca in adevaratele cantece de dragoste. Pentru ca acest
bibelou de portelan poate dainui in timp cu smaltul nepatat… Chiar si uitat pe o etajera…


Asteapta-ne la fel inca un an…

Un an macar…

Atât…

Un singur an…

 

 

 

                                                                                                                                                                                                                                                                    DESPRE PRIETENI

 

 

 

 

Prietenii tai ocupa un loc important in viata ta, insa mi se pare esential sa-i distingi pe cei falsi de cei adevarati.

Prietenii falsi sunt ca frunzele de toamna, sunt oriunde si ii gasesti peste tot. Cei adevarati sunt putini, ii poti numara pe degete. De multe ori doar pe degetele de la o singura mana. Psihologii spun ca si daca vei suferi la inceput, cu timpul vei realiza ca ai facut cea mai buna alegere cand i-ai indepartat de langa tine pe cei pe care ii „descoperi” ca fiind falsi, fara scrupule, materialisti si egoisti. Daca ai realizat ca nu toate persoanele din preajma ta iti sunt prieteni adevarati, 
lasa dezamagirea deoparte si nu suferi pentru cineva care nu merita. Vezi imediat ce poti face pentru a-i indeparta rapid din viata ta. E bine sa te inconjori de oameni alaturi de care si in compania carora observi ca te simti bine. Nu ai nevoie de relatii de prietenie toxice. 
Astfel de legaturi nu iti permit sa te dezvolti pozitiv, din contra, te incarca la maximum cu energie negativa de care chiar n-ai nevoie. Intotdeauna sa te feresti de cei care te cauta frecvent, pentru a-ti cere ajutorul, dar pe care nu ii intereseaza niciodata daca tu ai nevoie de ceva. N-ai nevoie de egoisti in preajma ta. Sa nu uiti niciodata ca intre milog şi prietenul fals nu există nici o deosebire, amândoi sunt profitori fara scrupule. Prietenia adevarata se catalogheaza ca fiind o relatie afectiva si de cooperare intre doua sau mai multe persoane ce implica suport reciproc, incredere reciproca, loialitate, iubire, intelegere si empatie, dar si multe alte calitati (dorinta de bine pentru celalalt, simpatie, onestitate, posibilitatea de confesiune in fata celuilalt, posibilitatea de a cere ajutor in situatii de cumpana, dar si bucurie in prezenta celeilalte persoane) care fac ca legatura dintre acele 
persoane sa fie unica si plina de frumusete. Pentru o relatie profunda nu este necesar sa se petreaca foarte mult timp impreuna, ci de calitate. Un prieten adevarat va fi prezent mereu in inima ta, chiar daca nu poate fi 
prezent fizic. Astfel vei putea sa vorbesti cu el si sa-i simti caldura chiar si la distanta.

 

1). Prietenia bazata pe utilitate (folos). Acest tip se regaseste frecvent la prieteniile cu cei stabiliti in strainatate. In aceste cazuri, persoanele nu cauta compania celorlalti din cauza ca se simpatizeaza, ci pentru ca au de castigat de pe urma acestora. Acest tip de prietenie nu rezista in timp.


2). Prietenia bazata pe starea de bine (armonie). Acesta este cel mai benefic tip de prietenie. Persoanele din aceasta categorie se imprietenesc pentru ca se plac, 
pentru ca detin acele calitati necesare pentru ca relatia sa fie de durata si, mai mult decat atat, se bazeaza pe similaritate, pe valori comune care fac ca interactiunea dintre acele persoane sa fie una pozitiva. Sa nu uitam ca prietenia presupune profunzime, implicare si dorinta de evolutie permanenta. Cei care întâlnesc de-a lungul vietii cel putin o persoană căreia să îi spună „cel mai bun prieten” sunt cu adevărat binecuvântati si norocosi. 
Prietenul adevărat te ascultă pur si simplu, lăsându-te să îti descarci povara emotională care te apasă. El nu te judecă pentru actiunile tale si te acceptă exact asa cum esti, autentic. Nu este interesat de bogatia ta, de banii tai, de atu-urile tale. Nu-l intereseaza starea ta materiala si nu are pretentii financiare niciodata. Pentru a consolida o astfel de relatie este nevoie de o atractie similară cu cea care atrage două persoane împreună, într-un mod romantic”. Acest factor are puterea de a lega o prietenie între indivizi aproape imediat si fără niciun motiv explicabil. Timpul si/sau distanta nu pot distruge legătura pe care o avem în acest tip de prietenie.
E firesc si sanatos sa ne strângem laolaltă cu oameni pe care îi apreciem, cu care avem obiceiuri în comun sau cu care ne place să împărtăşim orice. Oameni cu care ne 
sfătuim, care sunt mereu acolo când ne e greu, dar şi în momentele frumoase. Un adevarat prieten iti va spune adevărul direct, fără ocolişuri (chiar dacă adevărul 
înseamnă aducerea în discuţie a unor defecte), îţi va acorda timp, spatiu, îti va respecta intimitatea, dar într-un fel va fi mereu acolo. Prietenul veritabil te caută chiar dacă mediul social în care trăieşte e altul decât atunci când v-aţi împrietenit, chiar dacă îşi schimbă anturajul, obiceiurile, 
plăcerile. El nu te va scoate niciodată din lumea lui. Vei avea locul tău special in inima sa. Va dori intotdeauna sa stea la o masă mare cu fripturi, plăcinte şi vin roşu, cu glume şi poveşti, iar tu să fii acolo lângă el. Cand vii de departe, de la distante mari sau cand nu l-ai mai vazut de multa vreme, prietenul adevarat se intreaba cum sa te astepte, cu ce si cum sa-ti iasa in intampinare, se da peste cap sa-ti faca sosirea si sederea cat mai placuta, nu stie cu ce sa te serveasca si cum sa te faca sa te simti cat mai bine, pe cand prietenul interesat prefera sa se intalneasca rapid cu tine doar sa-i oferi cadouri, doar sa obtina ceva de la tine, ca nu-i asa, vii de departe si trebuie sa ai ceva si pentru el. Prietenul interesat nu te considera musafir pe care sa-l trateze ca pe un oaspete de seama, el te considera o vaca de muls si un om care trebuie neaparat sa-i ofere lui ceva, nu invers. De astfel de prieteni trebuie sa scapi cat de repede poti, sa-i eviti si in final sa-i uiti.

           N-ai nevoie de asa ceva in preajma ta.

 

 

CINE SUNT DE FAPT

          TIGANII

   (ROMII, RROMII)

 

 

 

Romii din România (romi, uneori scris și rromi, 

cunoscuți popular și ca țigani, roma - în limba romani) 
constituie unul dintre grupurile etnice minoritare 
cele mai mari din România. Conform 
recensământului din 2011, ei numărau 621.573 de 
persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al 
doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, 
după cel maghiar. Din acești 621.573 de oameni, 
62% locuiesc în mediul rural (390.903). Există opinii 
că cifra estimată nu corespunde realității, fiindcă 
mulți din ei ar refuza să-și declare etnia. În Maramureș, 
Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația 
romilor este sub media țării.

Astăzi, membrii minorității rome sunt încă victime 
ale discriminării, ceea ce îi împiedică să fie corect 
școlarizați și integrați în societate. Această realitate 
există și în alte țări care găzduiesc minorități 
rome: Ungaria, Slovacia sau Cehia.
Denumirea etniei este controversată. De exemplu 
într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte 
din definiția sa „o persoană cu un comportament 
răutăcios”. Avocați ai drepturilor romilor în 
România pretind că „a-i chema țigani” îi mai izolează 
din societate de masă. Prin amendament, „romi” este 
acum denumirea oficială a țiganilor în dicționare.

Țiganii din Transilvania (1850)
Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), 
numărul estimat este de obicei semnificativ mai mare:
1886: 200.000 (3,2%) în Vechiul Regat 
(estimare neoficială)
1930: 242.656 (1,6%) 
în România Mare
1956: 104.216 (0,6%)
1966: 64.197 (0,3%)
1977: 227.398 (1,05%)
1992: 409.723 (1,8%)
2002: 535.250 (2,5%)
2011: 621.573 (3,0%)[1]

Nu se știe exact când au venit primii romi în 
teritoriul României de azi. Jonathan Fox a 
cercetat și constatat că probabil au venit în 
secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu 
Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea 
cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un 
secol înainte de acea dată.
O atestare documentară a romilor de pe teritoriul 
României actuale, datează din anul 1385, când 
domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește 
Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră 
mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, 
posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, 
între care și 40 de sălașe de „ațigani”.

Curând după sosirea lor în România, romii au 
devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo.
Condițiile romilor au fost neînduplecate. Pedeapsa 
cu moartea a fost des întâlnită: “un sclav care viola 
o femeie era ars de viu”. În Transilvania (pe atunci 
parte a Imperiului Austro-Ungar), dacă un rom 
vorbea limba romani (țigănească) primea douăzeci 
și cinci de lovituri cu biciul. Hainele lor tradiționale 
au fost interzise de asemenea în Transilvania.
Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai 
și lăutari. Romii au fost cunoscuți mai ales pentru 
talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi cum 
mulți își mai țin de ocupațiile lor din vremea 
când erau înrobiți.

Conform Neueste Erdbeschreibung und Staatenkunde, 
Zweiter Band. von Dr. F.H.Ungewitter. (Dresden, 1848), 
in Țara Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 
4% din populația țării, iar în Moldova 12.000, 
reprezentând 0,8% din populația statului. Recensământul 
din Transilvania din 1850 confirmă o proporție de 2,2% 
de romi din populația totală. În secolul XIX s-a ivit o 
schimbare în atitudinea față de sclavi, nu doar în 
România ci și prin toată Europa, astfel, sub influența 
ideilor liberale ale revoluției de la 1848, toți oamenii 
au fost declarați liberi și egali, robia romilor fiind 
definitiv abolită în 1856. Prima declarație a libertății 
sclavilor a fost data în anul 1848, dar din cauza faptului 
că guvernul acela a fost slab și nu a durat mult timp, 
nici acest decret nu a durat, nici nu a făcut mai nimic. 

În Moldova și Valahia s-au mai făcut declarații de 
emancipare în anii 1855 și 1856 respectiv, dar tot 
nu au avut efectul dorit. În anul 1864 Ioan Cuza, 
care a domnit peste ambele principate la acea vreme, 
i-a eliberat pe toți romii definitiv. După ce romii au 
fost eliberați, unii dintre ei au părăsit România. Mulți 
romi erau deja sau au ajuns în țările din Europa de 
Vest și mulți au ajuns de asemenea și în America.
Romii din Bucovina, provincie trecută sub stăpânire 
habsburgică din 1774, sunt primii care au părăsit 
statutul de robi. Astfel, robia a fost desființată aici 
printr-un ordin al împăratului Iosif al II-lea dat în 1783. 
Din punct de vedere juridic însă, abia începând din 
1803, când li se modifică și statutul fiscal, romii se 
află în aceeași situație cu ceilalți locuitori ai provinciei.

La 31 mai 1942, mareșalul Ion Antonescu, 
(șeful statului), a ordonat trimiterea peste Bug, în 
limita răsăriteană a teritoriului numit generic 
"Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru și 
Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administrație 
civilă românească după declanșarea războiului 
contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi 
din România interbelică, împreună cu familiile lor:

1.Țigani nomazi - (căldărari, lingurari etc);
2.Țigani stabili - acei care, deși nenomazi, 
sunt condamnați recidiviști sau nu au mijloace 
de existență sau ocupație precisă din care să 
trăiască în mod cinstit prin muncă și deci constituie 
o povară și un pericol pentru ordinea publică.
Situație numerică privitoare la evacuarea țiganilor 
nomazi și nenomazi în Transnistria, întocmită de 
Inspectoratul General al Jandarmeriei, 
Serviciul Jandarmeriei. 

1)Țigani nomazi evacuați între 1 iunie și 15 august 1942:
Bărbați..............2.352;
Femei..............2.375;
Copii..............6.714;
Total..............11.441.
2)Țigani nenomazi (stabili) nemobilizabili și periculoși 
ordinii publice, evacuați cu trenurile de evacuare 
între 12-20 septembrie 1942:
Bărbați..............3.187;
Femei..............3.780;
Copii..............6.209;
Total..............13.176.
Au mai fost evacuați ulterior cu aprobări speciale, 
fiind infractori eliberați din închisori:
Bărbați..............22;
Femei..............17;
Copii..............30;
Total..............69.
Total general țigani nomazi și nenomazi 
evacuați: 24.686

În perioada comunistă, mii de romi au părăsit 
România, contra unor sume importante de 
bani și aur, în cadrul unei filiere „mafiote” 
formate între clanurile de romi, Securitate și Miliție.
Tradițiile sunt o parte esențială a vieții pentru romi. 
Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor 
de când erau sclavi. Cel mai decorat și important 
eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". 
Ca la cele mai multe culturi din lume nunta la romi 
este foarte decorată și strălucitoare. Există mult 
dans și multă muzică. Una din tradițiile care iese 
la iveală astăzi este tradiția de "căsătorie minoră". 

Vârsta medie la căsătorie pentru fete este 
nouăsprezece ani. Aceasta este o vârstă foarte 
fragedă în comparație cu alte culturi ale lumii moderne. 
Romii de multe ori au un respect mai mare pentru 
tradiția și obiceiurile lor decât față de legile țării în 
care trăiesc. În cazul căsătoriei minore acest 
respect al tradiției este motivul multor conflicte 
între romi și instituțiile de protecție a copilului și 
Uniunea Europeană.

În anul 2003, aderarea României la Uniunea 
Europeană era îngreunată de nunta fiicei regelui 
Cioabă. Ana Maria Cioabă, în vârstă de 12 ani, 
era măritată forțat cu un tânăr de 15 ani. 
Raportorul Uniunii Europene, baroana Emma Nicholson 
a criticat public autoritățile de la București, cerând 
anularea nunții până în momentul în care ambii miri 
aveau să împlinească vârsta majoratului. Până la 
urmă, nunta avut loc, romii invocând tradiția de sute 
de ani a nunților dintre minori. Ulterior, comisia pentru 
Protecția Copilului Sibiu a decis în octombrie 2003 
ca Ana Maria Cioabă și Mihai Biriță să se întoarcă 
separat la familiile lor biologice.

În mai 2014, regele romilor, Dorin Cioabă, a anunțat 
că va interzice oficial căsătoriile între minori, 
precum și „tranzacțiile” care se fac între părinții 
mirilor. Anunțul regal a venit după ce verișoara 
regelui Cioabă, Manuela Luminița Cioabă, a decis 
să fugă de acasă cu iubitul ei, fără știrea părinților.
Altă tradiție este cea a staborului, care este o 
instanță neoficială organizată de comunitățile 
de romi.
Florin Cioabă (1954 - 2013) a fost un cunoscut 
conducător al romilor, care s-a autoproclamat în 
anul 1997 ca „rege internațional al țiganilor”.
Iulian Rădulescu (n. 1938) este un conducător al 
romilor, care s-a autoproclamat în anul 1993 
ca "Împărat al rromilor de pretutindeni".
În comunitățile locale, romii sunt conduși de 
câte un bulibașă.

Unele izvoare istorice și legende arată prezența 
triburilor nomade, indiene, ale mezilor începând 
cu cucerirea Mediei de perși. În anul 550 î.Hr., 
unul dintre descendenții regelui Achaemenes, 
Cyrus, învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages 
și fondează Imperiul Medo-Persan. În 547 î.Hr. 
împăratul persan Cyrus cel Mare cucerește Sciția Mică 
până la Dunăre în Bulgaria de azi. În anul 529 î.Hr. 
într-o expediție împotriva triburilor nomade Cyrus 
îl capturează pe Spargapises, fiul reginei geților 
Tomiris și conducătorul armatei, care se sinucide, 
determinând împăratul să treacă fluviul în zona 
Brăila, unde moare în luptă cu massogeții.
Prin toată lumea romii trăiesc în condiții mai 
joase. Mulți recurg la cerșetorie ca să aibă 
pâinea zilei. În Europa Centrală și de Est 
condițiile sunt într-un mod special rele pentru 
romi. Din site-ul Partidei romilor Pro-Europa sunt 
câteva cifre care demonstrează acest lucru:
51% din familiile romilor chestionate susțin că 
suferă de foame cel puțin 1-2 zile pe an. 

20% suferă de foame 1-2 zile pe lună și 
15% suferă permanent de foame.
Dintre cei care suferă de foame, 32% împrumută 
hrană de la vecini și 5% cerșesc.
În unele țări, până la 30% din familiile romilor 
supraviețuiesc din asistența socială și până la 
24% din ajutorul pentru copii. Doar 26% trăiesc 
din salariile obișnuite.
În medie, 46% din romii chestionați susțin că 
sunt șomeri și 21% nu au lucrat niciodată. 
37% susțin că ultimul loc de muncă l-au avut în 1990.
Cel mai mare nivel al șomajului este înregistrat 
printre tinerii romi.

Pentru 78% din romii intervievați, respectarea 
"drepturilor omului" înseamnă "a găsi un loc de 
muncă". Pentru 77%, aceasta înseamnă "lipsa 
foamei" și pentru 68% "posibilitatea de a 
educa copiii".
62% din romi își au locuințele proprii sau 
locuiesc în casele familiilor lor, care influențează 
mobilitatea.
Doar 66% din familii au un pat separat pentru 
fiecare membru al familiei. Doar 42% dispun de cărți.
Doar 59% din familii au apă la robinet 
(încă 55% au mașini de spălat), 49% au acces 
la sistemul de canalizare, 46% au wc-uri în 
locuință și 55% au wc-uri în curte.
Aceste procente privite în comparație cu cele 
naționale, peste 40% dinte romani au wc-urile 
în curte și 56% au apa curenta, denotă ca starea 
economică nu este mai proastă decât a 
populației majoritare, chiar dacă șomajul 
este mai ridicat.

Una din problemele de rezolvat este acea de a 
da fiecărui copil o șansa egală la educație. 
Pentru multe minorități acest lucru este o 
străduință greu de obținut din cauza barierei 
limbii și a culturii. În România multe familii ale 
romilor nu trimit copiii lor la școală fiindcă, 
copiii nu au învățat limba română destul de bine. 
Există organizații care ar încerca să schimbe 
acest lucru prin a avea învățători care să 
predea în limba "țigănească" (romani).
Multe alte bariere există așa cum demonstrează 
următoarele cifre de la site-ul Partidei Romilor 
Pro-Europa:
Mai puțin de o jumătate din romii intervievați 
au declarat afilierea lor etnică pe parcursul 
ultimului recensământ național. Peste 28% 
au declarat că aparțin populației majoritare.
54% din romii intervievați vorbesc limba 
natală în familie.

Doar 37% (1 din 3) din romii chestionați au 
absolvit școala primară, doar 6% (1 din 18) 
au absolvit școala secundară și 1% au 
frecventat un colegiu.
Unul din 5 romi nu vor trimite copiii la școală 
din lipsa de îmbrăcăminte decentă.
Părinții își trimit copiii în școli și instituții 
speciale (deseori pentru copii cu probleme 
mentale) pentru că ei consideră că "programul 
școlar este mai ușor și copilul poate să 
reușească".
Mai mult de jumătate din romii intervievați 
consideră că printre ocupațiile tradiționale 
(meșteșugărit, vindecare, ghicit, etc.) 
doar comerțul și muzica le poate aduce 
un venit. Romii consideră că o persoană are 
nevoie de o sănătate bună (69%), noroc (66%) 
și sârguință (53%) pentru a reuși în viață. 
Asistența din partea statului este pe locul 4 
după importanță.

În lume, pe lângă numeroase practici păgâne, 
romii dețin în general religia populației 
majoritare. Astfel, în conformitate cu religia 
predominantă a României, majoritatea romilor 
sunt creștini ortodocși. În ultimele două decenii 
au existat multe cazuri în care romi ortodocși 
s-au convertit la diverse culte neoprotestante 
(totuși, majoritatea enoriașilor acestor 
comunități religioase nu sunt etnici romi, 
ci români). În unele localități cu o populație 
predominant maghiară (în estul și nordul 
Transilvaniei), romii sunt fie romano-catolici, 
fie reformați (în funcție de confesiunea 
maghiarilor). De asemenea, în unele sate 
care dețin (sau au deținut) o populație 
săsească există mici comunități de romi 
luterani (de ex. la Uila). O bună parte a romilor 
din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din 
totalul romilor din România, una dintre cele 
mai însemnate comunități fiind cea din Babadag.

Personalități de etnie romă sau cu origini rome în România:
Barbu Lăutaru, Nicolae Gheorghe, Grigoraș Dinicu,
Costel Busuioc, Damian Drăghici, Nicoleta Bițu
Mihaela Drăgan. 
Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect 
de lege, prin care propunea înlocuirea în 
documentele oficiale a denumirii de "rrom" 
cu cea de "țigan" pentru a elimina confuziile 
dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, 
Camera Deputaților a respins proiectul de lege.
În Expunerea de motive pentru această lege, Prigoană scria:
În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul 
generează confuzie pe plan internațional. 
Sute de milioane de oameni de pe planetă n-au 
studii filologice și de etimologie. Ei fac o asociere 
firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia 
și țara (= națiunea ei) care are această particulă: 
Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; 
Mauritania = maur + (et)ania = “țara maurilor”, 
deci România = rom + ania = “țara romilor”. 
E incorect. Se creează o falsă direcționare. 
Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele 
comunității țigănești (sau/și, de ce să n-o 
spunem: problemele create de mulți din această etnie) 
nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem 
situația la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă 
cu totul altfel: prin educație îndârjită, prin 
programe iscusite, prin respectul legii.

Ziarul Financial Times comenta astfel propunerea 
legislativă: Aceasta reflectă frustrarea românilor 
cu privire la confuzia care se poate face între 
numele minorității rome și cel al țării lor, deși 
acesta provine din limba romani și nu are 
nicio legătură cu România.

Conform unui ministru indian de externe 
(reluată de India Times), cele aproximativ 20 de 
milioane de romi care se află în peste 30 de 
țări sunt parte a diasporei indiene și este 
posibil să primească cetățenie indiană.

SURSA: LINK: WIKIPEDIA

 

CINE SUNT MAGHIARII  (UNGURII)   ? ? ?

 

 

 

 

 

 

Maghiarii sau ungurii sunt un popor rǎspândit 

în Europa centrală, vorbitor al limbii maghiare. 
Etnia maghiară alcătuiește majoritatea absolută 
a cetățenilor din Ungaria (în maghiară 
Magyarország, în trad. "Țara Maghiară"), cu o 
pondere de 92,3 % conform recensământului 
din 2006. Importante comunități maghiare trăiesc 
și în țările vecine Ungariei, respectiv în România, 
Slovacia, Serbia și Austria.Până în sec. al XIX-lea 
denumirea de "ungur" era folosită pentru a-i 
desemna pe toți locuitorii Regatului Ungariei, 
indiferent de etnie. Dieta de la Pojon edicta în 
anul 1791 privilegii pentru sârbii refugiați din 
Imperiul Otoman, cu argumentul că "și pe 
aceștia (pe sârbi) îi socotim unguri. Astfel îi 
declarăm și pe ei, ca și pe celelalte naționalități 
care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, 
drept compatrioții noștri."
În limba română substantivul "ungur" 
respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea 
pe toți locuitorii "Țării Ungurești", indiferent de etnie.
Receptarea principiilor Revoluției Franceze a 
dus la ideea că toți locuitorii Ungariei ar 
forma "națiunea politică ungară", fapt formulat 
în preambulul la Legea Naționalităților, 
nr. XLIV/1868, în sensul că "toți cetățenii Ungariei 
formează conform principiilor constituționale 
o națiune în sens politic, anume națiunea unitară 
și indivizibilă ungară, între ai cărei membri se 
numără fiecare cetățean al patriei, indiferent 
cărei naționalități ar aparține."

Industrializarea si modernizarea Regatului 
Ungariei începând cu a doua jumătate a 
secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea 
treptată a elitelor urbane germane cu noua 
burghezie maghiară în formare. Naționaliștii 
maghiari au impus o maghiarizare forțată 
pentru cei proveniți din toate grupurile 
etnice (șvabi dunăreni, slovaci, români etc.) 
În ultimii ani ai sec. al XIX-lea și în primele 
decenii ale secolului XX maghiarizarea ca 
mijloc de integrare urbană s-a accelerat și 
a fost însoțită de măsuri politice menite să 
o faciliteze. Aceasta a dus la o reacție de 
opoziție vie din partea elitelor intelectuale ale 
naționalităților nemaghiare din Ungaria, al 
căror interes nu era integrarea urbană a grupurilor 
aflate sub influența lor (ca preoți, avocați etc.) 
Istoria timpurie a maghiarilor este puțin 
cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului 
maghiar poate fi reconstituit, în linii generale, 
în funcție de izvoare lingvistice și doar pe un 
plan secundar de izvoare istorice.
Izvoarele arheologice referitoare la maghiari 
anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviștii 
și istoricii consideră, de comun acord, că ungurii 
provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele 
împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. 
Acolo s-a consumat și o primă etapă a 
etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două 
elemente etnice de tip ugric a luat naștere o 
populație de limbă uralică. Denumirea maghiari 
este rezultanta contopirii denumirii celor două 
entități etnic-tribale.
Ungurii s-au autodenumit totdeauna 
maghiari ("magyar"), însă populațiile vecine i-au 
denumit unguri dupa numele țării lor, 
Ungaria (în latină - Hungaria). Maghiarii au asimilat 
în cursul timpului populatii turcice care li s-au 
alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile 
ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. 
Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna 
Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind 
locuită până în secolul XIII de o populație 
ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au 
intrat în contact și cu popoare de origine turcică. 
Dintre triburile turcofone, o influență majoră și 
durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică 
bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui 
dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; 
urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și 
astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). 
Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat 
în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii 
au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, 
al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior 
al Volgăi. Influența hazarilor nu a fost minoră, 
având în vedere și faptul că în fruntea uniunii 
tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia 
s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv 
cowari din cronicile medievale).
Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al 
uniunii de triburi unguresti revine, se pare, unui 
kaganhazar. Împinși spre vest de pecenegi, 
ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul 
secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară 
Etelköz = "teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă 
fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de 
Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și 
Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea 
Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). 
Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și 
campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații 
(din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile 
răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, 
adică vremelnica formațiune statală 
slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare 
parte a Ungariei de azi.
Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon 
al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea 
de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. 
Profitând de această împrejurare și în alianță 
cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu 
aceștia în 895/896 așezările ungurești din 
Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și 
grupuri de populații asociate, printre care și trei 
triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre 
în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații 
prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. 
De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de 
pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre 
care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 
900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, 
nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au 
așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea 
lacului Balaton.
Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X 
este marcată de numeroase raiduri de jaf 
întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, 
conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, 
(Lehel sau Lelu, au îngrozit creștinătatea. Aplicând 
o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, 
bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, 
inventivitate și disciplină, războinicii unguri au 
reușit să iasă învingători în numeroase confruntări 
militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. 
În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, 
maghiarii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, 
ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franța 
și Italia. Seria victoriilor ungurești este stopată 
temporar în anul 933 de ducele bavarez 
Heinrich I. Același Heinrich va întreprinde în 
anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea 
rămânând însă fără rezultate semnificative.
În anul 954, oști ungurești conduse de același 
Bulciu atacă Franța și Germania, susținând opoziția 
față de împăratul german Otto I. Raidurile ungurești 
încetează complet abia după victoria decisivă 
obținută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, 
la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuși a fost 
capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală 
a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze 
politica internă și externă. Înțelegând situația în care 
se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, 
principele Géza (971-997), a pregătit premisele 
creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar. 
Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii 
ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, 
Ștefan I al Ungariei (997-1038). Maghiarii și-au extins 
statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia 
Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, 
Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic 
a pus capăt anarhiei, a extins statul maghiar și a 
creat o uniune statală maghiaro-polonă.

Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică 
și militară, care îl va transforma în centru de 
rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs, 
partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului 
Otoman. În partea nord vestică va guverna o dietă 
din vechea nobilime ungurească. Vechea cultură 
maghiară va conviețui în Principatul Transilvaniei. 
Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca 
limbă maternă este estimat la cca. 14,5 milioane 
de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe 
teritoriul Ungariei. O parte a populației vorbitoare 
de limba maghiară este răspândită, începând din 
anul 1920, urmare a tratatului de pace de la Trianon, 
în afara Ungariei, în țările vecine. Numărul le este 
de aproximativ 2,5-3 milioane. Minoritatea maghiară 
din România numără circa 1,45 milioane de locuitori. 
În Slovacia trăiesc circa 500.000, în Serbia 
(Voivodina) circa 293.000, în Ucraina aproximativ 
200.000, în Slovenia și Croația aproximativ 
25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în 
Austria numărul lor este estimat la câteva sute de 
mii (în jur de 200.000-250.000). Comunități maghiare 
importante există în Europa occidentală, Statele Unite, 
Canada, Australia și Noua Zeelandă, precum și 
America Latină (îndeosebi în Brazilia, cu 150.000-200.000, 
Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica). 
În afara maghiarilor etnici sau a ungurilor, mai există 
în Ungaria, Israel și în alte țări câteva zeci de mii de 
evrei vorbitori de maghiară ca limbă maternă. Romii 
din Ungaria și unii romi din România (Transilvania) 
și Slovacia sunt de asemenea vorbitori de maghiară 
sau bilingvi. În Ungaria și România (Transilvania) 
există și o mică comunitate armeană maghiarofonă. 
În urmă cu aproximativ 5 decenii, în anii instaurării 
regimului comunist, minoritatea maghiară din 
România era constituită dintr-un număr de aproximativ 
1,5 milioane de membri, număr ce reprezenta 7,5% 
din populația țării.
In Romania, numărul persoanelor de etnie maghiară, 
rezultat în urma recensământului din anul 2002, se 
ridica la 1.434.377, număr ce reprezenta 6,6% din 
populația țării, într-o oarecare scădere față de 
recensământul realizat în anul 1992, când minoritatea 
maghiară era mai numeroasă cu aproape 0,6% din 
întreaga populație a țării. Minoritatea maghiară din 
România, se găsește îndeosebi în spațiul 
intracarpatic în județele: Harghita, Mureș si Covasna. 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiari

Comments

Please enter the code
* Required fields
  • Aurelia Dan (Tuesday, December 06 16 06:29 am EST)

    Superb vis , frumoasa realitate . Îți doresc ca toate visele frumoase sa devină realitate .

COPILARIE

Brifcor, sifon de sticla de 2 litri invelit in plasa de sârma, 

Tohan, Ci-Co, ciorapi de la Adesgo, bateriile si 
lanterna Elba, AzoMures, sotron… Va spune ceva toata insiruirea asta? 
Va mai amintiti? 

Era mai bine, era mai rau fara tehnologia din zilele noastre? Coada la pâine pe cartela, 500 g salam, vitrine pline cu creveti? Oare era mai multa liniste sufleteasca
atunci când lumea nu stia de i-phone, de antivirus si de scule
electronice de 32 Giga? Oare difera copilaria celor de acum
fata de cea a copiilor de atunci ? Copil fiind, puteai sa treci pe
lânga cineva mai in vârsta fara sa-i spui „sarut mâna” ?
Exista in vremurile acelea varianta sa nu ai un tremur 
insesizabil când treceai pe lânga o patrula a militiei? 
Pare o gluma, acum, in zilele noastre, dar asta e adevarul. 
Când au aparut cubul Rubik si Tetris, copiii erau in al 
noualea cer, daca exista atâtea ceruri. Surprizele de la guma,
cu masini si fotbalisti, un catalog Neckermann adus cine stie cum
din Germania de vreun parinte norocos sau bicicleta Pegas faceau
deliciul posesorilor sau privitorilor neputinciosi sau impotenti financiar.
Penar de lemn, trusa de traforaj, „Sa tesem frumos”, Piticot,
Nu te supara frate… Va mai amintiti ?
Traim vremuri in care dezvoltarea pe toate planurile, tehnologia
care avanseaza in fiecare minut ne duc cu gândul ca atunci era mai
liniste. Si mai multa socializare. Fata in fata, nu ca acum, pe retele
de resort. Telefonul fara fir sau „Flori, fete si baieti” erau
la moda in gramada de copii de la scara blocului, in generatia
celor „cu cheia de gât”. A „ceauseilor”. A „decreteilor”. 
Acum socializarea a ajuns o insiruire de litere fara sens dar cu mare 
insemnatate pentru cei ce stiu decriptarea. Ati citit vreodata fragmente 
din astea pe telefon?
„Sal. C fc? Bn. U? J plec in dsco. Wow cool. Und? In Dorobantzy.
Marfa, p la 9 vyn si j. Sau trcy u sa ma yey?”. Adevarul e ca trebuie
sa ai rotite zdravene la cerebel ca sa traduci rapid si sa 
raspunzi la fel de rapid unui astfel de mesaj scris de unii fara toata tigla pe casa.
Ca societatea a evoluat,e de bine. Ca multi traiesc inca in trecut, asta e de rau. 
Cred. E bine sa-ti amintesti de tot ce a fost frumos pe vremuri, chiar 
si de coada la butelii sau de cosul cu lapte pe care-l puneai
la rând la 4 dimineata si lânga care te intorceai la 7 când venea masina cu lapte.
E frumos, acum, privind in urma, sa-ti aduci aminte de numerele pare 
si impare de la masina, cu care circulai o duminica da, una nu, 
iti provoaca zâmbete un gând inapoi in timp când incercai sa desfaci 
lacatul pus de parinti pe telefonul fix, ca sa nu „vina factura mare”.
Desi ei nu stiau ca cei mici formau direct din furca si factura ramânea 
mereu aceeasi. Câti dintre voi ati vorbit „pe fir”, taticul chatului de astazi?
Inainte sa apara centralele digitale, dupa primele 3 cifre cu care incepea 
numarul de telefon stiai cu aproximatie in ce cartier locuieste posesorul. 
667 sau 668 erau obligatoriu in Pajura, Bucurestii Noi sau Damaroaia.
Tot cartierul Drumul Taberei avea 725, 726, 745, 746, 777 si 778. Nimic altceva.
Daca stiai ce cifre sa pui in coada numarului care incepea cu aceste cifre si
asta toata pustimea stia, deci n-o sa „devoalez” aici, intrai pe „fir”. 
Tare se considera faptul ca era gratis. Si vorbeai ore intregi. Nu era nimic 
ilegal pentru ca practic nu formai nicaieri, era poate doar imoral pentru ca iti
zapaceai vecinii, spre distractia telefonistelor de serviciu care stiau de „firisti” 
si cu care, nu de putine ori intrau in vorba. Si socializarea „functiona” la maximum.
Va mai amintiti? „Alo alo, aici Vânatorul, ma aude cineva?” 
sau „Iubito, m-auzi” ? „Alo-alo aici Aha” ! Remember? „Alo-alo aici Pisicuta, 
ma aude cineva”? „Da-mi si mie numarul tau”. Obligatoriu toti incepeau cu „Alo-alo”.
Suna caraghios poate, acum, pentru cei care nu au trait asa ceva, dar dupa 
o ora – doua de stat pe fir, repet, gratuit, toti schimbau numerele de telefon, 
intre ei, iar seara era toata gasca in Cismigiu, „la primul pod”. 
„Buna, eu sunt Pisica”. „Eu sunt Vanatorul”. „Tu trebuie sa fii Aha”…
Urma, fara drept de apel, vizionarea unui film la Cinema Bucuresti sau la
Festival, alaturi, pe „Bulevard”. Viata, nu? Numai cine a trait-o si-o 
poate aminti cu placere. Altcineva n-ar putea sa inteleaga. Cum adica sa 
mergi „pe scara” troleului sau pe „tamponul” tramvaiului, când te duceai 
la scoala? Pare incredibil, dar fotografiile vremii arata asta intr-un mod
de netagaduit. Sper sa nu supar provincialii cu referirile mele strict la anii 
copilariei din Bucuresti, dar despre provincie nu stiu prea multe, 
decât cu titlu de „flash”, doar „in trecere” sau numai ca imagini trecatoare. 
Cu toate acestea, amintirile frumoase nu se pot uita, iar daca scormonesti 
bine la folderul OLD, gasesti despre toata tara câte ceva frumos, 
petrecut sau trait. Spre exemplu, cea mai „tare” si sanatoasa mâncare 
n-o gaseai la acea vreme decat in Ardeal, undeva in zona Cluj-Salaj, 
cele mai „full options” petreceri se dadeau in caminele de langa 
sectia de politie din Corabia, cel mai „bengos” cartier era Craiovita Noua, 
deci iata ca am scris si despre Oltenia, cele mai banoase afaceri se faceau in 
Dobrogea, cu blugi, tigari si tricouri de marinar, iar despre Moldova stia toata 
lumea ca detine cele mai frumoase fete din tara. Si in Moldova am vazut, in fata 
mea, pe masa, pentru prima oara in viata, tacâmuri din aur. Si le-am folosit.
Cu mare grija. Am fost cu totii la timpul acela, cuminti si onesti. Onesti in Onesti. 
Persoane care citesc acum, cunosc exact realitatea si pot confirma spusele mele. 
La fel Husi, Buhusi si Comanesti. De vis ! De Giurgiu nici nu mai zic. Maiorescu si 
Miss Dunarea ! Viata dulce ! 
Intorcându-ne in capitala, amintirile sunt 
mult mai multe. Si mai prezente. Copilarie si adolescenta la cote maxime. Parol !
Ce cântece, ce poezii se invatau la scoala pentru
serbarea de 8 martie, unde toate mamele din clasa, venite sa vada
„serbarea”, doar ca nu plângeau… Ce povesti se invatau… Ce martisoare
se confectionau in clasa pentru mame, pentru invatatoare… Ora de 
lucru manual, ora de „Dezvoltarea vorbirii”… Va mai amintiti? 
Trusa de geometrie, formata din echer, raportor, compas, 
creion HB, rigla de lemn… 
Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri , nici nu mi-e dor de trecut.
Ar fi chiar culmea. Gata cu C.C. Catch, Sabrina sau Al Bano. Ar fi culmea
sa redescoperim „flower-power”, sa purtam pantaloni evazati sau tricouri
cu mâneca scurta si guleras. Viata merge inainte si evolueaza. Nu poti
sta fara facebook sau Skype in ziua de azi. Si ar fi pacat sa nu folosesti
tehnologia actuala doar din dorinta de a nu „deranja” frumusetea trecutului.
Parerea mea.
Hai sa facem un exercitiu de memorie, sau un test, sau cum vreti sa-i spuneti.
Relaxati-va in fotoliu si incercati sa asociati ce veti citi mai jos cu pasaje
din copilaria dvs ( cei care ati „prins” acele timpuri ). Cei mai tineri pot numara
câti din termenii de mai jos nu reprezinta nimic pentru ei si despre 
câte din lucrurile urmatoare n-au auzit niciodata. Sunteti gata? Incepem? Ok.
Jelibon, caiet de botanica, bloc de desen, coada la Loto Prono, Scampolo,
Hala Unirii, covrigi de 50 de bani de pe Lipscani, Alimentara, 
Piata Sfânta Vineri, blugi si Kent pe Covaci, filme indiene de doua serii,
12 lei biletul, tigari Cismigiu de 13 lei cu filtrul alb puse in pachet de Kent si lasate 
la vedere in buzunarul din fata al camasii albe de in, blugi prespalati, Shop-ul
din Dorobanti, Wienner caffee, Alvorada, tigari Doina, Tomis si Unirea la 23 lei, 
Kent la doctor si erai rezolvat instantaneu, „la ceas, la universitate”, locul de 
intâlnire al tuturor indragostitilor, tramvaiul 12 cu clasa I si a II-a, unde vara 
primul geam din dreapta era scos, camion Bucegi, „Buceag”, cum era denumit, 
tâsnitori cu apa prin tot orasul, Scânteia si Pâine cu â din i, trenulet in Neptun 
si obelisc in Costinesti, uniforma scolara obligatorie
cu sapca si numar matricol, papusa Aradeanca, pestele de sticla si mileul de pe
televizorul alb-negru Sirius sau Diamant, Olt cu jocuri, Minitehnicus, soim al patriei,
„la nudisti” in Eforie Sud, calusei, castel de nisip, moara sau tintar, mos Gerila,
„la sanius, pe derdelus la Sala Palatului”, bilete in statiune prin „sindicat”,
Ana are mere, Dacia 1100, Musca la arat, revista Cutezatorii, pionier-comandant 
de detasament, Arici Pogonici, Uluitoarele intamplari ale lui Avi, revista Luminita, 
Abecedar, trotineta, tricicleta, bicicleta Ucraina cu portbagaj in fata, 
dubluradiocasetofon International cu butoane roz si albastre, discuri de vinil, 
casete audio Agfa si Sony, de 60 si 90 min care se derulau cu creionul, 
Smena 8 M, antena TV cu 15 elementi, gherghef, pager Coca Cola si Advisor, 
lampa cu gaz, baton cu mac, iaurt de 1 leu, Rapirea din Serai, Dacia 500 sau Lastun, 
Nokia 3310, ventuze din sticla, magnetofon Akai sau M 2405, batator de covoare, 
masina de cusut Ileana, Singer sau Stoewer, resou electric cu rezistenta, 
siguranta electrica din portelan „tunata” cu lita, tusiera Pescarus, ceas de 
mâna Timex, Orex, Pobeda sau Atlantic, radio Ric cu galena, 1, 2 si 3, 
Albalux 7, 11 si 21 cu uscator, Kashtan, Majak, walkman cu casti, lampa PL 500, 
ceas electronic cu 12 melodii, breloc Gopo, baterii 777, proiector cu diafilme Etude,
jocuri cu joystick, Orwo Magnetband, Agfa Gevaert, magnetofon Tesla, coada la gaz, 
zeci de canistre insiruite inca de seara, HC 91, 95 si 2000, floppy, discheta, 
Mobra si Minimobra, Fram, telefon public cu fise de 25 de bani, 1 leu sau 3 lei pentru 
convorbiri interurbane, radio Gloria, Pescarus, TV Nei si Goldstar, Tehnoton 
sub licenta Unitra cu celebrul model TK- Cinel la care râzi fara sa vrei daca
ii citesti numele cu glas tare si din cauza caruia a fost dat afara „tovarasul” director
Vasilache T. Aionesei de la Tehnoton in 1984, Moldomobila, Aiwa, Guban, 
Nitramonia, rol din cauciuc, cu diferite modele, pentru zugravit, IJ, CZ, Java sau 
Zundapp cu marche-arriere, balerina de cristal din vitrina, godin, Calorex, 
frigider ZIL, muzicuta Hero Harmonica, lampi Tungsram, desteptator Slava 
cu buton rosu deasupra si globul pamântesc pe spate pe capac, 
cu o racheta rosie pe lateral, ceas cu pendula si cuc, cleste de rufe din lemn, iglita,
macrame, drujba URAL, croset, cusut pe etamina, greutati din fier pentru cântar 
de la 50 g la 5 kg, pusculita de metal cu combinatie de cinci cifre pentru
deschidere, celebra reclama la NEI cu cei doi papagali, carucior de butelii, lift IFMA,
„Ascensorul”, cântar Balanta Sibiu, caseta video RAKS si JVC E-120 si E-180, 
telefon fix model EM 72, desteptator ARADORA, artificii-stelute, Mateias Gâscarul, 
Nica fara frica, Soldatul de plumb al lui Andersen, fazanul impaiat de pe hol, 
gargara cu gaz pentru amigdale, cenusa pentru dinti albi, letcon si cositor, 
16 aprilie 1986, semifinala cupei campionilor europeni Steaua-Anderlecht, 
aspirator IDEAL, BCA cu santuri sapate si cu nichelina, pingele, bibelouri de 
portelan, ceas electronic Casio, Sarea in bucate, Alice in tara minunilor, 
banda izolatoare Turdeana, crema pentru pantofi Bucuresti, chibrituri „Gherla”,
guma Turbo cu surprize. Admiral Novomatic. Trabant. Oltcit. 12 B.
Gata, trezirea !!!
V-ati amintit, macar pentru o secunda de copilaria dvs. citind
acest sirag de „perle”? Recunoasteti ceva? Daca da, nu pot decât sa ma bucur, asta insemnând ca 
mi-am atins scopul pentru care am scris aici. Daca nu, regret. C`est la vie ! 
Hai sa incheiem dulceag si nostalgic cu 5 minute de desene animate „Mihaela”
de la ora 19 si cu Telejurnalul… 
Vreti ? Perfect. Teleenciclopedia. TV – 2 ore de program pe seara.
Alb-negru. Ceausescu. Imnul RSR. Inchiderea programului. Urmeaza o noua zi.
Buna dimineata, suntem in 2016 !!!

LINIȘTE ALBĂ

 

Suprem, civilizat, în viață pură
Un suflet zace singur, închistat
În trupul ce-i oferă puntea dură
Între preafericit și-ndurerat…
=
Umil, el stă și-așteaptă singuratic
un semn, un vis, idee de neant
de la sordidul trup care lunatic
îl ține zi și noapte, gaj, garant…
=
Răsare viața-n casa de meduză
Se-armonizează dorul de-absolut…
El stă atent, ca mica buburuză
Ce-și plimbă trupu-n aer și pe lut…
=
Un cartofor nătâng nu-l ia în seamă…
El stă și-așteaptă vers nemărginit
În capitoliul dur, ca într-o ramă
La pândă, la momentul potrivit…
=
Și clipa de scăpare când sosește,
Când sufletul va fi eliberat
Nătângul trup va lăcrima, prostește
Și va realiza c-a aberat…
=
Și c-a greșit. Și-n egoismul rece
Nu s-a gândit decât la el, perfid…
Și-și va da seama, dur, cum viața trece…
Acum de-abia e-n temă și lucid…
=
Suprem, civilizat, în viață pură
Un suflet a zăcut amar, crispat…
Într-un amarnic trup, cu viață dură
Acum e timpul. Gata ! A scăpat !
=

SAMUEL CIOCAN – ROMANTIC HIGHWAY – 2016

SCURT-METRAJ CU ZDRUNCINATURA

 

Nasol ! Sa simti un cutremur de peste 5 juma` pe rihtăr intr-o sâmbata seara la noua ș`un sfert… Foarte nasol ! Pai inseamna ca esti ori singur cuc in casa, stai pe feisbuc și-atârni la un laic ori esti cu nevasta la ora de ciorbica si de doua`j de minute n-ati scos un sunet… Pai te mai miri ca la cotremor ti-a sarit Ciorbea-n poala (aoileo, pardon, ciorba) si te vaicaresti pe acelasi feisbuc ca vai ce fraier ai fost tu ca nu te-ai pitit sub pragul usii sau macar in congelator intre galetile cu inghetata… Nașpa, frate ! A naibii dârdâiala tectonica, daca venea si ea intr-o joi pe la 15 și doișpe minute, era logic sa-l simti, erai pe holul multinationalei carând o juma` de coala A patru de la șefu` spre un cubical sau stând la a șaișpea țigara rezemat de clanța usii biroului. Dar asa, bine, mai, nea cotremor, vii sâmbata spe